ICCJ. Decizia nr. 5288/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5288/2013
Dosar nr. 4314/327/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 11 decembrie 2012 şi completată la data de 21 ianuarie 2013, reclamanta M.L. a solicitat obligarea pârâtului H.A., la plata pensiei de întreţinere, în favoarea minorului H.A., stabilirea locuinţei acestuia la domiciliul său şi exercitarea autorităţii părinteşti exclusive de către reclamantă.
Prin Sentinţa nr. 3446 din 15 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 170171 din 18 ianuarie 2012, Judecătoria Bacău, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinând incidenţa, în speţă a dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., conform cărora „cererea de chemare în judecată se face la instanţa domiciliului pârâtului caracterul imperativ sau dispozitiv al acestei norme neputând fi stabilit, fără a se ţine cont de natura pricinii.
De asemenea, instanţa a coroborat dispoziţiile art. 159 alin. (1) pct. 3 cu cele ale art. 19 C. proc. civ., considerând că acestea din urmă stabilesc, per a contrario, faptul că numai în pricinile privitoare la bunuri şi numai dacă nu este vorba de unul dintre cazurile prevăzute de art. 13-16 C. proc. civ. , competenţa teritorială este relativă, în celelalte situaţii având caracter absolut.
Astfel, s-a mai reţinut că reclamanta a precizat în cererea de chemare în judecată faptul că domiciliul pârâtului este în Tulcea, Jud. Tulcea.
Prin Sentinţa civilă nr. 2629 din 5 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr .421413 din 27 ianuarie 2013, Judecătoria Tulcea, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, reţinând că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, cu privire la primul capăt de cerere, reprezentând plata pensiei de întreţinere, sunt incidente dispoziţiile art. 10 pct. 7 C. proc. civ., care prevăd, în acest caz, competenţa alternativă, iar, în speţă, reclamanta a ales să învestească cu judecarea acestei cereri instanţa de la domiciliul său.
Referitor la celelalte două capete de cerere ale acţiunii civile, instanţa a considerat că stabilirea domiciliului minorului este un capăt de cerere accesoriu cererii de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti, deoarece stabilirea domiciliului minorului depinde de soluţia pronunţată cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti.
În cauză, cu privire la modul de exercitare a autorităţii părinteşti, aplicându-se prin asemănare, dispoziţiile privitoare la divorţ, competenţa de soluţionare a cererii revine, în mod exclusiv, Judecătoriei Bacău, fiind instanţa în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al părţilor, unde locuieşte reclamanta.
Referitor la acest aspect, instanţa a avut în vedere şi faptul că minorul locuieşte cu mama sa, iar singura instanţă în drept să decidă cu privire la măsura ocrotirii minorului, este instanţa în raza teritorială a căreia domiciliază acesta.
Asupra conflictului de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Acţiunea formulată de reclamantă, având ca obiect plata pensiei de întreţinere, stabilirea domiciliului minorului şi exercitarea autorităţii părinteşti, a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 11 decembrie 2012, după intrarea în vigoare a Noului C. civ.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi „efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere (...), dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi".
În speţă, situaţia juridică invocată prin acţiune derivă din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, care determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti şi obligaţia de întreţinere, fiind aplicabile dispoziţiile în materie reglementate de Noul C. civ.
Potrivit prevederilor art. 496 alin. (3) din Noul C. civ., în caz de neînţelegere între părinţi, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă.
Aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine şi competenţa de a stabili modul de exercitare a autorităţii părinteşti în cazul în care părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc (cum este cazul în speţă), conform art. 505 alin. (2) din Noul C. civ.
Potrivit prevederilor art. 2291 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., articol care a fost introdus prin pct. 29 din O.U.G. nr. 79/2011 începând cu data de 20 aprilie 2012 (în vigoare la data promovării acţiunii): „Dacă prin lege nu se prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Sintagma „cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include şi cererea vizând ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 teza I din Noul C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a „Despre familie" din Noul C. civ.
În speţă, persoana ocrotită este minorul, în interesul căruia reclamanta, mama acestuia, a promovat acţiunea, iar din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că minorul locuieşte cu reclamanta, astfel încât, prin aplicarea prevederilor legale anterior citate, instanţa de tutelă competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Bacău, în circumscripţia căreia se află domiciliul reclamantei.
Faţă de considerentele reţinute
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5287/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5290/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
