ICCJ. Decizia nr. 5148/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5148/2013
Dosar nr. 12754/281/2007
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2013
Asupra recursului constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 592 din 19 ianuarie 2009 a Judecătoriei Ploieşti a fost admisă acţiunea precizată, formulată de reclamantele D.V., P.R. şi U.I. împotriva pârâţilor B.O.A. şi B.O.M.I. şi s-a dispus evacuarea pârâţilor din imobilul proprietatea reclamantelor situat în Ploieşti, fiind anulată ca insuficient timbrată cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi obligaţi pârâţii să plătească reclamantelor suma de 27,44 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B.O.A., iar prin Decizia civilă nr. 232 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului Prahova, apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs atât pârâta B.O.A., cât şi pârâtul B.O.M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri judecătoreşti, în sensul respingerii acţiunii.
În baza Deciziei civile nr. 895 din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost admis recursul declarat de pârâta B.O.A. împotriva Deciziei civile nr. 232 din 7 aprilie 2010 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu reclamantele şi cu pârâtul, a fost casată această decizie şi trimisă cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, motivându-se că se impune, în raport de chitanţele depuse la dosar în recurs de către pârâtă, completarea probatoriilor constând în audierea persoanelor care au semnat chitanţele respective în calitate de martori în scopul de a se stabili dacă pârâţii au locuit într-adevăr în imobilul în litigiu şi în ce condiţii.
A fost admisă excepţia tardivităţii declarării recursului de către pârâtul B.O.M.I. şi a fost respins recursul declarat de către acesta din urmă împotriva Deciziei civile nr. 232/2010 ca tardiv formulat, fiind respinsă şi excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta B.O.A.
Primindu-se Dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr. 12754/281/2007, la data de 3 decembrie 2010.
La data de 1 septembrie 2011, instanţa având în vedere că pârâtul B.O.M.I. a decedat, a luat act că de pe urma acestuia a rămas ca unică moştenitoare pârâta B.O.A. în calitate de soţie supravieţuitoare.
În baza Deciziei civile nr. 565 din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova, a fost admis apelul declarat de pârâtă B.O.A. împotriva Sentinţei civile nr. 592 din 19 ianuarie 2009 a Judecătoriei Ploieşti în contradictoriu cu reclamantele D.V., P.R. şi U.I. şi a fost schimbată în tot sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea precizată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele D.V., P.R. şi U.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel în vederea respectării Deciziei civile nr. 895/2010, în ceea ce priveşte completarea probatoriului potrivit considerentelor acestei decizii.
Primindu-se Dosarul la Curtea de Apel Ploieşti, cauza a fost înregistrată cu nr. 12754/281/2007, la data de 17 ianuarie 2012.
Prin Decizia civilă nr. 9592 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admis recursul declarat de reclamante împotriva Deciziei civile nr. 565 din 10 noiembrie 2011 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu pârâta, a fost casată această decizie şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, motivându-se că instanţa de apel avea obligaţia să respecte Decizia civilă nr. 895/2010 a Curţii de Apel Ploieşti în temeiul căreia s-a dispus completarea probatoriului constând în audierea martorilor care au semnat cele două chitanţe, mai ales că în baza dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanţei de recurs privind necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Primindu-se Dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată cu nr. 12754/281/2007 la data de 26 martie 2012.
Tribunalul Prahova, prin Decizia civilă nr. 570 din 23 octombrie 2013, rejudecând cauza după casarea cu trimitere dispusă în baza Deciziei civile nr. 952 din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, a respins apelul declarat de pârâtă B.O.A. împotriva Sentinţei civile nr. 592 din 19 ianuarie 2009 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în contradictoriu cu intimatele-reclamante D.V., P.R., U.I., ca nefondat, fiind respinsă şi cererea intimatelor privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B.O.A., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că aceasta este nelegală, fără însă a indica în ce constă motivele de nelegalitate ale acesteia.
Prin Decizia nr. 336 din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost constatat nul recursul pârâtei B.O.A.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat din nou recurs pârâta B.O.A., solicitând rejudecarea cauzei.
La data de 6 septembrie 2013, intimatele-reclamante D.V., P.R., U.I. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că nu s-a indicat hotărârea recurată, şi excepţia inadmisibilităţii, raportat la faptul că se atacă o hotărâre irevocabilă.
Înalta Curte, la termenul din 8 noiembrie 2013, a rămas în pronunţare asupra excepţiilor nulităţii şi inadmisibilităţii recursului, reţinând următoarele:
Excepţia nulităţii recursului este neîntemeiată, întrucât nemenţionarea numărului hotărârii nu atrage nulitatea cererii de recurs dacă aceasta cuprinde elemente suficiente care să permită identificarea cu certitudine a hotărârii. Or, în speţă, recurenta-reclamantă, deşi nu a precizat numărul hotărârii atacate, a indicat numărul dosarului, precum şi instanţa şi secţia pe rolul căruia se află cauza respectivă, elemente certe, de natură să conducă la identificarea deciziei recurate.
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii, Înalta Curte urmează a o admite, pentru considerentele care succed:
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Una dintre regulile comune referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac. În caz contrar, excepţia puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanţă din oficiu, spre a se anihila calea de atac exercitată repetitiv.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Or, în speţă, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva nr. 336 din 13 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în recurs.
Prin urmare, hotărârea curţii de apel fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs”, ceea ce contravine dispoziţiilor imperative ale legii ce reglementează sistemul căilor de atac în procesul civil.
Astfel, recurenta-pârâtă nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Recursul de faţă fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
În aplicarea art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei depuse la fila 9 din acest dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta B.O.A. împotriva Deciziei nr. 336 din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Obligă pe recurenta-pârâtă la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5147/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5149/2013. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
