ICCJ. Decizia nr. 5386/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5386/2013
Dosar nr. 41496/3/2008*
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 41496/3/2008, reclamanţii S.O.M. şi S.R.A. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin CNADN din România SA solicitând modificarea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 5/2008 în sensul de a se majora suma prevăzută cu titlu de despăgubiri de la 157.353 Euro la suma de 1.245.979 Euro, la care se va adăuga TVA şi impozit pe venit.
În motivarea acţiunii lor, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafaţă de 800 mp situat în Otopeni, având nr. cadastral x şi că s-a declanşat procedura de expropriere a acestui teren pentru realizarea obiectivului de investiţii "Fluidizare trafic pe DN 1, km 8-100 - km 17-100 şi centura rutieră în zona de nord a Municipiului Bucureşti". Reclamanţii au mai arătat că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 5/2008 s-a dispus exproprierea terenului menţionat mai sus şi s-a stabilit despăgubirea ce urma să le fie plătită la suma de 574.322,71 RON echivalentul a 157.353 Euro.
Reclamanţii au mai precizat că terenul a fost subevaluat faţă de valoarea reală a acestuia, că la evaluarea terenului nu au fost avute în vedere utilităţile înglobate în terenul expropriat, lucrările de construcţii impuse de expropriere, cheltuielile derivând din mutarea provizorie, cheltuieli derivând din obţinerea autorizaţiilor şi avizelor necesare.
Pârâtul Statul Român prin CNADN din România SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 770 din 25 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte contestaţia, a modificat în parte Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor nr. 5 din 29 mai 2008 emisă de CNADN din România SA; a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate reclamanţilor la suma de 256.714 Euro, a menţinut celelalte dispoziţii ale Hotărârii şi a respins cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 5/2008 a CNADN din România SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 800 mp situat în Otopeni, având nr. cadastral x proprietatea reclamanţilor S.O.M. şi S.R.A.
Instanţa de fond a avut în vedere la soluţionarea cauzei dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, art. 25 din Legea nr. 33/1994, art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.
În speţă, reclamanţii S.O.M. şi S.R.A. sunt proprietarii unui teren în suprafaţă totală de 4462 mp situat în Otopeni, Judeţul Ilfov, teren pe care a fost edificată o hală de depozitare în suprafaţă de 2881 mp.
Aşa cum s-a reţinut mai sus, din suprafaţa totală de 4462 mp s-a dispus exproprierea unei suprafeţe de 800 mp.
Prin Raportul de expertiză evaluare bunuri imobiliare efectuat de Comisia de experţi s-a concluzionat că valoarea unui mp este de 198 Euro.
De asemenea, tribunalul a avut în vedere că ofertele avute în vedere de comisia de experţi datau din luna mai 2008, deşi comisia ar fi trebuit să aibă în vedere valoarea de tranzacţionare a unor terenuri similare de la data efectuării expertizei, respectiv anul 2009.
În cea de-a treia variantă a expertizei, comisia de experţi compusă din experţii F.T.C. şi P.T. a stabilit valoarea unui mp la 62,1 Euro.
La stabilirea acestei valori, comisia a avut în vedere grila întocmită de Camera Notarilor Publici conform căreia valoarea unui mp la nivelul anului 2009 a fost de 54 Euro.
Tribunalul a avut în vedere şi aspectul că, începând cu a doua jumătate a anului 2008, preţurile imobilelor au fost într-o continuă scădere, astfel că la jumătatea anului 2009 imobilele se tranzacţionau la o valoare mult mai mică decât cea din anii 2007 - 2008.
Astfel fiind, faţă de dispoziţiile legale menţionate mai sus, valoarea terenului expropriat se determină la momentul efectuării expertizei şi nu la momentul la care a fost emisă hotărârea prin care au fost stabilite despăgubirile.
Or, la momentul efectuării expertizei, terenul proprietatea reclamanţilor nu avea o valoare mai mare de 100 Euro/mp.
