ICCJ. Decizia nr. 5311/2013. Civil. Obligaţie de a face. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5311/2013
Dosar nr. 6883/2/2007*
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 302 R pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost constatată perimată cererea de contestaţie în anulare formulată de către contestatoarea I.M. împotriva Deciziei civile nr. 466/R din 14 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, în Dosarul nr. 655/3/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, la data de 02 octombrie 2007, contestatoarea I.M. a atacat cu contestaţie în anulare Decizia civilă nr. 466R din 14 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 655/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociaţia de proprietari din Bucureşti, Ş.I. nr. 41, Bl. 102 D.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 ianuarie 2008, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecarea cauzei a fost suspendată pentru motivul lipsei părţilor, fără ca vreuna dintre acestea să fi solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 05 ianuarie 2009 contestatoarea I.M. a formulat cerere de redeschidere a judecăţii, iar prin încheierea de şedinţă din data de 19 februarie 2009 cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
La data de 25 februarie 2009 contestatoarea I.M. a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător G.S. şi E.V.T., cerere respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din data de 12 martie 2009.
Niciun act de procedură nu a mai fost îndeplinit în cauză până la data de 30 iunie 2011, când cauza a fost repusă pe rol pentru verificarea perimării.
La termenul din 01 septembrie 2011, curtea a invocat din oficiu excepţia perimării cererii de contestaţie în anulare, pe care a admis-o, faţă de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.
A reţinut instanţa şi dispoziţiile art. 250 C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când suspendarea judecării se datorează lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, cursul perimării nu este suspendat, astfel încât în cauza de faţă termenul de perimare a început să curgă la data de 10 ianuarie 2008, când judecata a fost suspendată chiar din pricina lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată, aşa cum s-a reţinut mai sus.
Cererea de redeschidere a judecăţii formulată la data de 05 ianuarie 2009 nu are efect întreruptiv de perimare, deoarece, astfel cum curtea a constatat în considerentele încheierii de şedinţă din data de 19 februarie 2009, cererea nu a fost formulată în scopul continuării judecăţii, iar deturnarea normei legale de la scopul său, astfel cum a fost avut în vedere de legiuitor, constituie abuz de drept şi se sancţionează cu lipsirea de efecte a actului astfel îndeplinit.
De asemenea, nici cererea de recuzare formulată la data de 25 februarie 2009 nu poate avea un asemenea efect, deoarece nu a tins la continuarea judecăţii, care, de altfel, era suspendată.
În consecinţă, pe de o parte, de la data suspendării judecăţii, 10 ianuarie 2008, şi până la data repunerii cauzei pe rol, 30 iunie 2011, a trecut mai mult de un an.
Pe de altă parte, şi de la data ultimei cereri formulată în cauză de contestatoare, 25 februarie 2009, şi până la 30 iunie 2011, a trecut mai mult de un an.
S-a constatat astfel incidenţa dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi 2 C. proc. civ., deoarece mai mult de un an părţile nu au îndeplinit niciun act de procedură care să întrerupă cursul perimării, iar pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor peste termenul stabilit de lege
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I.M.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 septembrie 2011.
La termenul de la 21 septembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar la 14 octombrie 2013, din oficiu, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, fixând termen la 18 noiembrie 2013, când instanţa a invocat excepţia perimării recursului.
Analizând cu prioritate această excepţie, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, la termenul de la 21 septembrie 2012, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 23 septembrie 2013, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta I.M. împotriva Deciziei civile nr. 302 R pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
← ICCJ. Decizia nr. 5310/2013. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5284/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
---|