ICCJ. Decizia nr. 5306/2013. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5306/2013
Dosar nr. 19558/212/2010
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 17 mai 2010, sub nr. 19558/212/2010, reclamanta CNCF CFR SA - Sucursala Regională CF Constanţa a chemat în judecată pe pârâta SC M.M.D. SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă I.C., solicitând evacuarea acesteia de pe terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în perimetrul staţiei CF B.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. 637/2007 asupra terenului în suprafaţă de 168 mp, situat în perimetrul staţiei CF B. Pârâta, în calitate de locatară, nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei, motiv pentru care CNCF SA - Sucursala Regională CF Constanţa a procedat la rezilierea de drept a contractului, în temeiul pactului comisoriu de grad IV inserat în contract.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 969, art. 973, art. 1410 şi urm. C. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 26054 din 29 noiembrie 2010, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, în baza art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa.
La data de 12 septembrie 2011, pârâta a formulat cerere reconvenţională, precizată ulterior, prin care a solicitat obligarea reclamantei la achitarea sumei de 120.753 RON, reprezentând valoarea imobilului "clădire coletărie", precum şi instituirea unui drept de retenţie în favoarea sa asupra terenului pe care se află amplasată construcţia, până la plata despăgubirii de către reclamantă.
În motivarea cererii reconvenţionale, pârâta a arătat că evacuarea sa de pe terenul în litigiu ar echivala cu lipsirea sa de exercitarea dreptului de proprietate asupra construcţiei, ceea ce ar determina o diminuare a patrimoniului său şi o sporire nelegitimă a patrimoniului reclamantei, fiind astfel îndeplinite condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 494 alin. (3) teza a II-a, art. 997, art. 1444 C. civ.
Prin încheierea din data de 12 decembrie 2011, s-a admis excepţia tardivităţii formulării cererii reconvenţionale şi, în consecinţă, s-a disjuns cererea reconvenţională de cererea principală.
Prin aceeaşi încheiere, în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea cauzei având ca obiect cererea reconvenţională la cauza înregistrată sub nr. 19558/212/2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 3465 din 12 noiembrie 2012, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a admis acţiunea principală.
A dispus evacuarea pârâtei SC M.M.D. SRL, prin lichidator judiciar, de pe terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în perimetrul staţiei CF B.
A admis cererea reconvenţională conexă.
A obligat reclamanta CNCF SA - Sucursala Regională CF Constanţa să plătească pârâtei suma de 113.180 RON, reprezentând valoarea de circulaţie a construcţiei Clădire Coletărie amplasată pe terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în oraş M., Staţia CF B.
A dispus instituirea unui drept de retenţie asupra terenului sus-menţionat în favoarea pârâtei, până la îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de plată a despăgubirilor în sumă de 113.180 RON.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Între reclamantă, în calitate de locator, şi pârâtă, în calitate de locatar, a intervenit contractul de închiriere nr. 635 din 12 februarie 2007, având ca obiect terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în perimetrul staţiei CF B.
În cadrul cap. IX din contract este inserat un pact comisoriu de ultim grad, potrivit căruia "Prezentul contract de închiriere va fi reziliat de drept, fără a fi necesară punerea în întârziere a părţii şi fără orice altă formalitate prealabilă, în situaţia în care locatarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art. 10 lit. a) - l) şi pe cele de la art. 16 alin. (II), lit. a) - d)."
Prin adresa nr. 8/1/2109 din 18 mai 2009, reclamanta i-a notificat pârâtei rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 01 iunie 2009, în virtutea pactului comisoriu sus-menţionat.
Prin Sentinţa civilă nr. 1642 din 09 martie 2009 a Tribunalului Constanţa s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC M.M.D. SRL.
Prin Sentinţa civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanţa s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor 107 lit. A) (b + c) din Legea nr. 85/2006, intrarea în faliment a debitoarei. S-a desemnat în calitate de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă I.C.
În cadrul procedurii de executare silită pornită la cererea creditoarei D.G.F.P. Constanţa împotriva debitoarei CNCF SA - Sucursala Regională CF Constanţa, s-a adjudecat în favoarea pârâtei reconveniente SC M.M.D. SRL construcţia "Clădire coletărie" (procesul-verbal de adjudecare din data de 01 august 2006, Dosar nr. 19558/212/2010).
