ICCJ. Decizia nr. 5147/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5147/2013
Dosar nr. 9034/2012
Ședința publică din 8 noiembrie 2013
Prin acţiunea promovată sub nr. 9034/85/2012 din 15 octombrie 2012 la Tribunalul Sibiu, reclamantul D.M. a cerut, în contradictoriu cu intimatul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. Bucureşti, să se anuleze în parte Hotărârea nr. 24 din 20 decembrie 2010, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 în ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite, să fie obligat intimatul la plata unor despăgubiri juste pentru imobilul expropriat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată în esenţă că a fost expropriat lotul arătat, despăgubirile fiind stabilite prin intervenţia autorităţii, cuantumul lor fiind apreciat ca nesatisfăcător.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 7-9 din Legea nr. 198/2004 raportat la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Intimatul a invocat excepţia tardivităţii atacării actului administrativ, faţă de data promovării prezentei cereri.
Prin Sentinţa civilă nr. 56/2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a fost admisă excepţia tardivităţii promovării cererii şi în consecinţă respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin C.N.A.D.N.R.
În considerentele sentinţei instanţa a reţinut în esenţă că proprietar asupra imobilului cu nr. cad. 5478/1 este reclamantul. Intimatul a emis Hotărâre de expropriere privind lotul de teren din imobilul reclamantului, ocazie cu care părţile nu au căzut de acord în privinţa cuantumului despăgubirilor.
În prezenta cauză, a fost comunicată Hotărârea atacată la data de 22 decembrie 2010 (cu confirmare de primire), iar aceasta a fost atacată legal la data de 15 octombrie 2012, mult după termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Ca urmare, fiind tardiv promovată cererea, a fost respinsă ca atare, întemeiat pe prevederile art. 2-9 şi urm. din Legea nr. 198/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului, reclamantul a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit legea. Hotărârea de despăgubiri nr. 24/2012 a fost comunicată reclamantului la data de 23 decembrie 2010 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar la această dată Legea nr. 198/2004 era abrogată prin Legea nr. 255/2010. Legea nr. 255/2010, publicată în M.Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010 a intrat în vigoare la 3 zile de la publicare, şi prevede expres la art. 35 lit. a) abrogarea expresă a Legii nr. 198/2004. La dispoziţiile tranzitorii, art. 32 din Legea nr. 255/2010 se prevede expres că în cazurile procedurilor de expropriere aflate în curs de desfăşurare, pentru continuarea realizării obiectivelor se aplică prevederile acestei legi. Comunicarea hotărârii s-a făcut sub imperiul noii legi şi termenul de atacare îl consideră cel prevăzut de art. 22 din Legea nr. 255/2010, adică de 3 ani.
Prin Decizia civilă nr. 10 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a fost respins apelul reclamantului D.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Hotărârea nr. 24 din 20 decembrie 2012 emisă de C.N.A.D.N.R. a fost primită de reclamant la data de 23 decembrie 2010. La data emiterii hotărârii era în vigoare Legea nr. 198/2004, astfel că termenul de contestare este de 30 zile de la data primirii.
Reclamantul a promovat acţiunea la data de 15 octombrie 2012, deci mult peste termenul de 30 zile prevăzut de Legea nr. 198/2004, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Legea nr. 255/2010 a fost publicată în M. Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010, şi a intrat în vigoare în 3 zile de la data publicării.
Hotărârea prin care s-au stabilit despăgubirile a fost emisă sub imperiul Legii nr. 198/2004, deci şi termenul în care se poate contesta este cel prevăzut de legea sub care a fost emisă. Prevederile art. 32 din Legea nr. 255/2010 (care stabilesc că în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfăşurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică în cauză prevederile legii noi) nu sunt aplicabile în cauză pentru că nu sunt în litigiu proceduri de expropriere, ci se contestă doar despăgubirile.
Împotriva Deciziei nr. 10 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a formulat recurs reclamantul D.M., prevalându-se de prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit legea incidentă în speţa de faţă. Termenul de atac împotriva hotărârii de despăgubire începe să curgă de la data comunicării, nu la data emiterii hotărârii potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004.
La data comunicării hotărârii, 23 decembrie 2010, Legea nr. 198/2004 era abrogată şi în vigoare a intrat Legea nr. 255/2010.
Cu privire la legea în vigoare la momentul comunicării, recurentul-reclamant precizează că Legea nr. 255/2010 a fost publicată în data de 20 decembrie 2010 şi a intrat în vigoare la ora 0,00 a zilei de 23 decembrie 2010, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Legea nr. 255/2010 prevede expres abrogarea Legii nr. 198/2004 (art. 35), astfel încât la data comunicării calea de atac era reglementată de legea în vigoare, Legea nr. 255/2010, iar termenul de atacare a hotărârii este cel prevăzut de această lege, de 3 ani de la data comunicării. Întrucât la data la care a fost abrogată Legea nr. 198/2004 dreptul de a ataca acordarea de despăgubiri nu era născut (nu era comunicată) nu se poate reţine că termenul de atac este cel prevăzut într-o lege abrogată, ci este cel prevăzut de legea sub imperiul căreia a luat naştere.
