ICCJ. Decizia nr. 5464/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5464/2013
Dosar nr. 330/1/2000
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 martie 1998 pe rolul Judecătoriei Mangalia, reclamantele T.R., C.C., L.M. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Mangalia prin primar, Consiliul local Mangalia, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.C.F.S. Constanţa, Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti, R.A.G. Mangalia, au solicitat, în baza art. 480 C. civ., pentru imobilele-terenuri intravilane din municipiul Mangalia, ce au aparţinut autorului reclamanţilor S.V., să li se predea prin compensare amplasamente echivalente, din fondul stradal, în suprafaţă şi ambianţă urbanistică asemănătoare, în deplină proprietate şi posesie.
Prin sentinţa nr. 1596 din 24 august 1998, Judecătoria Mangalia a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, faţă de valoarea imobilului revendicat şi de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 399 din 19 mai 1999 a admis în parte acţiunea reclamantelor; a obligat pârâţii Municipiul Mangalia prin primar, Consiliul local Mangalia, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Constanţa şi R.A.G. Mangalia să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de teren liberă de construcţii de 100, 50 m.p., ce face parte din lotul 189 având o suprafaţă totală de 1033 m.p. - lot aflat în intersecţia străzilor Vânători şi I.C. Brătianu în municipiul Mangalia, suprafaţa haşurată în roşu în schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic A.V., ce face parte integrantă din hotărâre; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale, Consiliul local Mangalia, Municipiul Mangalia prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi R.A.G. Mangalia să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 3200 m.p. teren situat în Mangalia, reprezentând loturile 143, 145, 146 şi 147, ca nefondat; a obligat pârâţii Municipiul Mangalia prin primar şi Consiliul local Mangalia să atribuie reclamantelor în compensare o suprafaţă de teren situată în intravilanul municipiului Mangalia, în suprafaţă de 3200 m.p. echivalentă ca şi caracteristici cu cea revendicată.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Constanţa a constatat incidente dispoziţiile art. 480 şi 481 C. civ. şi a reţinut că suprafeţele de teren revendicate de reclamante au trecut în proprietatea statului fără un titlu legal, dreptul de proprietate al reclamantelor nefiind desfiinţat.
Prin decizia nr. 57 din 21 martie 2000, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamante şi de pârâţii D.G.F.P.C.F.S. Constanţa şi Consiliul local Mangalia; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor Ministerul Apărării Naţionale, Consiliul local Mangalia, Municipiul Mangalia prin primar, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi R.A.G. Mangalia să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 3200 m.p. teren situat în Mangalia, reprezentând loturile 143,146 şi 147, ca nefondat; au fost obligaţi pârâţii Consiliul local Mangalia, Municipiul Mangalia prin primar, să atribuie reclamantelor în compensare o suprafaţă de teren situată în intravilanul Municipiului Mangalia, de 3200 m.p. echivalentă ca şi caracteristici cu ce cea revendicată; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Recursurile declarate de pârâţii D.G.F.P.C.F.S. şi Municipiul Mangalia, prin primar împotriva acestei decizii a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 4 iulie 2000.
Judecata recursurilor a fost suspendată la data de 16 mai 2001, în baza dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/200, la solicitarea intimatelor reclamante care au precizat că doresc să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea din data de 6 ianuarie 2006, a fost menţinută măsura suspendării judecăţii recursurilor, constatându-se că subzistă motivele pentru care a fost dispusă această măsură.
Prin raportul privind verificările relative la cauza suspendării întocmit la data de 8 octombrie 2013 s-a reţinut că urmare solicitărilor instanţei, Primăria municipiului Mangalia prin adresa din data de 4 octombrie 2013 a comunicat următoarele:
- pentru terenul în suprafaţă de 3200 m.p. s-a adoptat Hotărârea nr. 174 din 29 iunie 2007, prin care s-a atribuit în compensare numiţilor C.C., L.M., P.C. şi C.A. un teren în suprafaţă de 3200 mp.
- pentru terenul în suprafaţă de 1630 m.p., Curtea de Apel Constanţa, prin decizia nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a dispus atribuirea în compensare a unei suprafeţe de 1630 mp din lotul I Cartier Dobrogea I din suprafaţa totală de 5230 mp iar până la acest moment nu s-a emis dispoziţie.
Au fost depuse Hotărârea nr. 174 din 29 iunie 2007 emisă de Consiliul local al municipiului Mangalia şi decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa.
Totodată, urmare verificărilor efectuate în sistemul E.C.R.I.S., a fost identificat Dosarul nr. 444/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa având ca părţi - reclamanţi C.C., L.M., P.C. şi C.A. şi pârâţi Municipiul Mangalia şi Primarul municipiului Mangalia, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009, ce nu a fost atacată cu recurs. Din verificări rezultă că dosarul a fost restituit Tribunalului Constanţa la data de 30 decembrie 2009.
Cauza a rămas în nelucrare până la termenul din data de 26 noiembrie 2013, când s-a repus pe rol din oficiu, iar instanţa a rămas în pronunţare cu privire la excepţia perimării recursurilor, faţă de conţinutul relaţiilor comunicate de Primăria municipiului Mangalia şi de precizările făcute în şedinţă publică de intimata-reclamantă L.M., prezentă personal.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Drept urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, după suspendarea cauzei nu s-au făcut demersuri pentru reluarea procedurii judiciare, deşi potrivit relaţiilor comunicate de către Primăria municipiului Mangalia, procedura administrativă a fost definitivată prin emiterea Hotărârii nr. 174 din 29 iunie 2007 emisă de Consiliul local al municipiului Mangalia. De asemenea, contestaţia promovată de reclamante în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva Dispoziţiei nr. 291 din 26 iunie 2006 a fost soluţionată irevocabil prin decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa.
Rezultă că temeiul suspendării reprezentat de dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a încetat să mai justifice această măsură, de lăsare a pricinii în nelucrare, de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile, respectiv decizia civilă nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa.
Or, de la acest moment şi până la repunerea cauzei pe rol din oficiu părţile nu au mai îndeplinit niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare.
În consecinţă, având în vedere că până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a solicitat continuarea judecăţii, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi, raportat la aceste dispoziţii legale coroborate cu cele ale art. 252 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se constata perimate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată judecata recursurilor declarate de pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat şi Municipiul Mangalia împotriva deciziei nr. 57 din data de 21 martie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 3978/1999.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5435/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5465/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