Conform raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert A.Ş., imobilul construcţie clădire coletărie are caracter definitiv şi are o valoare de circulaţie de 113.180 RON.
Rezilierea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu execuţie succesivă, constând în încetarea efectelor contractului numai pentru viitor.
Stipularea pactului comisoriu de ultim grad în convenţia părţilor are ca efect încetarea necondiţionată a contractului de îndată ce a expirat termenul de executare fără ca obligaţia să fi fost executată, fără a mai fi necesară intervenţia instanţei judecătoreşti.
Constatând intervenită rezilierea contractului de închiriere nr. 635 din 12 februarie 2007, instanţa a reţinut că pârâtei reconveniente îi revine obligaţia predării către proprietar a bunului care formează obiectul contractului. Faţă de neîndeplinirea de către pârâtă a acestei obligaţii, urmează a se admite acţiunea principală şi a se dispune evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în perimetrul staţiei CF B.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională conexă, s-a constatat că prin evacuarea pârâtei reconveniente de pe teren, aceasta este lipsită de posibilitatea exercitării în fapt a atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului "Clădire coletărie", construcţie având un caracter definitiv. Practic, dreptul de proprietate rămâne golit de conţinut. Or, potrivit art. 1 al Primului Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional".
Nu pot fi reţinute în cauză susţinerile pârâtei reconveniente privind existenţa în favoarea sa a unui drept de superficie, câtă vreme acest drept se poate naşte fie în baza legii, fie în baza convenţiei dintre proprietarul terenului şi constructor, iar în cauză pârâta nu a făcut dovada ce-i incumbă în temeiul dispoziţiilor art. 1169 C. civ., a existenţei unei asemenea convenţii. Nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 492 C. civ. care definesc accesiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, în condiţiile în care pârâta reconvenientă nu poate fi asimilată unui constructor de bună sau rea-credinţă.
Se poate aprecia că, prin imposibilitatea exercitării în fapt a dreptului său de proprietate asupra construcţiei "Clădire coletărie", ca o consecinţă a evacuării pârâtei reconveniente de pe terenul proprietatea reclamantei, are loc mărirea patrimoniului reclamantei prin dobândirea activului pe seama patrimoniului pârâtei reconveniente, care suferă astfel o micşorare, existând o legătură între sporirea unui patrimoniu şi diminuarea celuilalt.
Având în vedere şi inexistenţa unei cauze legitime a măririi patrimoniului reclamantei în defavoarea pârâtei (obţinerea protecţiei propriului drept de proprietate nu poate constitui o cauză legitimă pentru îngrădirea altuia), precum şi inexistenţa oricărui alt mijloc pentru recuperarea pierderii suferite de către pârâtă, se constată că aceasta din urmă este îndreptăţită în a obţine restituirea valorii cu care a fost micşorat patrimoniul său, stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pentru aceste considerente, cererea reconvenţională conexă urmează a fi admisă şi a se dispune obligarea reclamantei să plătească pârâtei suma de 113.180 RON, reprezentând valoarea de circulaţie a construcţiei Clădire Coletărie amplasată pe terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în oraş M., Staţia CF B.
Faţă de împrejurarea că bunul în privinţa căruia pârâta reconvenientă a solicitat instituirea unui drept de retenţie, respectiv terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în perimetrul staţiei CF B., este proprietatea reclamantei - debitoare a pârâtei în ceea ce priveşte creanţa în valoare de 113.180 RON, precum şi de faptul că reţinerea bunului este un mijloc important de constrângere a celui ce trebuie să-şi execute obligaţia în favoarea creditorului, urmează a se dispune instituirea unui drept de retenţie asupra terenului litigios în favoarea pârâtei, până la îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de plată a despăgubirilor în sumă de 113.180 RON.
Prin Decizia civilă nr. 42 din 15 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei sus-menţionate, pentru următoarele considerente:
Între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 635 din 12 februarie 2007, având ca obiect terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în perimetrul staţiei CF B., cu destinaţia depozitare.
