ICCJ. Decizia nr. 5473/2013. Civil. Actiune în daune delictuale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5473/2013
Dosar nr. 969/40/2010
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 9 februarie 2010, reclamanta SC E. SRL Havârna a solicitat obligarea pârâţilor SC S. SRL Conceşti, N.C. şi Ţ.D.M. la plata în solidar a sumei de 34.800 euro, în echivalentul în lei la data plăţii efective reprezentând contravaloarea recoltei de grâu ecologic T. distrusă de pârâţi de pe suprafaţa de 58 ha. teren situat în p.c. 32/59;6/3 şi 6/1 din raza comunei Hăvârna, obligarea celor doi pârâţi persoane fizice să respecte contractul de arendă nr. 516 din 24 septembrie 2007 încheiat cu fostul proprietar al terenului, în sensul de a lăsa în liniştită folosinţă suprafaţa de 70 ha. din p.c. 303/26;32/59,29;6/3 şi 6/1, cu plata cheltuielilor de judecată.
Pârâţii N.C. şi Ţ.D.M. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, totodată, au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat să se constate rezilierea de plin drept a contractului de arendă, conform pactului comisoriu inserat la art. 9 din convenţie.
Faţă de cererea reconvenţională formulată de pârâţi, reclamanta a invocat excepţia de neexecutare a contractului de arendă.
Prin sentinţa nr. 108 din 18 ianuarie 2011, Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepţiile invocate; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâţii N.C. şi Ţ.D.M.; a admis acţiunea şi a obligat pârâţii, în solidar să plătească reclamantei suma de 48.608,64 lei despăgubiri civile şi suma de 10.634 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat pârâţii N.C. şi Ţ.D.M. - persoane fizice să respecte contractul de arendă din 24 septembrie 2007 încheiat între reclamantă şi fostul proprietar C.M.A. şi să lase în liniştită folosinţă reclamantei suprafaţa de 70 ha. din p.c. 303/23;32/59,29;6/3 şi 6/1.
Prin decizia nr. 57 din 21 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii Ţ.D., N.C. şi SC S. SRL împotriva sentinţei tribunalului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Ţ.D.M., N.C. şi SC S. SRL, solicitând desfiinţarea în totalitate a hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea cererii pentru daune delictuale formulată de intimata-reclamantă, ca nefondată.
La termenul din data de 11 septembrie 2012, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 11 septembrie 2012, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâţii Ţ.D., N.C., SC S. SRL împotriva deciziei nr. 57 din data de 21 iunie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5472/2013. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 5474/2013. Civil → |
|---|
