ICCJ. Decizia nr. 5150/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5150/2013
Dosar nr. 32/59/2012
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 9 ianuarie 2013, prin cererea de revizuire, înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 32/59/2012, revizuientul F.V. a chemat în judecată intimata SC E. C.F.R. SA Bucureşti – Sucursala E. Timişoara, solicitând anularea Deciziei civile nr. 2603 din 7 decembrie 2011, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1187/30/2011, ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea cererii de revizuire se arată, în esenţă, că, în speţă, este incident motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere faptul că instanţa de recurs a interpretat greşit prevederile art. 32 din contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2010, nerespectând dispoziţiile C.E.D.O. şi prevederile art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 243 C. muncii şi art. 41 alin. (5) din Constituţia României. Prima instanţă a aplicat corect prevederile art. 40 alin. (2) lit. c) şi ale art. 236 alin. (1) şi alin. (4) C. muncii, în vigoare pe perioada în litigiu,
Totodată, instanţa de recurs a interpretat eronat o stare de fapt, iar nu de drept, asumată odată cu semnarea contractului colectiv de muncă, ce nu era aleatorie în funcţie de situaţia economică a societăţii. În situaţia în care societatea constata că nu se poate încadra în buget şi nu poate achita drepturile promise, avea posibilitatea să renegocieze cu sindicatele contractul colectiv de muncă, neputând invoca, ulterior, lipsa banilor, ca motiv de neîndeplinire a obligaţiei asumate.
La Curtea de Apel Timişoara, există mai multe hotărâri în una şi aceeaşi pricină, şi anume: drepturi băneşti privind salariul suplimentar pentru anii 2007-2009, astfel încât revizuientul apreciază că, în cauză, este aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impunându-se încuviinţarea cererii de revizuire şi anularea celei din urmă hotărâri potrivnice, respectiv decizia civilă din Dosarul nr. 1181/30/2011 al Curţii de Apel Timişoara, precum şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a sentinţei civile a Tribunalului Timiş coroborată cu Sentinţa civilă nr. 1822/2011 a Tribunalului Arad şi Decizia civilă nr. 2578 din 6 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1327/97/2011, cât şi cu hotărârile pronunţate în Dosarele nr. 2473/108/2012, nr. 15/30/2011 (Decizia civilă nr. 2566 din 29 noiembrie 2011), nr. 2956/30/2011 (Decizia civilă nr. 670 din 16 martie 2011), nr. 1184/30/2011 (Decizia civilă nr. 2568 din 29 noiembrie 2011).
Revizuientul învederează instanţei că este inechitabil ca doar o parte din salariaţii aceloraşi pârâte, membrii ai aceluiaşi sindicat, să-şi primească drepturile băneşti privind salariul suplimentar pentru anii 2008 şi 2009, prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar alţi salariaţi, membrii ai aceluiaşi sindicat, nu şi citează, în susţinerea cererii de revizuire, din considerentele Deciziei civile nr. 2566 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.
Prin schimbarea soluţiei tribunalului, instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, de natură să încalce grav drepturile omului, prevăzute în C.E.D.O., care garantează, între altele, drepturile şi libertăţile civile, inclusiv dreptul de a nu fi discriminat, sens în care menţionează hotărârile pronunţate de C.E.D.O. arătând că sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 2, pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., art. 322 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 327 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 902 din 24 aprilie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de către revizuientul F.V., împotriva Deciziei civile nr. 2603 din 7 decembrie 2011, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1187/30/2011, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 32/59/2012, cu termen de judecată la data de 8 noiembrie 2013.
La termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2013, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra tardivităţii cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Analizând hotărârile invocate de revizuent prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este tardiv formulată, pentru considerentele ce succed:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) a fost depăşit, întrucât Decizia nr. 2578/2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, a cărei revizuire se cere, a fost pronunţată la data de 6 decembrie 2011, iar cererea de revizuire a fost formulată, potrivit datei aplicată pe plicul poştal, aflată la fila 3 din dosarul curţii de apel, la 9 ianuarie 2012, cu încălcarea termenului legal enunţat.
Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunţată de o instanţă de recurs, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la pronunţarea hotărârii.
Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de textul menţionat.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul F.V. împotriva Deciziei nr. 2603 din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5149/2013. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 5151/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