Pe acest teren se află amplasată construcţia definitivă "Clădire Coletărie" a staţiei CF B., precum şi rampa auto aferentă acesteia.
Clădirea a fost cumpărată de către pârâtă în urma unei licitaţii organizate de o instituţie a statului, respectiv Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanţa, iar conform expertizei tehnice imobiliare, valoarea de circulaţie a imobilului este de 113.180 RON şi are un caracter definitiv.
Instanţa de fond a analizat şi argumentat din punct de vedere juridic consecinţele evacuării pârâtei de pe terenul proprietatea reclamantei-apelante.
Este de necontestat că pârâta a obţinut în condiţiile legii un drept de proprietate asupra imobilului "Clădire Coletărie", dar pe un teren ce aparţine reclamantei-apelante.
Or, prin admiterea cererii de evacuare are loc o mărire a patrimoniului CNCF CFR SA - Sucursala Regională CF Constanţa. Pe de altă parte, pârâta nu are la îndemână o altă posibilitate pentru recuperarea pierderii sale decât obligarea reclamantei la plata sumei de 113.180 RON, reprezentând valoarea de circulaţie a construcţiei "Clădire Coletărie" amplasată pe terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în oraşul M., Staţia CF B.
În motivele de apel, reclamanta solicită admiterea acesteia în sensul menţinerii soluţiei de admitere a evacuării, dar prin demolare pe cheltuiala pârâtei-intimate. Or, instanţa de fond a fost legal sesizată la cererea reclamantei numai cu acţiune în evacuare de pe terenul în suprafaţă de 168 mp.
Potrivit art. 294 alin. (1) teza I C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, garantându-se astfel principiul dublului grad de jurisdicţie.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamantă, care a invocat următoarele motive:
1. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv, în mod eronat a reţinut faptul că prin apel, reclamanta a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată. Atât la fond, cât şi în apel s-a menţinut obiectul cererii, acesta fiind evacuarea pârâtei de pe terenul în suprafaţă de 168 mp, situat în perimetrul staţiei B.
Între părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 635/2007 asupra terenului în suprafaţă totală de 168,00 mp, situat în perimetrul staţiei CF B.
Pârâtei reconveniente îi revine obligaţia predării către proprietar - societatea reclamantă, a bunului care formează obiectul contractului, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei contractuale.
2. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - instanţa de apel a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea legii, respectiv, referitor la cererea reconvenţională, întrucât evacuarea pârâtei de pe terenul de 168 mp nu echivalează cu lipsirea exercitării dreptului de proprietate asupra construcţiei, creându-se o mărire a patrimoniului societăţii reclamante.
Prin evacuare nu are loc o mărire a patrimoniului reclamantei, ci are loc acţiunea de lăsare în deplină proprietate şi utilă posesie a bunului pe care reclamanta îl deţine.
Mai mult decât atât, în soluţionarea litigiului dedus judecăţii nu s-a luat în considerare faptul că anterior dobândirii proprietăţii prin licitaţie, pârâta a fost înştiinţată că imobilul ce urma a fi dobândit era amplasat pe teren CFR ce nu făcea obiectul înstrăinării, acest lucru fiind clar generator de litigii (adresele nr. 8/1/2033/2006 şi nr. 8/2/2886 din 10 iulie 2006).
Justificarea informării formulate derivă şi din faptul că imobilul clădire coletărie urma să fie supus reabilitării odată cu linia CF Constanţa - Bucureşti (în acest sens este adresa proiectantului lucrării de reabilitare, respectiv ISPCF SA nr. 1522/PG din 6 iulie 2006).
În aceste condiţii, pârâta şi-a asumat riscurile unei asemenea achiziţii, motiv pentru care poate fi asimilată unui "constructor" de rea-credinţă, iar demolarea clădirii pe cheltuiala sa nu ar face decât să repună părţile în stare de legalitate.
Reclamanta este grav îngrădită asupra dreptului său de proprietate a terenului de 168 mp, prin menţinerea în starea actuală de suprapunere a două imobile cu proprietari diferiţi, în condiţiile în care proprietatea fondului suprapus a fost dobândită cu rea-credinţă.
