ICCJ. Decizia nr. 5527/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5527/2013
Dosar nr. 12434/111/2010
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1048/C din data de 05 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, admiţându-se atât acţiunea formulată de reclamanta Compania naţională de transport a energiei electrice T. SA Bucureşti, în calitate de expropriator în numele Statului Român, reprezentată de C.N.T.E.E. „T." SA - sucursala de transport Cluj în contradictoriu cu intimaţii D.A., D.I.S. şi R.E.S. cât şi acţiunea reconvenţională formulată de reclamanţii-intimaţi, s-a constatat că imobilul, reprezentând teren arabil în extravilan, în suprafaţă de 130 mp, cu număr cadastral nou 51429, format din număr cadastral 2144, provenind din nr. top 926, înscris în CF NDF 51014 Nojorid, este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea - Bekescsaba -stâlp 38, stabilind astfel un cuantum al despăgubirii la suma de 22.736, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb euro/leu la data plăţii efective.
S-a dispus şi punerea în posesie a expropriatorului asupra terenului, condiţionată de plata integrală şi prealabilă a despăgubirii către proprietarii terenului expropriat şi intabularea în CF a dreptului Statului Român cu titlu de expropriere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Intimaţii sunt proprietari asupra terenului arabil în extravilan în suprafaţă de 130 mp, cu număr cadastral nou 51429, format din număr cadastral 2144 provenit din nr. top. 926, imobil ce este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 KV Oradea – Bekescsaba – stâlp 38.
Acest imobil a fost declarat de utilitate publică prin H.G. nr. 1576 din 08 decembrie 2005 privind declararea utilităţii publice pentru lucrarea de interes naţional LEA 400 KV Oradea-Bekescsaba.
Întrucât părţile nu s-au înţeles asupra cuantumului despăgubirilor, instanţa a dispus efectuarea unui raport de expertiză care, având în vedere ofertele imobiliare existente în localitatea Leş pentru un teren intravilan, a stabilit un preţ de 10 euro/mp, atât pentru terenul expropriat de 130 mp, cât şi pentru prejudiciul creat prin culoarului de trecere pentru suprafaţă totală de 5554 mp.
Cum însă din înscrisurile de la dosarul cauzei a rezultat că este vorba de un teren arabil în extravilan, preţul în această situaţie fiind mult mai mic, instanţa având în vedere un preţ de 4 euro/mp, prin luarea în considerare a ofertelor imobiliare depuse la dosarul cauzei, a stabilit cuantumul total al prejudiciului, la suma de 22.736 euro.
Prin decizia civilă nr. 21 din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea, a admis apelurile declarate de reclamantă şi de pârâţi şi în consecinţă, sentinţa apelată a fost schimbată în parte, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor acordate pârâţilor de la suma de 22.736 euro, la 1.300 euro, păstrând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calculul despăgubirilor, conform alin. (2) se va ţine cont de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că experţii au avut în vedere preţul cu care s-au vândut efectiv imobilele terenuri de acelaşi fel ca şi cel în litigiu, în perioada întocmirii raportului, stabilind că valoarea unui mp de teren este de 10 euro, în loc de 3,54 euro/mp cât a oferit reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice T. SA.
Deoarece s-a dovedit că doar suprafaţa de 130 mp de teren este necesară amplasării stâlpului nr. 38 pentru construirea unei linii electrice, despăgubirile au fost reduse la suma de 1300 euro, despăgubirile pentru prejudiciul cauzat fiind înlăturate pentru nedovedirea acestora.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta Compania naţionala de transport al energiei electrice „T., prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârilor atacate, exonerarea de la plata sumei stabilită de instanţa de apel cu titlu de despăgubiri în cuantum de 1.300 euro, şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată, acordându-se pârâţilor doar suma de 460,2 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plaţii efective.
În interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a arătat că în mod greşit s-a stabilit o valoare de 10 euro/mp, prin luarea în calcul a unei posibilităţi viitoare de schimbare a destinaţiei terenului, din extravilan, în intravilan şi construirea pe acesta a unui cartier de vile, deşi dispoziţiile legale prevăd stabilirea despăgubirilor la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin obiecţiunile depuse la raportul de expertiză, a oferit instanţei anunţuri imobiliare culese de pe internet care demonstrează că valoarea unui teren extravilan, agricol, în zona respectivă este între 3 şi 4,5 euro/mp, însă instanţa, în mod eronat, le-a considerat „doar aprecieri faţă de raportul de expertiză".
