ICCJ. Decizia nr. 5365/2013. Civil. Fond funciar. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5365/2013
Dosar nr. 3296/1/2013
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2946 din 29 mai 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins recursul declarat de revizuenţii S.G., S.V., L.E., I.I., S.P., S.F. şi S.M. împotriva Sentinţei nr. 63 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
S-a reţinut, aşa cum în mod corect a constatat şi instanţa anterioară, că raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este aceea a sancţionării încălcării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri.
Aceasta înseamnă ca într-un proces ulterior să se fi statuat diferit faţă de modalitatea în care a făcut-o o primă instanţă de judecată, fie că este vorba de protejarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat (respectiv tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză), fie despre efectul pozitiv (adică, o chestiune litigioasă între aceleaşi părţi care şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională, chiar dacă nu este întrunită tripla identitate de elemente).
În speţă, instanţa de revizuire a constatat că nu subzistă motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu există identitate de cauză juridică având în vedere că prin Decizia nr. 444/R/1944 a Tribunalului Argeş a fost soluţionată o plângere împotriva hotărârii Comisiei judeţene de fond funciar (şi s-a stabilit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 2,74 ha), în timp ce, prin cea de-a doua decizie (a cărei anulare s-a cerut) a fost soluţionată o acţiune în anularea titlului de proprietate nr. x/1994 privind o suprafaţă de teren de 1 ha şi 1700 mp.
S-a constatat că susţinând nelegalitatea soluţiei, recurenţii au pretins, de fapt, că ar fi fost nesocotit efectul pozitiv al lucrului deja judecat, în sensul că în primul litigiu s-a tranşat existenţa, în favoarea autorului lor, a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2,74 ha, în timp ce în al doilea, anulându-se titlul de proprietate pentru 1 ha şi 1700 mp, s-a nesocotit, contrazis, ceea ce se stabilise anterior în privinţa reconstituirii proprietăţii.
Critica nu a fost primită, neputându-se reţine, aşa cum au susţinut recurenţii, că s-ar fi nesocotit lucrul anterior judecat.
Aceasta, în condiţiile în care, pronunţând Decizia nr. 2321/2011 şi modificând sentinţa de primă instanţă, în sensul respingerii acţiunii recurenţilor din prezenta cauză privind anularea titlului de proprietate nr. X/1994 emis pe numele intimaţilor pentru suprafaţa de 1 ha şi 1700 mp, instanţa a avut în vedere ceea ce au susţinut reclamanţii, respectiv faptul că terenul ce ar face obiectul acestui titlu s-ar suprapune cu cel din titlul nr. X/1999 eliberat pe numele lui S.G.
În acelaşi timp, instanţa a reţinut că asupra dreptului de proprietate în privinţa terenului în litigiu s-a statuat irevocabil în favoarea pârâţilor U. şi C. prin Decizia nr. 608/2010 a Tribunalului Argeş, care a analizat titlurile de proprietate prezentate de către părţi.
Totodată, s-a constatat că la pronunţarea Deciziei nr. 608/2010, s-a avut în vedere şi s-a făcut referire la Decizia nr. 444/1994 - de care s-au prevalat recurenţii, susţinând că stabilise deja dreptul de proprietate al autorului - reţinându-se că aceasta nu reprezintă un veritabil titlu de proprietate, pentru a împiedica instanţa să facă propria verificare şi evaluare jurisdicţională.
În aceste condiţii, s-a reţinut că nu se poate susţine că în judecata celei de-a doua cauze (finalizată prin Decizia nr. 2231/2011 a Tribunalului Argeş) s-ar fi ignorat autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.
Dimpotrivă, astfel cum s-a arătat, s-a ţinut seama de faptul că o instanţă anterioară (Decizia nr. 608/2010) a stabilit că Decizia nr. 444/1994 nu poate avea valoarea unui titlu de proprietate în privinţa suprafeţei de teren de 2,74 ha la care au făcut referire recurenţii.
În consecinţă, s-a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada încălcării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare prin pronunţarea Deciziei civile nr. 2321 din 30 iunie 2011 a Tribunalului Argeş, astfel încât motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu a fost găsit ca fiind incident.
Împotriva deciziei au formulat cerere de revizuire S.G., S.V., L.E., I.I., S.P., S.F. şi S.M.
Au arătat că dosarul nu a fost soluţionat în condiţiile de procedură civilă şi de contencios administrativ în care aceeaşi cauză de fond funciar cu aceleaşi pârâte au fost judecate de Curtea Supremă de Justiţie, secţia contencios administrativ prin Decizia nr. 231 din 4 februarie 1998, în sensul obligării Comisiei de fond funciar Argeş să elibereze titlul de proprietate cuvenit tatălui lor, care prin comparaţie - ca validitate şi valabilitate - este mai caracterizat decât titlul de proprietate din 18 iulie 1997, modificat la 31 octombrie 2011, titlu a cărui anulare a fost dispusă de instanţa de fond prin Sentinţa civilă nr. 1073 din 7 februarie 2011 şi respinsă nejustificat de Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 63 din 5 decembrie 2012 şi de Înalta Curte prin decizia atacată.
Au mai considerat că dosarul a fost analizat formal, în condiţiile în care nu a fost chemat niciun reprezentant al Comisiei judeţene de fond funciar Argeş.
Aceste motive au fost reluate şi dezvoltate şi prin precizările depuse de revizuenţi la datele de 8 august 2013 şi de 14 noiembrie 2013, prin care s-a făcut şi istoricul cauzei, solicitându-se a se admite cererea de revizuire şi a se dispune rejudecarea.
Cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în considerarea argumentelor ce succed.
Art. 322 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
În cauză însă, cererea de revizuire nu respectă cerinţele impuse de art. 322 C. proc. civ.
Astfel, textul cuprins la art. 322 C. proc. civ. cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă se atacă o hotărâre dată de o instanţă de recurs atunci când a evocat fondul.
Se constată că în speţă, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, şi anume prin decizia atacată s-a respins recursul declarat de revizuenţi împotriva unei hotărâri pronunţate în revizuire şi, prin urmare, nu s-a evocat fondul.
Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de S.G., L.E., I.I., S.V., S.P., S.F. şi S.M. împotriva Deciziei nr. 2946 din 29 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 5363/2013. Civil. Curatelă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5380/2013. Civil → |
|---|
