ICCJ. Decizia nr. 5309/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5309/2013
Dosar nr. 4504/109/2010
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, sub nr. 23124/06 decembrie 2010, revizuienta A.C.M.E. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 325 din 27 aprilie 2004, pronunţată de aceiaşi instanţă, solicitând schimbarea în tot sau în parte a acestei hotărâri.
Prin Decizia nr. 170 din 4 iulie 2011, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a anulat ca netimbrată cererea de revizuire.
Prin Decizia civile nr. 1923/ R din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de revizuentă împotriva hotărârii tribunalului, reţinând în motivarea acestei soluţii că, deşi citată pentru termenul de judecată din data de 26 octombrie 2011 cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, astfel cum rezultă din dovada de citare aflată la dosar, (fila 12), revizuienta nu s-a conformat acestei obligaţii.
În conformitate cu art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta A.C.M.E.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 11 noiembrie 2011.
La termenul de la 21 septembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 14 octombrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 noiembrie 2013, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constată şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, la termenul de la 21 septembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 23 septembrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de revizuenta A.C.M.E. împotriva Deciziei civile nr. 1923/ R din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5308/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5313/2013. Civil. Strămutare. Contestaţie... → |
|---|