Din deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cauze similare, s intagma "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele", are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare privind terenurile de acelaşi fel din zonele situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială, iar f ără o interpretare corectă a reglementarilor legale în materie şi o apreciere corectă a situaţiei de fapt, instanţa nu putea să procedeze la soluţionarea judicioasă a litigiului.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs şi pârâţii D.A., D.I.S., R.E.S., solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 55.540 euro.
În raport de dispoziţiile prevăzute în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au arătat că, în mod greşit, le-au fost reduse despăgubirile la suma de 1300 euro şi înlăturate pretenţiile legate de prejudiciul cauzat, deoarece dispoziţiile legale naţionale şi convenţionale în materie statuează că nici o expropriere nu poate fi făcută fără o dreaptă despăgubire care să reflecte valoarea terenului expropriat.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa de apel nu a ţinut cont de concluziile comisiei de experţi, care au arătat că suprafaţa de teren afectată de construcţia liniei electrice devine practic inutilizabilă dezvoltării unui cartier de locuinţe, destinaţie pe care acest teren o avea înainte de a se începe procedura exproprierii, dovadă fiind şi actele de lotizare puse la dispoziţia reclamantei.
Ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente:
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atât recurenta reclamantă, cât şi recurenţii pârâţi au formulat critici ce privesc nerespectarea criteriilor înscrise în art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii.
Astfel, în timp ce recurentul pârât a susţinut, în esenţă, că decizia recurată este nelegală, întrucât terenul expropriat avea categoria de folosinţă arabil extravilan şi nu intravilan, recurenţii pârâţi au considerat că instanţa nu a ţinut cont de prejudiciul cauzat prin expropriere, creat de culoarul ce le traversează proprietatea.
Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
În speţă, se constată că la stabilirea cuantumului despăgubirii, prin raportul de expertiză întocmit în apel, s-a ţinut seama de preţul cu care se vând terenuri de acelaşi fel cu terenul în litigiu situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială, respectiv în localitatea Leş, Oradea-Tinca, la data efectuării raportului de expertiză.
Contrar susţinerilor recurentei reclamante, instanţa nu a nesocotit dispoziţiile legale care prevăd stabilirea despăgubirilor la data întocmirii raportului de expertiză şi nici nu a luat în calcul un prejudiciu viitor, valoarea de 10 euro/mp, fiind reţinută tocmai pentru că terenul este situat în extravilanul localităţii şi nu în intravilanul localităţii, aşa cum se pretinde, respectiv la o distanţă de 180 m de intravilanul construit şi într-o zonă cu o dezvoltare urbanistică puternică.
Critica privind greşita apreciere a situaţiei de fapt, nu poate fi analizată în recurs, deoarece reanalizarea situaţiei de fapt excede controlului judiciar în această fază procesuală, fiind un aspect ce ţine de netemeinicia hotărârii şi nu de nelegalitatea ei.
Nu poate fi reţinută nici critica cu privire la calificarea drept „aprecieri” a obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză, deoarece anunţurile imobiliare culese de pe internet nu intră în categoria sintagmei "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele", aceasta având, aşa cum arată chiar recurenta reclamantă, semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare privind terenurile de acelaşi fel din zonele situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială şi de care, de altfel, instanţa a şi ţinut cont.
Nefondate sunt şi criticile potrivit cărora instanţa nu a luat în calcul prejudiciul produs pârâţilor, întrucât pe acest aspect s-a reţinut că, în prezent, pârâţii pot folosi acest teren conform destinaţiei sale, arabil extravilan, iar problema prejudiciului dat de intenţia de construire s-ar fi pus doar dacă terenul ar fi fost deja trecut în intravilan şi s-ar fi dovedit că este situat în zona de protecţie şi siguranţă a liniilor electrice, împiedicând astfel edificarea cartierului de locuinţe.
Faţă de considerentele arătate, se constată că dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 au fost corect aplicate, şi, prin urmare, hotărârea instanţei de apel, de stabilire a preţului de 10 euro/mp pentru suprafaţa de 130 mp şi de constatare a inexistenţei prejudiciului cauzat prin exproprierea terenului, este legală.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate de reclamantă şi de pârâţi vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „T.” SA Bucureşti prin – Sucursala de Transport Cluj în numele Statului Român şi de pârâţii D.A., D.I.S. şi R.E.S. împotriva deciziei nr. 21-A din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, Secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5523/2013. Civil. Acordare personalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5553/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
