ICCJ. Decizia nr. 5151/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.5151/2013
Dosar nr. 315/39/2013
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc la data de 14 decembrie 2010, reclamantul U.R.C. a chemat în judecată pe pârâţii B.E., S.C. I.I.P.U.R.L. Suceava, L.G., L.R.P., L.D., Ţ.G. şi Ţ.L., solicitând:
- să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la suprafaţa de 10.000 m.p. teren pădure, identic cu parcela Cîmpulung Moldovenesc;
- să se partajeze totodată bunurile imobile: magazin situat în comuna Sadova, Cătun Holohoşca, pe parc Sadova;
- 5.000 m.p. teren pădure menţionat anterior, respectiv parc;
- 1.200 m.p. teren identic cu parcela Cîmpulung. Moldovenesc, cu precizarea că reclamantul este posesor a 324 părţi sociale, iar pârâţii L.G., L.R.P. şi L.D., sunt posesori fiecare a câte 108 părţi sociale, stabilite potrivit actului adiţional încheiat între ei, în calitate de asociaţi ai fostei societăţi L.C. SRL, act autentificat, al B.N.P. H.I.Ş.;
- să se dispună intabularea drepturilor dobândite în cartea funciară.
Prin precizarea depusă, reclamantul a solicitat să fie inclusă în masa bunurilor de împărţit şi un autoturism.
Prin Sentinţa civilă nr. 721 din 12 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a admis acţiunea precizată având ca obiect „partaj judiciar”, formulată de reclamantul U.R.C., în contradictoriu cu pârâţii B.E., SC I.I.P.U.R.L Suceava, L.G., L.R.P., L.D., Ţ.G. şi Ţ.L. şi, în consecinţă:
1. S-a sistat starea de indiviziune cu privire la suprafaţa de teren pădure de 10.000 mp identică cu parcela Câmpulung Moldovenesc (fiind departajat între reclamant şi pârâţii L.G., L.R.P., L.D. cota ½ din suprafaţa menţionată).
2. S-a constatat că între părţi există stare de indiviziune ce urmează a fi sistată şi cu privire la următoarele bunuri:
- magazinul de pe parcela Sadova (terenul fiind proprietate tabulară a Statului Român);
- suprafaţa de 1200 mp teren identic cu parcela Câmpulung Moldovenesc;
- un autoturism degradat.
3. S-a atribuit părţilor următoarele loturi (conform înţelegerii intervenită între ei şi materializată în înscrisul intitulat „tranzacţie” datat 22 mai 2012), astfel:
a) Reclamantului U.R.C. lotul compus din:
- parcela pădure divizată din parcela mamă provenită din Câmpulung Moldovenesc;
- 1200 mp identică cu parcela Câmpulung Moldovenesc.
b) În indiviziune pârâţilor L.G., L.R.P. şi L.D. lotul compus din:
- 2500 mp, parcela divizată din parcela mamă, provenită din C.F. Câmpulung Moldovenesc;
- Magazinul de pe parcela din C.F. Sadova (terenul aferent fiind proprietatea statului);
- Autoturism.
c) Lotul în indiviziune pârâţilor Ţ.L. şi Ţ.G. reprezentând cealaltă cotă de ½ din totalul de 10.000 mp pădure identic cu parcela divizată din parcela C.F. Câmpulung Moldovenesc.
S-a dispus intabularea în cartea funciară a loturilor astfel atribuite conform expertizei aflată la dosar şi întocmită de M.V.
S-a luat act că nu s-au solicitat sulte şi cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 6 august 2012, a declarat recurs pârâta B.E.
Recursul a fost înregistrat sub nr. 2813/206/2010 la Tribunalul Suceava şi repartizat aleatoriu completului civ., cu termen de judecată la data de 5 martie 2013, când, instanţa, având în vedere natura juridică a litigiului şi anume a unui litigiu cu profesionişti, dată fiind calitatea de profesionist a pârâtei SC I. I.P.U.R.L. Suceava, care desfăşoară o activitate economică, în conformitate cu disp. art. 3 C. civ. şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, precum şi hotărârile Colegiului de conducere al Tribunalului nr. 60/2011 şi nr. 62/2011, prin care s-a aprobat înfiinţarea de complete specializate de recursuri în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a completului, faţă de prevederile art. 720 C. proc. civ. şi art. 3 din noul C. civ. şi a trimis cauza în vederea repartizării aleatorii la un complet de recursuri litigii profesionişti.