Faţă de aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii reconvenţionale, respectiv respingerea obligaţiei plăţii la suma de 113.180 RON şi respingerea instituirii dreptului de retenţie, cu menţinerea soluţiei de admitere a evacuării.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
1. Recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit cererea de apel, în sensul că prin aceasta s-a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată.
Aşa cum se afirmă şi prin motivele de recurs, obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit prima instanţă l-a constituit doar evacuarea pârâtei de pe teren.
În apel, însă, reclamanta a solicitat "menţinerea soluţiei de admitere a evacuării, dar prin demolare pe cheltuiala intimatei", fapt ce rezultă din cuprinsul cererii de apel.
Cererea de apel tinde, aşadar, la schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată, întrucât cuprinde o pretenţie nouă (demolarea construcţiei pe cheltuiala pârâtei) faţă de cea dedusă judecăţii în faţa primei instanţe (evacuarea pârâtei de pe teren), ceea ce intră sub interdicţia prevăzută de art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, reţinând că, în apel, reclamanta a solicitat demolarea construcţiei pe cheltuiala pârâtei, pretenţie prin care se tinde la schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanţa de apel a interpretat corect cererea de apel, criticile în acest sens nefiind fondate.
2. Nici criticile privind pronunţarea hotărârii atacate cu încălcarea legii, în ceea ce priveşte menţinerea soluţiei de admitere a cererii reconvenţionale, nu sunt fondate.
Astfel, pârâta este proprietara construcţiei amplasate pe terenul proprietatea reclamantei, dobândind dreptul de proprietate asupra construcţiei prin adjudecare în procedura executării silite a reclamantei, situaţie de fapt stabilită pe baza probelor administrate de către prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel.
Or, în aceste condiţii, prin evacuarea de pe terenul proprietatea reclamantei, pârâta este lipsită, în fapt, de posibilitatea exercitării atributelor dreptului său de proprietate asupra construcţiei, după cum corect au reţinut şi instanţele anterioare.
Pârâta deţine un titlu de proprietate valabil asupra construcţiei, respectiv procesul-verbal de adjudecare din 01 august 2008, astfel că ea nu poate fi asimilată unui constructor de bună sau rea-credinţă, susţinerile recurentei în acest sens neputând fi primite.
Construcţia fiind definitivă, rămâne pe terenul proprietatea reclamantei, de pe care pârâta a fost evacuată, astfel că patrimoniul proprietarului terenului, respectiv al reclamantei, se măreşte prin dobândirea acestui activ pe seama diminuării patrimoniului pârâtei, sporirea patrimoniului reclamantei şi diminuarea patrimoniului pârâtei fiind aşadar în directă legătură.
Acest dezechilibru patrimonial nu se întemeiază pe o cauză legitimă, obţinerea protecţiei propriului drept de proprietate neputând constitui o cauză legitimă pentru îngrădirea dreptului altuia, susţinerile recurentei în acest sens neputând fi astfel primite.
În plus, nu există un alt mijloc pentru ca pârâta să-şi recupereze pierderea suferită.
Prin urmare, sunt îndeplinite toate condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză, situaţie în care pârâta este îndreptăţită la restituirea valorii cu care a fost micşorat patrimoniul său, respectiv valoarea de circulaţie a construcţiei, astfel că prin confirmarea soluţiei primei instanţe de admitere a cererii reconvenţionale, în sensul obligării reclamantei la plata către pârâtă a valorii de circulaţie a construcţiei, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea corectă a principiului restituirii îmbogăţirii fără justă cauză.
În ce priveşte instituirea, în favoarea pârâtei, a unui drept de retenţie asupra terenului pe care trebuie să-l predea reclamantei, măsura se justifică cât timp proprietara terenului, respectiv reclamanta, este debitoarea pârâtei în ceea ce priveşte creanţa reprezentând valoarea de circulaţie a construcţiei de pe teren, constituind un mijloc de constrângere a debitorului obligaţiei de plată, ca acesta să-şi execute datoria.
Faţă de considerentele prezentate, reţinând că nu sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta CNCF CFR SA - Sucursala Regională CF Constanţa împotriva Deciziei civile nr. 42 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5303/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5307/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
