ICCJ. Decizia nr. 5265/2013. Civil. Uzucapiune. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5265/2013
Dosar nr. 1252/1/2013
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sect. 4 Bucureşti la data de 8 aprilie 2002, reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria sect. 4 Bucureşti să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, sector 4.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a intrat în posesia imobilului mai sus menţionat în anul 1970, iar în 1972 a încheiat cu numita S.D. un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanţă", urmând ca, ulterior, să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, care nu a mai fost posibilă, din cauza decesului proprietarului.
La data de 29 aprilie 2002, S.M., D.B. şi G.V. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, menţionând că sunt moştenitorii defuncţilor S.I. şi S.D., potrivit certificatelor de moştenitor autentificate din data de 21 octombrie 1997 de biroul Notarului Public R.D.O., precizându-se şi că imobilul nu face parte din domeniul public.
Prin întâmpinarea formulată, Primăria Mun. Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 95 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, bunurile aflate în proprietatea statului sunt administrate de Consiliile locale pe baza Hotărârii Consiliului General al Mun. Bucureşti, iar în cauză nu există o astfel de hotărâre.
Prin Sentinţa nr. 6329 din data de 23 septembrie 2002, pronunţată de Judecătoria sector 4 Bucureşti, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei sect. 4 Bucureşti, a fost disjunsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă şi s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, constatându-se că pârâta nu are în administrare imobilul în litigiu, iar intervenienţii au calitatea de moştenitori ai defunctei S.D.
Prin Sentinţa nr. 2757 pronunţată la data de 17 mai 2004, Judecătoria sector 4 Bucureşti a respins cererea de intervenţie formulată de reclamantele-pârâte S.M., D.B. şi G.V., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi S. G., G.G. şi cu pârâtul Mun. Bucureşti prin primarul general, precum şi cererile reconvenţionale formulate de pârâţii-reclamanţi.
Prin Decizia nr,971 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 20 decembrie 2005, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de pârâţii-reclamanţi împotriva sentinţei mai sus menţionate, reţinându-se că posesia exercitată de pârâţii-reclamanţi asupra terenului în litigiu nu a avut caracter util un interval de timp suficient pentru a determina dobândirea dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive.
Prin Decizia nr. 2094 din data de 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a dispus admiterea recursului declarat de recurenţii-pârâţi, a fost modificată, în parte, decizia atacată, în sensul admiterii apelului formulat de apelanţii-pârâţi şi schimbată, în parte, sentinţa, stabilindu-se că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu s-a dobândit de S.G. şi G.G., prin uzucapiune. Totodată, s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria sect. 4 Bucureşti în vederea soluţionării cererii reconvenţionale cu privire la ieşirea din indiviziune asupra terenului, iar intimatele-reclamante au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 687 lei.
Prin Sentinţa nr. 2054 pronunţată de Judecătoria sect. 4 Bucureşti la data de 3 aprilie 2007, instanţa a luat act de învoiala părţilor cu privire la modul de împărţire a terenului care face obiectul litigiului, astfel după cum aceasta a fost consemnată în tranzacţia încheiată la data de 3 aprilie 2007.
Prin Decizia nr. 408/ R din data de 9 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea P.V. împotriva Deciziei nr. 2094 din data de 21 noiembrie 2006 a aceleiaşi instanţe, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1000 lei către intimaţi.
Împotriva Deciziei nr. 2094 din data de 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a formulat contestaţie în anulare P.V., considerând că această hotărâre a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi, din această cauză, în mod greşit a stabilit instanţa că S.G. şi G.G. au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 500 mp din, sect. 4 Bucureşti.
Contestatoarea a arătat că a achiziţionat imobilul în discuţie de la intimatele S.M., D.B. şi G.V. prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1625 din 6 iulie 2004 de Biroul Notarial „E.", vânzătoarele dobândind, la rândul lor, dreptul de proprietate în urma emiterii dispoziţiei nr. 2505 din 17 februarie 2004 de primarul general, în baza Legii nr. 10/2001.
La data încheierii înscrisului mai sus menţionat, situaţia juridică a imobilului era certă, vânzătoarele făcând dovada deplină a dreptului de proprietate pe are îl aveau asupra terenului.
în cuprinsul contestaţiei formulate, se mai arată că, în privinţa imobilului asupra căreia contestatoarea a susţinut că a dobândit dreptul de proprietate, s-a arătat că au fost emise două decizii contradictorii şi anume Decizia nr. 2094 din 21 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv dispoziţia nr. 2505 din 17 februarie 2004 emisă de primarul general a Mun. Bucureşti, în baza Legii nr. 10/2001.
Contestatoarea a susţinut că, la data pronunţări hotărârii mai sus menţionate, deţinea în proprietate imobilului supus litigiului, de aproximativ doi ani şi că, în mod greşit această instanţă nu a dispus introducerea sa în proces, deşi dreptul său de proprietate a fost supus formelor de publicitate prevăzute de lege.
Deliberând cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei materiale invocată de instanţă, din oficiu, în condiţiile dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În lipsa indicării temeiului de drept al cererii formulate în prezenta cauză, precum şi a faptului că în cuprinsul său s-a menţionat faptul că împotriva deciziei vizate nu mai poate fi exercitată niciuna dintre căile de atac prevăzute de lege, instanţa, dând eficienţă dispoziţiilor art. 84 C. proc. civ. a procedat la calificarea acesteia drept contestaţie în anulare.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, contestaţia în anulare a fost formulată împotriva Deciziei nr. 2094 din data de 21 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia ă a lV-a civilă.
În raport de această situaţie şi având în vedere faptul că norma de competenţă aplicabilă în cauză, pentru determinarea soluţionării acesteia, este de ordine publică, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc, în mod imperativ, introducerea contestaţiei în anulare la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Având în vedere textul legal mai sus menţionat, precum şi faptul că, în speţă, instanţa care a pronunţat hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este Curtea de Apel Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare revine acestei instanţe şi potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 4 C.proc. civ.
Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus şi văzând şi prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei, instanţei competente, pentru motivele arătate în precedent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea P.V. împotriva Deciziei nr. 2094 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5264/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5267/2013. Civil → |
|---|