Prin rezoluţia din data de 15 martie 2013, ca urmare a repartizării aleatorii, recursului i s-a acordat termen la data de 10 aprilie 2013, la completul civ.
La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2013, din oficiu, instanţa, având în vedere natura juridică a litigiului, respectiv, partaj judiciar între persoane fizice, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a completului de profesionişti învestit cu soluţionarea recursului. S-a constatat, totodată, ivit un conflict negativ de competenţă între complete şi a fost sesizată Curtea de Apel Suceava pentru soluţionarea conflictului de competenţă, pe rolul căruia sesizarea a fost înregistrată sub nr. 315/39/2013.
Prin Sentinţa nr. 28 din 15 mai 2013, Curtea de Apel Suceava a respins sesizarea privind conflictul negativ de competenţă ivit între completul de soluţionare a litigiilor dintre profesionişti şi completul civil ale Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 20 C. proc. civ., există conflict de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe, de acelaşi grad sau de grade diferite, se declară deopotrivă competente sau necompetente să judece o anume pricină.
În speţă, conflictul de competenţă s-a ivit între două complete specializate ale secţiei civile din cadrul Tribunalului Suceava, motiv pentru care Curtea va respinge sesizarea, nefiind dată existenţa unui conflict de competenţă în sensul dat de art. 20 şi urm. C. proc. civ.
Dosarul va fi trimis completului specializat în soluţionarea cauzelor cu profesionişti din cadrul secţiei civile a Tribunalului Suceava, având în vedere faptul că există o prezumţie de comercialitate în cauză, pornită de la calitatea de comercianţi a numiţilor U.R.C., L.G., L.R.P. şi L.D., părţi ale litigiului având ca obiect ieşire de indiviziune. Această prezumţie nu a fost înlăturată, în conformitate cu prevederile art. 4 C. com., dată fiind natura bunurilor aparţinând masei de împărţit, respectiv bunuri care au aparţinut fondului de comerţ al SC L. C. SRL, astfel cum rezultă din actele aflate la filele 6, 7 şi 41 dosar primă instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs pârâţii B.E., Ţ.G. şi Ţ.L., fără a-l motiva şi fără a indica vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menţionând trei cauze în care se judecă cu intimatul-reclamant U.R.C.
La termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2013. din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar articolul 306 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum şi în situaţia în care criticile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la ipoteza de nelegalitate invocată.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată ce fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Or, în speţă, nu numai că recurenţii- pârâţi nu s-au conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pe care şi-au întemeiat recursul, dar nu au formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, nu se regăseşte nicio referire la chestiunea de drept dezlegată prin sentinţa atacată, respectiv inexistenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. din anul 1865, între două complete de judecată din cadrul aceleiaşi instanţe. Recurenţii-pârâţi au enunţat doar susţineri referitoare la aspecte care privesc trei cauze în care se judecă cu intimatul-reclamant U.R.C., care nu constituie veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate, cu atât mai puţin cu cât nici nu se arată în concret în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de fond şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de codul de procedură civilă prin dispoziţii speciale, de strică interpretare.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.
Întrucât susţinerile din memoriul de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs, Înalta Curte, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de către pârâţi.
Întrucât, prin sentinţa atacată, nu a fost stabilită o anume instanţă competentă a judeca cererea dedusă judecăţii, nefiind vorba despre un conflict negativ de competenţă, urmează ca judecata să continue în faţa completului civ., pe rolul căruia s-ar fi înregistrat cauza dacă nu ar fi fost sesizată instanţa ierarhic superioară pentru pronunţarea unui regulator de competenţă, deoarece dezînvestirea de către C. civ. în favoarea acelui complet a reprezentat cel din urmă act de procedură efectuat în cauză, act de la care judecata trebuie să continue la Tribunalul Suceava ( C. civ. fiind, de altfel, completul de judecată învestit prin repartizare aleatorie la nivelul Tribunalului Suceava).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâţii B.E., Ţ.G. şi Ţ.L. împotriva Sentinţei nr. 28 din 15 mai 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5150/2013. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 5152/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