Tribunalul a avut în vedere şi dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora valoarea despăgubirii stabilite de instanţă nu poate fi mai mică decât despăgubirea stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a constatat că Hotărârea nr. 5/2008 este temeinică şi legală sub acest aspect.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii S.O.M. şi S.R.A. şi pârâtul Statul Român prin CNADN din România. Apelanţii-reclamanţi au formulat apel solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul majorării sumei acordate reclamanţilor cu titlu de despăgubiri, de la suma de 356.714 Euro (echivalent în lei), la suma de 57.194 Euro, cu menţiunea că majorarea solicitată faţă de suma acordată de prima instanţă este de 150.480 Euro - echivalent în lei; obligarea pârâtului la plata sumei de 507.194 Euro, prin echivalent în lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamanţi ca efect al exproprierii terenului în suprafaţă de 800 mp, având număr cadastral x şi a celorlalte consecinţe păgubitoare ale acestei măsuri; respingerea apelului pârâtului, în calitate de reprezentant al Statului Român; obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.
Apelanţii reclamanţi au expus modalitatea de determinare a prejudiciului constând în beneficiul nerealizat, derivând din chiria neîncasată:
- începând cu luna mai 2009 au fost declanşate lucrări de restrângere pe noul aliniament al halei ce constituie proprietatea reclamanţilor, lucrări ce au avut ca finalitate atât diminuarea suprafeţei halei şi a parcării aferente, cât şi un disconfort major creat chiriaşului, cu menţiunea esenţială că acesta din urmă a continuat să achite chiria în cuantumul stabilit iniţial;
- finalmente, suprafaţa halei s-a redus cu 182 mp, iar parcarea aferentă halei s-a redus cu 800 mp, astfel că începând cu luna mai 2009, chiriaşul a fost văduvit de folosinţa acestor suprafeţe;
- preţul stabilit pentru folosinţa halei, prin contractul de închiriere, este de 10 Euro/mp, rezultând o sumă lunară de 1820 Euro (182 mp X 10 Euro);
- preţul stabilit pentru utilizarea parcării, prin contractul de închiriere, este de 2 Euro/mp, rezultând o sumă lunară de 1600 Euro (800 mp. X 2 Euro);
- în fiecare lună, suma cu care se impunea a fi redusă chiria datorată de chiriaş era de 3.420 Euro (1600 + 1840) pe o perioadă cuprinsă între luna mai 2009 şi luna decembrie 2012, dată la care expiră durata contractului de închiriere.
Prin Decizia civilă nr. 7219, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Statul Român - CNADN din România, ca nefondată, a admis recursurile declarate de reclamanţii S.O.M. şi S.R.A. şi de pârâtul Statul Român - CNADN din România împotriva Deciziei nr. 54A din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casat decizia recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în esenţă că din motivarea deciziei recurate nu rezultă modul în care s-a ajuns la calcularea cuantumului despăgubirilor la suma de 254.423 Euro.
Totodată, s-a statuat că în temeiul art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, nu se poate acorda ca beneficiu, chiria brută ci numai chiria netă, întrucât câtă vreme această normă nu defineşte noţiunile de "prejudiciu" şi de "daună" se va avea în vedere principiul jurisprudenţial al reparării integrale a prejudiciului, ca normă de drept comun în materia răspunderii civile, iar la stabilirea întinderii reparaţiei trebuie avută în vedere paguba efectiv suferită şi beneficiul sau câştigul nerealizat.
Or, în ceea ce priveşte câştigul nerealizat, acesta nu poate privi decât suma pe care reclamantul o putea dobândi efectiv în patrimoniu, deci suma care rămâne după plata către stat, din chiria brută stabilită prin contract, a tuturor obligaţiilor constând în taxe şi impozite.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate de ambii apelanţi, dat fiind interdependenţa acestora şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a constatat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 5 din 29 mai 2008 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Consiliul local Otopeni, judeţul Ilfov, s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea despăgubirilor totale în sumă de 157.353 Euro, compusă din suma de 80.000 Euro - despăgubire pentru teren şi suma de 77.357 Euro, despăgubire pentru investiţiile situate pe acest teren - de la adresa din Otopeni, judeţul Ilfov.
Despăgubirile acordate, prin această hotărâre, au nemulţumit pe reclamanţi, astfel încât aceştia au sesizat prima instanţă, cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva hotărârii anterior citate, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, care acordă expropriaţilor, ce se consideră prejudiciaţi de cuantumul despăgubirii consemnate, posibilitatea de a se adresa instanţei.
