ICCJ. Decizia nr. 5290/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretenţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5290 /2013
Dosar nr. 9951/299/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia, la data de 22 august 2012, reclamanta D.A.A., în contradictoriu cu pârâţii P.V.R. şi SC I. SRL, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra apartamentului situat în Neptun, din proiectul „N.P.", obligarea pârâţilor, în solidar, la finalizarea spaţiilor comune ale imobilului din care face parte apartamentul în cauză, precum şi obligarea la plata echivalentului în lei a sumei de 300 euro, reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului, calculată de la momentul la care aceştia aveau obligaţia transferului dreptului de proprietate.
Prin Sentinţa nr. 203 din 23 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2979/254/2012, Judecătoria Mangalia a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, motivat de faptul că cererea dedusă judecăţii are caracter personal, întrucât reclamanta încearcă valorificarea unui drept de creanţă, izvorât din antecontractul de vânzare-cumpărare din 2 septembrie 2008 de B.N.P. Ş.D.B., încheiat cu pârâţii.
Faţă de această împrejurare, instanţa a constat că, în speţă, nefiind vorba despre o acţiune reală imobiliară, nu sunt incidente dispoziţiile art 13 C. proc. civ.
Judecătoria Mangalia nu a reţinut nici incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, din convenţia părţilor, nu rezultă locul unde urmează a fi executată, cel puţin în parte, obligaţia sau locul unde urmează să se perfecteze contractul autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul menţionat în antecontractul intervenit între părţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 17006 din 9 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9951/299/2013, Judecătoria Sect. 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., prevăd că, în cazul cererilor privitoare la executarea unui contract, competenţa de soluţionare este alternativă, reclamantul având posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul pârâtului sau instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie şi în parte a obligaţiei.
Prin urmare, având în vedere faptul că data iniţierii litigiului este 22 august 2012, operând competenţa teritorială alternativă a instanţei, reclamanta a ales criteriul prevăzut de art. 10 alin. (1) C. proc. civ., respectiv locul executării antecontractului de vânzare-cumpărare, care este în Neptun, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Mangalia.
Instanţa a mai considerat că, întrucât acţiunea are caracter personal, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 10 pct. 1 sau art. 5 și 7 C. proc. civ., criteriul ales de reclamantă fiind cel al instanţei locului executării obligaţiei care rezultă din antecontract.
A mai fost avută în vedere şi decizia pronunţată în recursul în interesul Legii nr. 8/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Totodată, constatând ca fiind intervenit conflictul negativ de competenţă, a sesizat instanţa supremă, pentru soluţionarea acestuia.
Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă, revine Judecătoriei Mangalia, pentru considerente ce succed:
Instanţa a fost sesizată cu soluţionarea unei acţiuni personale imobiliare, prin care reclamanta urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a face, rezultat în urma încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâţii, cu privire la un imobil.
Din această perspectivă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 pct. 1 raportate la cele ale art. 12 C. proc. civ., care stabilesc competenţa alternativă în soluţionarea prezentei cauze, normele fiind, în acest caz, dispozitive, motiv pentru care reclamanta a avut posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul pârâţilor sau instanţa de la locul executării chiar şi în parte, a obligaţiei.
Conform antecontractului de vânzare-cumpărare, vânzătorii şi- au asumat obligaţia de a construi, finaliza şi preda cumpărătorilor apartamentul contractat, toate aceste obligaţii neputându-se aduce la îndeplinire, în mod firesc, decât la locul situării imobilului.
Potrivit art. 7.1 din antecontractul de vânzare-cumpărare, părţile au stabilit că procesul-verbal final de predare-primire, se va încheia la locul situării imobilului, acesta fiind locul obligaţiei de predare asumată de vânzător.
În raport de clauzele convenţiei încheiate între părţi, prin care s-a stabilit executarea, în parte, a obligaţiilor asumate de vânzători, la locul situării imobilului, instanţa competentă teritorial este cea aleasă de reclamantă, potrivit dispoziţiilor art. 10 pct. 1 C. proc. civ., respectiv Judecătoria Mangalia.
Prin urmare, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Mangalia.
ÎNALTA CURTE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 5288/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5292/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
