ICCJ. Decizia nr. 5472/2013. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5472/2013
Dosar nr. 40487/3/2011
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1204 din 15 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată, a respins acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul M.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar, ca neîntemeiată. A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 16.143,31 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel reclamantul M.L., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Intimatul pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a formulat cerere de aderare la apel.
La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2013 instanţa de apel a rămas în pronunţare asupra excepţiei netimbrării apelului invocată de apelantul - aderent Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar.
Prin decizia civilă nr. 131/ A din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelantul - reclamant M.L. şi potrivit art. 293 alin. (2) C. proc. civ. a constatat că cererea de aderare la apel formulată de Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar - rămâne fără efecte.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că la termenul din 29 aprilie 2013 apelantul reclamant a susţinut că suma pe care ar trebui să o achite este foarte mare şi că nu o poate nici măcar eşalonat să o achite. În raport de dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, care dispun că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, a anulat apelul ca netimbrat.
Cu privire la cererea de aderare la apel instanţa a constatat că a rămas fără efecte faţă de declaraţia făcută de apărătorul Fondului de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar şi de împrejurarea că nu a fost depus originalul achitării taxei de timbru stabilită şi că apelul principal a fost anulat ca netimbrat.
La data de 13 iunie 2013, apelantul aderent - pârât Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 131/ A din 29 aprilie 2013, solicitând completarea acestei decizii, în sensul obligării apelantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 16.877,64 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prin decizia nr. 212/ A din data de 30 septembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea de completare în sensul că a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a apelantului - aderent pârât, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a avut în vedere următoarele aspecte:
În prezenta cauză, la 10 decembrie 2012, intimatul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a formulat în condiţiile art. 293 C. proc. civ., cerere de aderare la apelul declarat de apelantul M.L., precizând expres că scopul aderării fiind „numai pentru ipoteza absurdă (reductio ad absurdum) în care instanţa ar admite apelul principal cu privire la modul de soluţionare a dosarului pe fondul acestuia”.
Or, apelantul nu a înţeles să timbreze apelul şi, faţă de caracterul accesoriu al apelului incident, acesta a rămas în terminologia legiuitorului „fără efecte”.
Astfel, Curtea a respins şi apelul incident faţă de anularea apelului principal, rezultând că acesta a rămas fără obiect.
S-a mai reţinut că respingerea apelului incident presupune o respingere globală, inclusiv asupra capătului de cerere privitor la obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Faţă de aceste considerente, dispozitivul deciziei a fost completat cu menţiunea de respingere privitoare la cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin critica formulată recurentul pârât a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Astfel, s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii cererii de obligare a apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârât în apel în cuantum total de 16.877, 64 lei şi cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Aşa cum s-a arătat, cererea de completare a deciziei nr. 131/ A din 29 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă în sensul că s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelantul aderant, ca neîntemeiată, în raport de soluţia dată apelului principal.
Soluţia acestei instanţe este nelegală faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantul este culpabil de declanşarea procesului şi răspunzător pentru sumele de bani avansate de pârât în legătură cu demersul lui judiciar.
Astfel, partea care promovează o cerere de chemare în judecată sau formulează o cale de atac îşi asumă şi riscul de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de adversarul său în cazul în care demersul său procesual a eşuat.
În acest sens, este de reţinut că după comunicarea cererii şi motivelor de apel, în termen legal, pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar a formulat şi depus întâmpinare faţă de cererea de apel, solicitând totodată şi cheltuieli de judecată.
În plus, se constată că pârâtul a fost prezent la termenele de judecată fiind reprezentat de avocat cu împuternicire avocaţială la dosar.
Astfel, Curtea a reţinut, în mod greşit, că nu s-ar putea acorda cheltuieli de judecată apelantului aderant reţinându-se numai împrejurarea că acesta a formulat calea de atac pentru ipoteza în care instanţa ar admite apelul principal cu privire la modul de soluţionare a dosarului pe fondul acestuia.
Însă, având în vedere sancţiunea procedurală aplicată apelului declarat de reclamant, Înalta Curte constată ca fiind nepotrivit de mare onorariul de 16.877,64 lei, pretins de avocatul apelantului pârât întrucât nu se circumscrie criteriului de complexitate sau dificultate al cauzei, sens în care, va face aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi va obliga pe apelantul reclamant M.L. la plata sumei de 5.000 lei cu acest titlu în favoarea pârâtului.
Cu privire la solicitarea recurentului pârât de acordare a cheltuielilor de judecată pentru faza procesuală a recursului se constată următoarele:
Prezenta cale de atac este formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată o cerere de completare a deciziei nr. 131/ A din 29 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 2813 alin. (2), părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii, motiv pentru care urmează a se respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
În concluzie, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei atacate, pe care o va modifica în parte, în sensul că se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârât în apel şi îl va obliga pe reclamantul apelant M.L. la plata sumei de 5000 lei cu acest titlu. Se va respinge cererea de obligare a intimatului reclamant la cheltuieli de judecată în recurs faţă de dispoziţiile art. 2813 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar împotriva deciziei nr. 212/ A din data de 30 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârât şi obligă pe reclamantul apelant M.L. la plata sumei de 5.000 lei cu acest titlu către acesta.
Respinge cererea de obligare a intimatului reclamant la cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5465/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5473/2013. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