La soluţionarea prezentei cauze, Curtea a avut în vedere incidenţa dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, normă de drept la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004.
Se reţine că prin hotărârea instanţei de fond, s-a statuat că despăgubirile cuvenite reclamanţilor pentru terenul expropriat de 800 mp, se impun a fi cele reţinute prin hotărârea contestată, de 80.000 Euro.
De asemenea, Curtea a constatat că prin intermediul criticilor cu care a fost sesizată, niciuna dintre părţile litigioase nu a repus în discuţie această statuare a primei instanţe, câtă vreme, reclamanţii au criticat soluţia tribunalului exclusiv din perspectiva neacordării către aceştia a despăgubirilor pentru prejudiciul în valoare de 150.480 Euro, reprezentând suma neîncasată cu titlul de chirie, ca efect al diminuării suprafeţei halei şi pentru utilizarea parcării, iar apelantul pârât, exclusiv din perspectiva pretinsei greşite stabiliri a despăgubirilor, pentru hala aflată pe teren, acesta invocând faptul că această construcţie nu a fost afectată de expropriere respectiv că valoarea lucrărilor necesare pentru continuarea funcţionării halei au fost supraevaluate.
În acelaşi sens, Curtea a avut în vedere faptul că prin decizia de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu a tranşat aspectele vizând prejudiciul de această natură încercat de reclamanţi şi modul de cuantificare al acestuia, ci a constatat că din verificarea considerentelor deciziei civile casate corelate cu cuprinsul expertizei administrate în cauză, nu se poate deduce cum a fost stabilită valoarea totală a prejudiciului, stabilite în apel.
Aşa fiind, în aplicarea art. 295 şi art. 315 alin. (1) C. proc. civ., nefiind învestită cu un motiv de apel care să vizeze modul de stabilire a despăgubirilor pentru terenul expropriat, date fiind limitele devoluţiunii stabilite în apel prin criticile celor doi apelanţi, Curtea s-a raportat în stabilirea valorii despăgubirilor totale cuvenite reclamanţilor la această statuare a tribunalului, intrată în putere de lucru judecat, iar nu la concluziile expertizei administrate în prima instanţă, expertiză care sub acest aspect nu a fost omologată de instanţa de fond.
Referitor la criticile apelantului pârât, Curtea a avut în vedere că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, în primul ciclu procesual, în apel, comisia de experţi a stabilit că, anterior exproprierii, imobilul în litigiu era format din: hala de depozitare, cu dimensiunile în plan de 66,63 m x 42,82 m, cu închideri perimetrale de dimensiunile menţionate şi teren, cu dimensiunile de 81,70 m x 56,30 m, realizând o suprafaţa de 4.599,781 mp. Pe teren, în faţa halei, spre stradă, cu două intrări supravegheate de două porţi, era amenajat parcajul pentru TIR-uri de marfă - 25 locuri de parcare. Sistematizarea curţii permitea descărcarea şi încărcarea mărfurilor, întoarcerea TIR-urilor şi circulaţia acestora în flux, utilizând cele două porţi.
Curtea a avut în vedere la soluţionarea cauzei opinia calificată a comisiei de experţi în sensul exprimat mai sus, apreciind că aceasta şi-a motivat de o manieră raţională, concluzia formulată, prin raportare la destinaţia terenului şi construcţiei edificate de reclamanţi şi efectele produse ca urmare a exproprierii suprafeţei de 800 mp, teren de către pârât.
Astfel, deşi apelantul pârât a contestat împrejurarea că hala ar fi fost afectată de expropriere, Curtea şi-a însuşit punctul de vedere al experţilor în sensul că lucrările de reorganizare a halei, care au avut ca efect diminuarea suprafeţei utile de depozitare din interiorul halei fiind de 184,00 mp erau necesare şi utile funcţionării acesteia, conform destinaţiei economice iniţiale.
În consecinţă, chiar dacă pârâtul nu a procedat la exproprierea vreunei porţiuni de teren de sub hală şi nici a construcţiei, din cele anterior reliefate, rezultă în mod neechivoc, faptul că au fost necesare lucrări de adaptare a construcţiei pentru realizarea scopului pentru care aceasta a fost construită.
