ICCJ. Decizia nr. 5295/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5295/2013
Dosar nr. 34843/1/2004
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, sub nr. 957/2003, reclamanta C.A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.J. Vrancea şi D.S.P. Vrancea, anularea dispoziţiei nr. 50/2003 emisă de prima pârâtă şi restituirea în natură a imobilului situat în Com. Coteşti, Jud. Vrancea, compus din casă şi terenul aferent în suprafaţă de 2.046 mp.
Prin Sentinţa civilă nr. 278 din 17 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Vrancea s-a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că imobilul solicitat a fi restituit figurează în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Jud. Vrancea, cu destinaţia de Centru de plasament, precum şi în lista cu imobilele exceptate de la restituirea în natură, potrivit art. 16 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 231/ A din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, reţinând în motivarea soluţiei sale aceleaşi considerente ca prima instanţă cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a imobilului ce se solicită a fi restituit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.A.G.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 13 mai 2004.
La termenul de la 3 octombrie 2005, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, până la soluţionarea notificărilor formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001.
La 12 august 2010, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 11 octombrie 2010.
Prin concluziile scrise înregistrate la dosar la 4 octombrie 2010, pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea a învederat că, prin Dispoziţia Preşedintelui C.J. Vrancea s-a dispus restituirea în natură către recurenta – reclamantă a imobilului situat în Com. Costeşti, Jud. Vrancea, ce constituie obiectul acţiunii din prezenta cauză, cu obligaţia menţinerii afectaţiunii pe o perioadă de 5 ani şi restituirea sumei de 214.113,65 lei, reprezentând valoarea actualizată a îmbunătăţirilor aduse imobilului.
Dispoziţia de restituire a fost contestată de reclamanta C.A.G.
Prin Sentinţa civilă nr. 160 din 15 februarie 2007, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a dispus modificarea dispoziţiei contestate, în sensul că suprafaţa de teren ce urmează a fi restituită este de 1.365 mp, în loc de 1.185 mp, fiind anulată şi obligaţia de restituire a sumei ce reprezintă valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului.
Sentinţa tribunalului a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 255 din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a respins recursul declarat de pârâtul C.J. Vrancea.
Urmare acestei decizii, a fost emisă Dispoziţia Preşedintelui C.J. Vrancea nr. 355 din 22 septembrie 2007 în sensul celor stabilite de instanţă.
La termenul de la 11 octombrie 2010, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât existau indicii cu privire la decesul recurentei-reclamante C.A.G.
La 24 septembrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 noiembrie 2013, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, la termenul de la 11 octombrie 2010, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât existau indicii cu privire la decesul recurentei-reclamante C.A.G.
Urmare solicitării Înaltei Curții de Casație și Justiție, din 20 august 2013, Mun. Iaşi – D.L.E.P., a expediat la dosar adresa din 30 august 2013, din care rezultă că recurenta – reclamantă C.A.G. a decedat la data de 15 august 2008, conform actului de deces.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 11 octombrie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cu arătarea moştenitorilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 245 alin. (2) C. proc. civ.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta C.A.G. împotriva Deciziei civile nr. 231/ A din 27 februarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5292/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5298/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