Mai mult, în termenul prevăzut de Legea nr. 198/2004 recurentul-reclamant a promovat o cerere de intervenţie principală în cadrul Dosarului nr. 5983/85/2010 (în care vecinii terenului său au atacat hotărârile de expropriere pentru terenurile lor) prin care au atacat Hotărârea de despăgubiri nr. 24 din 20 decembrie 2010, iar instanţa de judecată a respins admiterea în principiu şi i-a restituit-o prin corespondenţă, cu indicarea expresă de a o înregistra separat.
Drept urmare, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea apelului şi anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se succed:
Deşi în recurs se indică temeiul de drept ca fiind reprezentat şi de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că această ipoteză legală este invocată formal, deoarece recursul nu cuprinde critici referitoare la insuficienta motivare a hotărârii sau existenţa unor argumente contradictorii ale instanţei de apel ori străine de natura pricinii, ci se aduc critici referitoare numai la aplicarea greşită a legii, sens în care recursul reclamantului va fi analizat numai din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Problema de drept care se pune în speţă se referă la concursul dintre Legea nr. 198/2004 şi Legea nr. 255/2010 – ambele privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local–, din perspectiva termenului de formulare a căii de atac împotriva unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii emise sub imperiul Legii nr. 198/2004, dar comunicate după data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2010, care a abrogat expres Legea nr. 198/2004.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, „expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4) și (8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii”.
De asemenea, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 reglementează dreptul persoanei expropriate, nemulţumite de cuantumul despăgubirii, de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru exercitarea căii de atac împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, însă într-un termen diferit, anume în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de către expropriator.
Ambele acte normative prevăd că dispoziţiile legii se completează în mod corespunzător cu prevederile codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel (art. 18 din Legea nr. 198/2004, respectiv art. 34 din Legea nr. 255/2010).
Conform art. 725 alin. (3) C. proc. civ., „Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate”, iar potrivit alin. (4) al aceleiaşi norme, „Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menţinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil”.
Dispoziţiile art. 725 C. proc. civ. constituie dreptul comun în rezolvarea conflictelor în timp a normelor de procedură şi, deci, îşi găsesc aplicare în cazul tuturor litigiilor, indiferent de natura lor, inclusiv în cauza de faţă, în lipsa unei norme tranzitorii derogatorii cuprinse în legea specială- Legea nr. 255/2010, în privinţa termenului de exercitare a căii de atac împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Pe acest temei, pentru stabilirea termenului de exercitare a căii de atac interesează data emiterii hotărârii atacate, ceea ce înseamnă că hotărârea de stabilire a despăgubirii emisă în baza Legii nr. 198/2004 rămâne supusă căii de atac şi termenului pentru declararea acesteia prevăzute de Legea nr. 198/2004, fără a avea relevanţă data comunicării hotărârii (ce se plasează, în speţă, după abrogarea expresă a Legii nr. 198/2004 prin Legea nr. 255/2010 - publicată în M. Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010, şi în vigoare din data de 23 decembrie 2010).
În consecinţă, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Hotărârea nr. 24 din 20 decembrie 2010 de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu putea fi atacată decât în termenul de 30 de zile, stabilit de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, iar nu cel de 3 ani prevăzut de art. 22 din Legea nr. 255/2010.
În condiţiile în care Hotărârea nr. 24 din 20 decembrie 2010 a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 23 octombrie 2010 (astfel cum rezultă din dovezile de confirmare a primirii, aflate la fila 19 din dosarul de fond), iar reclamantul a promovat acţiunea la data de 15 octombrie 2012, în legal a reţinut instanţa de apel că cererea a fost formulată cu mult peste termenul de 30 zile prevăzut de Legea nr. 198/2004.
Susţinerile recurentului-reclamant în sensul că ar fi promovat, în termenul prevăzut de Legea nr. 198/2004, o cerere de intervenţie principală în cadrul Dosarului nr. 5983/85/2010 al Tribunalului Sibiu, prin care a atacat Hotărârea de despăgubiri nr. 24 din 20 decembrie 2010, iar instanţa de judecată a respins, prin încheiere, admiterea în principiu şi i-a restituit-o prin corespondenţă, cu indicarea expresă de a o înregistra separat, nu au relevanţă în cauză: după cum rezultă din fişa Dosarului nr. 5983/85/2010 al Tribunalului Sibiu, accesibilă în sistemul Ecris (în aplicarea prevederilor art. 862 C. proc. civ.), cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către reclamantul din prezenta cauză a fost depusă la data de 17 ianuarie 2011, aşadar, tot după împlinirea termenului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva Deciziei nr. 10 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5146/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5148/2013. Civil → |
|---|