Faţă de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care consfinţeşte dreptul proprietarului de a fi dezdăunat nu numai pentru valoarea reală a imobilului expropriat dar şi pentru prejudiciul cauzat de expropriere, Curtea a constatat ca fiind nefondată, prima critică formulată de apelantul pârât privitoare la lipsa unui prejudiciu înregistrat de reclamanţi cu privire la hală, dedusă din împrejurarea că acest imobil nu a făcut obiect al exproprierii.
Cât priveşte cealaltă critică a apelantului pârât în sensul supraevaluării lucrărilor necesare funcţionării halei, Curtea s-a raportat atât la cuprinsul expertizei administrate în primă instanţă cât şi la completarea acesteia dispusă în apel, în primul ciclu procesual.
Astfel, aşa cum rezultă din raportul de expertiză, prejudiciul creat efectiv prin expropriere constă în:
Valoarea utilităţilor înglobate în terenul expropriat: staţie apă menajeră (inclusiv puţul), reţea de canalizare (inclusiv fosa septică), reţea scurgere ape pluviale, reţea alimentare cu gaze, instalaţie reţea electrică, instalaţii hidranţi.
Curtea a reţinut că această valoare nu a fost luată în considerare de către tribunal la stabilirea valorii prejudiciului cauzat de expropriere şi că aceasta statuare nu face obiect al criticilor din apel.
Potrivit suplimentului la raportul de expertiză, lucrările de modificare şi refacere a halei, conform facturilor depuse de reclamanţi au fost evaluate la suma de 313.817 RON.
Curtea s-a raportat în stabilirea valorii prejudiciului înregistrat de reclamanţi ca urmare a lucrărilor necesare pentru continuarea funcţionării halei, la concluziile expertizei iniţiale, reţinând că acesta cuprinde în mod detaliat atât lucrările necesare dar şi evaluarea lor, conform normativelor în vigoare.
Curtea nu a putut valida susţinerea apelantului pârât în sensul că prin raportul de expertiză s-a făcut o supraevaluare a lucrărilor necesare pentru continuarea funcţionării halei, câtă vreme comisia de experţi a arătat în mod neechivoc atât lucrările de modificare şi refacere necesare, opinia potrivit căreia lucrările menţionate în cele două tabele anexă nr. 2 şi nr. 3 sunt utile reamenajării spaţiului pentru asigurarea unei funcţionări corespunzătoare a halei industriale, conform destinaţiei iniţiale, fiind just motivată, acesta conţinând punctul de vedere ştiinţific potrivit specializării experţilor, analizele şi opiniile acestora fiind bazate şi dezvoltate conform cerinţelor din standardele recomandările şi metodologia de lucru recomandate de către CET - R şi ANEVAR. În acelaşi timp, în cauză nu au fost administrate probe contrare, din care să rezulte supraevaluarea acestor lucrări anterior reliefate şi nici invocate prevederi legale care să fi fost greşit aplicate de către comisia de experţi.
Totodată, Curtea nu a făcut abstracţie de îndrumările date de instanţa de recurs, în sensul că în rejudecare se impune stabilirea valorii fiecărei componente a prejudiciului înregistrat de reclamanţi, dar cu luarea în considerare şi a susţinerilor părţilor din recurs.
Curtea, a omologat în integralitate concluziile experţilor referitoare la această parte componentă a prejudiciului încercat de reclamanţi, apreciind că nu este fondată susţinerea apelanţilor reclamanţi în sensul că nu trebuie aplicat procentul de 16%, aferent beneficiului nerealizat deoarece, potrivit susţinerilor acestora, impozitarea are loc la data încasării sumei.
Aceasta deoarece beneficiul nerealizat urmează a fi inclus în totalul prejudiciului ce va fi încasat în cuantum net, potrivit celor reţinute în raportul de expertiză, neexistând ulterior o altă impozitare, în temeiul hotărârii judecătoreşti ce urmează a fi pronunţată.
