ICCJ. Decizia nr. 5267/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5267/2013
Dosar nr. 29531/1/20132
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă, la data de 17 septembrie 2010, reclamanta T.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Locală de Pensii Bârlad şi Casa Judeţeană de Pensii Vaslui, anularea Deciziei nr. 37842 din 19 august 2010 şi a buletinului de calcul aferent şi menţinerea Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009 privind recalcularea pensiei de serviciu.
Prin aceeaşi acţiune civilă, a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata diferenţei dintre pensia de serviciu, conform Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009 şi pensia recalculată de la data de 1 septembrie 2010, până la repunerea în plată a ultimei decizii din data de 28 iunie 2009, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale a sumei menţionate în precedent, menţinerea sporurilor acordate prin sentinţele anexate cererii sale şi plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa nr. 1643 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a Casei Locale de Pensii Bârlad şi a admis, în parte, acţiunea civilă, dispunând anularea Deciziei nr. 37842 din 19 august 2010 şi menţinerea Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009, obligând pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vaslui la plata diferenţei de pensie dintre cele două decizii, cu plata dobânzii legale aferente, calculată de la data de 1 septembrie 2010 şi până la repunerea în plată a Deciziei nr. 37842 din 28 iunie 2009, respingând celelalte capete ale cererii de chemare în judecată.
Prin Decizia nr. 324 din 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, a fost admis recursul Casei Judeţene de Pensii Vaslui împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 37842 din 19 august 2010 emisă de pârâtă, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin Decizia nr. 886 din 23 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a fost respinsă cererea de revizuire a Deciziei nr. 324 din data de 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, formulată de revizuenta T.I.
Prin Decizia nr. 1372 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Iaşi, a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a recursului declarat de T.I. împotriva Deciziei nr. 886 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1851 din data de 2 aprilie 2013 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de T.I., reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", iar hotărârea ce a format obiectul cererii de revizuire are caracter irevocabil.
Astfel, faţă de împrejurarea că împotriva hotărârii pronunţate în cererea de revizuire a unei decizii date de o instanţă de recurs, nu poate fi exercitată din nou calea de atac a recursului, hotărârea supusă revizuirii fiind irevocabilă în puterea legii, este evident că nu se mai putea exercita controlul de legalitate al unui nou recurs.
S-a mai reţinut că această soluţie se impune în respectarea principiilor legalităţii şi unicităţii căilor de atac şi presupune asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli stricte în desfăşurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare T.I. prin care a susţinut că recursul a fost soluţionat fără a se ţine cont de faptul că legile care au stat la baza recalculării pensiei sale de serviciu erau deja abrogate la data judecării căii de atac.
În motivarea contestaţiei au fost invocate apărări de fond, conţinând critici ale hotărârilor anterioare pronunţate pe fondul cauzei.
Contestatoarea a mai susţinut că instanţa supremă, învestită cu soluţionarea recursului său, trebuia să analizeze soluţiile pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în raport de motivele de revizuire şi de recurs pe care le-a formulat şi prin care a învederat că recursul formulat de Casa Judeţeană de Pensii Vaslui a fost întemeiat pe dispoziţiile unor legi abrogate.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare sunt limitativ prevăzute în dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. şi permit exercitarea acesteia numai în condiţiile existenţei unor nereguli de procedură, constatate cu prilejul judecării unui litigiu sau în cazul în care instanţa învestită cu soluţionarea recursului a săvârşit o greşeală materială sau a omis să se pronunţe asupra unui motiv de casare sau de modificare.
Prin contestaţia în anulare formulată, au fost invocate motive de netemeinicie constând în nemulţumiri legate de modul în care a fost soluţionată cererea contestatoarei privind anularea deciziei de recalculare a pensiei, facându-se referire şi la modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale în materia pensiilor şi asigurărilor sociale.
În concret, instanţa constată că argumentele contestatoarei în susţinerea căii extraordinare de atac exercitate, vizează critici aduse hotărârilor pronunţate anterior în litigiile care au avut ca obiect contestaţia împotriva Deciziei nr. 37842 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Vaslui la data de 19 august 2010, prin care s-a dispus recalcularea pensiei de serviciu de care a beneficiat contestatoarea, având ca şi consecinţă diminuarea venitului acesteia cu un procent de 57%.
Instanţa, procedând la examinarea incidenţei şi aplicabilităţii dispoziţiilor art. 317-318 C. proc. civ. în cauza de faţă, constată că, prin contestaţia în anulare formulată, nu au fost invocate motivele reglementate imperativ de legiuitor, pentru admisibilitatea demersului său judiciar, pe calea procesuală astfel aleasă.
Faţă de acest aspect Înalta Curte constată că argumentele prezentate nu se circumscriu sferei reglementate de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 din C. proc. civ., motiv pentru care va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.I. împotriva Deciziei nr. 1851 din 2 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5265/2013. Civil. Uzucapiune. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 5277/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
