ICCJ. Decizia nr. 5298/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5298/2013
Dosar nr. 1070/1/2000
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 424/7 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâţii R.A.A.P.P.S., C.G. al Mun. Bucureşti, M.F.P.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.
Prin Decizia nr. 437 din 13 septembrie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul declarat de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P.I.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 5 decembrie 2000.
La termenul de la 4 martie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât existau indicii cu privire la decesul recurentului-reclamant P.I.
La data de 12 iulie 2013, intimatul – pârât C.L. al sect. 1 Bucureşti a expediat la dosar, urmare solicitării instanţei, extras din registrul de deces, din care rezultă că recurentul – reclamant a decedat la data 12 martie 2008.
La 24 septembrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 noiembrie 2013, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, la termenul de la 4 martie 2011, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât existau indicii cu privire la decesul recurentului-reclamant P.I.
Urmare solicitării instanţei, la 29 august 2013 Camera Notarilor Publici a expediat la dosar certificatul de moştenitor din 13 aprilie 2008, din care rezultă că recurentul – reclamant P.I. a decedat la data de 12 martie 2008.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 5 martie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cu arătarea moştenitorilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 245 alin. (2) C. proc. civ.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva Deciziei civile nr. 437 din 13 septembrie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5295/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5299/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