Tot astfel, Curtea a avut în vedere interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prevederii înscrise în art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că în temeiul acestei norme se poate acorda ca beneficiu nerealizat chiria netă iar nu chiria brută, întrucât în ceea ce priveşte câştigul nerealizat, acesta nu poate privi decât suma pe care reclamantul o putea dobândi efectiv în patrimoniu, deci suma care rămâne după plata către stat, din chiria brută a obligaţiilor constând în taxe şi impozite. Or, în cauză, despăgubirile au fost solicitate de reclamanţi în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004, normă care face trimitere la art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că ele nu pot fi analizate decât în limitele cadrului procesual stabilit prin acţiunea introductivă.
Mai mult, o atare analiză ar putea viza cel mult prejudiciul suportat de reclamanţi cu titlul de chirie diminuată, pentru perioada cuprinsă între data exproprierii şi data modificării contractului prin actul adiţional nr. 3, în raport de prevederile exprese ale art. 82 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, însă chiar şi pentru această perioadă de timp calea de urmat în cazul plăţii unui impozit nedatorat, în contextul în care se susţine că sumele încasate cu titlul de chirie nu au fost cele declarate estimativ, nu este cea instituită prin art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În consecinţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept reţinute, Curtea, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate reclamanţilor la suma de 479.372 Euro, şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
În temeiul art. 298 C. proc. civ. raportat la art. 274 alin. (1) şi (3) coroborat cu art. 276 C. proc. civ. (pretenţiile apelanţilor reclamanţi fiind fondate parţial), Curtea a dispus obligarea apelantului pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 RON.
Împotriva Deciziei civile nr. 115A din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs reclamanţii S.O.M. şi S.R.A. şi pârâtul Statul Român prin CNADN SA.
Reclamanţii S.O.M. şi S.R.A. au invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate:
Pentru a pronunţa decizia menţionată, instanţa de apel a reţinut în esenţă, că reclamanţii apelanţi sunt îndreptăţiţi să obţină repararea prejudiciului cauzat ca urmare a măsurii exproprierii, sub ambele componente ale acestuia, respectiv prejudiciul efectiv cuantificat la suma de 356.714 Euro şi beneficiul nerealizat evaluat la 123.658 Euro.
Acordând despăgubirile anterior menţionate, Curtea de Apel Bucureşti s-a raportat "în stabilirea valorii prejudiciului înregistrat de reclamanţi ca urmare a lucrărilor necesare pentru continuarea funcţionării halei, la concluziile expertizei iniţiale reţinând că aceasta cuprinde în mod detaliat atât lucrările necesare dar şi evaluarea lor, conform normativelor în vigoare (decizia recurată).
Nelegalitatea deciziei recurate este relevată prin prisma motivului de recurs incident în cauză, prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 teza a III-a C. proc. civ. - "hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii", deoarece, instanţa de apel ar fi făcut o greşită dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, recurenţii, fiind îndrituiţi ca pe lângă despăgubirile stabilite pentru terenul expropriat, să obţină şi despăgubiri pentru celelalte prejudicii cauzate prin această măsură.
Se consideră că în mod greşit Curtea de Apel a redus valoarea beneficiului nerealizat prin aplicarea procentului de 16%, reprezentând impozitul pe venit, în condiţiile în care recurenţilor le fusese deja perceput acest impozit pentru veniturile obţinute cu titlu de chirie, (dovadă în acest sens fiind declaraţiile 220 privind venitul estimat al reclamanţilor pe anii 2011 şi 2012).
Se subliniază împrejurarea potrivit căreia rezultatul aplicării cotei de 16% de către instanţa de apel este o dublă impunere asupra veniturilor recurenţilor, aceştia fiind prejudiciaţi cu suma de 16.863 Euro (rezultând din scăderea sumei de 123.658 Euro, reprezentând beneficiul nerealizat recunoscut de instanţa de apel, din suma de 140.521 Euro, reprezentând valoarea reală a beneficiului nerealizat de către recurenţi; 140.521 Euro - 123.658 Euro = 16.863 Euro).
A doua eroare imputabilă instanţei de apel este dată de modul de calcul eronat al contravalorii despăgubirilor acordate reclamanţilor, în condiţiile în care, prin adiţionarea prejudiciului efectiv stabilit la valoarea sumei de 356.714 Euro, cu valoarea beneficiului nerealizat, recunoscut doar parţial reclamanţilor, la nivelul sumei de 123.658 Euro, rezultă suma totală de 480.372 Euro (356.714 Euro + 123.658 Euro = 480.372 Euro).
Pentru a conchide cu privire la valoarea despăgubirilor reale cuvenite recurenţilor, se reiterează susţinerea potrivit căreia se solicită majorarea sumei acordate acestora în apel, de la suma de 479.372 Euro, la suma de 497.235 Euro cu precizarea că majorarea vizează suma de 17.863 Euro compusă din: 16.863 Euro, reprezentând procentul de 16% aferent impozitului pe venitul din chirii, aplicat greşit în apel (modul de calcul al acestei sume fiind relevat la finalul pct. 1 al recursului); 1,000 Euro, reprezentând diferenţa dintre valoarea despăgubirilor recunoscute de instanţa de apel şi valoarea reală ce ar fi trebuit să rezulte pe baza unui calcul corect (modul de calcul al acestei sume fiind arătat la pct. 2 al prezentei căi de atac).
Recurenta CNADN SA a criticat decizia recurată pentru următoarele motive de nelegalitate:
Se consideră că după casarea cu trimitere instanţa de apel a admis apelul formulat de apelanţii reclamanţi, a schimbat sentinţa apelată în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate reclamanţilor la sumă de 479.372 Euro, faţă de suma de 430.025 Euro cât au solicitat apelanţii reclamanţi.
În aceste condiţii, se apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanţa acordând apelanţilor reclamanţi mai mult decât au cerut.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Recurenţii reclamanţii invocă interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 susţinându-se neacordarea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi, prin diminuarea contravalorii beneficiului nerealizat de la 140.521 Euro la 123.658 Euro.
Se mai consideră că s-au calculat eronat despăgubirile acordate reclamanţilor, în condiţiile în care prin adiţionarea prejudiciului efectiv stabilit la valoarea sumei de 356.714 Euro, cu valoarea beneficiului nerealizat recunoscut doar parţial reclamanţilor, rezultă suma de 480.372 Euro, motiv pentru care se solicită majorarea sumei acordate de la 479.372 Euro la 497.235 Euro.
Susţinerile ce vizează aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care prevede că modificarea unei hotărâri poate fi cerută dacă s-au aplicat sau interpretat greşit dispoziţiile legale incidente sau dacă hotărârea este lipsită de temei legal.
Motivele invocate de recurenţi nu pot fi primite. Instanţa de apel a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, la stabilirea prejudiciului înregistrat de reclamanţi, Curtea a avut în vedere concluziile expertizei iniţiale, în ceea ce priveşte valoarea utilităţilor aflate pe terenul expropriat (supraterane): platformă beton, împrejmuire, porţi acces, hol acces hală, post transformare şi pe care aceasta a fost nevoită să le dezafecteze şi să le refacă, 50.765 Euro (constând în diferenţa dintre totalul contravalorii acestor lucrări şi suma de 3.500 Euro, suportată de pârâtă) şi contravaloarea lucrărilor necesare pentru demolarea parţială a halei şi dezafectarea instalaţiilor aferente, edificarea faţadei şi a compartimentărilor interioare, realizarea birourilor comerciale, refacerea gardului metalic cu porţi de acces, executarea lucrărilor de canalizare, incluzând fosa septică, executarea puţului de apă menajeră, executarea platformei betonate, a postului de transformare, montare chiller în interiorul halei şi executarea lucrărilor de compartimentare pe structură metalică pentru chiller, executare fundaţii, elevaţie şi pardoseală la peretele lateral dreapta, refacerea instalaţiei de hidranţi şi a trapei de fum, montarea rafturilor în depozitul final, lucrări evaluate de comisia de experţi la suma de 225.949 Euro.
În mod just s-a reţinut şi că reclamanţii au administrat dovezi din care rezultă că anterior exproprierii imobilul afectat de această măsură a făcut obiectul contractului de închiriere din 15 martie 2007 (contract înregistrat la administraţia financiară din 29 iulie 2007), că acest contract fusese prelungit anterior dispunerii exproprierii, conform actului adiţional nr. 2 la contractul de închiriere menţionat, până la data de 31 decembrie 2012.
Se reţine că în cuprinsul actului adiţional, părţile au prevăzut modul de calcul al chiriei, stabilind că aceasta este de 10 Euro/mp de spaţiu de depozitare, 2 Euro pentru fiecare mp de spaţiu de curte betonată şi respectiv de 15 Euro, pentru fiecare mp de spaţiu cu destinaţia de birouri.
Comisia de experţi a stabilit valoarea chiriei care ar fi putut fi încasată pentru suprafaţa 182,00 mp, pierdută din suprafaţa halei şi pentru suprafaţa de 800 mp, suprafaţa parcajului dispărut şi a spaţiului de manevră aferent, în urma modificărilor necesare după expropriere, pentru perioada cuprinsă între luna mai 2009 inclusiv, până la data 31 decembrie 2012, data expirării contractului de închiriere, potrivit contractului de închiriere.
Astfel, pentru folosinţa halei a fost stabilită o chirie de 10 Euro mp şi de 2 Euro/mp parcaj, ceea ce rezultă o chirie de: 182 mp x 10 Euro mp lună = 1.820 Euro lună, respectiv 800 mp x 2 Euro mp lună = 1.600 Euro lună, în total: 3.420 Euro lună, pentru perioada mai 2009 + ianuarie 2011, ceea ce înseamnă pentru toată perioada avută în vedere: 3.420 Euro lună x 21 luni = 71.820 Euro.
Faţă de conţinutul actului adiţional la contractul de închiriere, prin care părţile au convenit la o diminuare a chiriei lunare, începând cu 1 februarie 2011 până la 31 decembrie 2012, de la suma de 36.772 Euro la 20.600, pentru întreaga clădire comisia de experţi a stabilit existenţa unei diminuări de 16.172 Euro lună, ceea ce înseamnă o chirie diminuată: hală = 7,62 Euro/mp lună şi parcaj = 2 Euro/mp/lună, calculată această chirie pentru suprafaţa de 182 mp x 7,62 Euro mp lună =1.387 Euro lună, respectiv 800 mp x 2 Euro mp/lună = 1.600 Euro lună, ceea ce reprezintă un total de 2.987 Euro lună, iar pentru întreaga perioadă de la 1 februarie 2011 la decembrie 2012 rezultă: 2.987 Euro x 23 luni = 68.701 Euro. S-a concluzionat că reclamanţii au suferit o pierdere totală de 140.521 Euro (71.820 Euro + 68.701 Euro), pentru perioada mai 2009 + decembrie 2012, venit brut.
De asemenea, a fost aplicat impozitul pe venit 16% astfel că s-a stabilit că venitul net neîncasat de reclamanţi cu acest titlu se ridică la suma de 123.658 Euro.
Pe de altă parte, nerespectarea criteriilor de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere constituie o problemă de nelegalitate. Or, dacă respectarea acestor criterii poate constitui un motiv de recurs în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., o reapreciere de către instanţa de recurs cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii aşa cum se solicită de recurenţii reclamanţi, constituie o problemă de temeinicie a hotărârii ce nu poate fi supusă controlului instanţei de recurs.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de recurenţii reclamanţi.
Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADN SA este nefondat.
Se susţine că ar fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. şi anume "plus petita" deoarece instanţa de apel ar fi acordat mai mult decât s-a cerut (respectiv a fost acordată suma de 479.372 Euro, faţă de 430.025 Euro, cât s-ar fi solicitat).
Această critică nu subzistă. Prin acţiunea formulată la Tribunalul Bucureşti reclamanţii au solicitat majorarea sumei prevăzute cu titlu de despăgubiri de la 157.353 Euro la suma de 1.245.979 Euro, instanţa de fond a acordat o sumă de 356.714 Euro, iar ulterior, instanţa de apel, prin decizia recurată a considerat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în cuantum de 479.372 Euro.
Instanţa de apel a respectat principiul disponibilităţii părţii, nefiind incident motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, se va respinge şi recursul declarat de Statul Român prin CNADN SA ca nefondat şi se va menţine decizia civilă a Curţii de Apel Bucureşti ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanţii S.O.M. şi S.R.A. şi de pârâtul Statul Român prin CNADN SA împotriva Deciziei civile nr. 115A din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5385/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5388/2013. Civil → |
|---|
