ICCJ. Decizia nr. 5686/2013. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5686/2013
Dosar nr. 3530/1/2013
Şedinţa publică din 5 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2621 din 15 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 5387/1/2012, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 3833/1/2010.
Prin Decizia civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2594/2/2012, s-a respins excepţia inadmisibilităţii, iar cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosar nr. 12814/2/2010, formulată de A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, a fost respinsă ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 7107/2/2012, s-au respins excepţiile de inadmisibilitate şi lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa Naţională de Pensii Publice, iar cererile de revizuire principală şi conexă, formulate de către revizuentul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în Dosarul nr. 10849/2/2010, în contradictoriu cu intimaţii Casa Naţională de Pensii Publice şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, au fost respinse ca nefondate.
La data de 13 iunie 2013, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 2621 din 15 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că este contradictorie Deciziilor nr. 6034 din 24 octombrie 2012 şi nr. 6114 din 30 octombrie 2012, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În susţinerea cererii, revizuentul arată că decizia a cărei anulare o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din Deciziile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 şi nr. 6114 din 30 octombrie 2012, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Susţine că aceste decizii sunt hotărâri definitive şi contradictorii prin soluţiile pronunţate de instanţe asupra excepţiei de inadmisibilitate. În ce priveşte tripla identitate, arată că toate acţiunile în justiţie au vizat fişa postului aferentă poziţiei nr. 31 din Anexa 20 Direcţia Comercială şi salariul de bază brut stabilit prin Ordinul nr. 591 din 3 septembrie 1997 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi modificat nelegal la 3 februarie 1999, înscris despre a cărui existenţă revizuentul a aflat la data de 1 martie 2012. Acest înscris nu a putut fi prezentat instanţei la momentul judecării cauzei, dar care, dacă ar fi fost cunoscut, soluţia ar fi fost aceea de admitere a cererii de chemare în judecată şi, pe cale de consecinţă, de stopare a prejudiciului ce se perpetuează şi în prezent, constând în consecinţele nefaste ale modificării salariului brut lunar şi alterării bazei de calcul ce se au în vedere la stabilirea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă şi a pensiei de serviciu.
Reglementarea drepturilor salariale şi a pensiei de serviciu îşi găseşte temeiul legal atât în Directiva Consiliului Comunităţilor Europene 86/378/CEE din 24 iulie 1986, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/97/CE din 20 decembrie 1996 a Consiliului Uniunii Europene, precum şi în art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Faţă de aceste prevederi, instanţa de revizuire avea obligaţia de a examina cu temeinicie situaţia reducerii cuantumului venitului brut înregistrat în carnetul de muncă şi a pensiei de serviciu aflată în plată, ca urmare a aplicării Ordinului Secretarului General al Camerei Deputaţilor nr. 753 din 14 octombrie 1998, ordin pe care instanţa de judecată l-a calificat în mod greşit, refuzând a-l cenzura, sens în care, prin hotărârile pronunţate, s-au încălcat atribuţiile puterii judecătoreşti.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţe de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere numai pentru una din situaţiile prevăzute la cele nouă puncte ale art. 322.
Prin urmare, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac a revizuirii, cum este cazul în speţă, nu este supusă revizuirii, deoarece pe de o parte, dispoziţiile legale privitoare la căile de atac sunt de strictă interpretare, iar pe de altă parte, instanţa nu a hotărât asupra fondului cauzei.
Deşi pentru respingerea cererii de revizuire este suficientă constatarea neîndeplinirii cerinţei cu privire la evocarea fondului, Înalta Curte reţine că nici condiţia specifică prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu se verifică în speţă, întrucât nu se poate susţine că există hotărâri definitive potrivnice.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.
Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei,
- să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză),
- hotărârile respective să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor anterior enumerate, Înalta Curte constată că prin Decizia civilă nr. 2621 din 15 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. 5387/1/2012, a cărei anulare se solicită, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 3833/1/2010.
Prin Decizia civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2594/2/2012, s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, iar cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a Sentinţei civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 12814/2/2010, formulată de A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, a fost respinsă ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 7107/2/2012, s-au respins excepţiile de inadmisibilitate şi lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa Naţională de Pensii Publice, iar cererile de revizuire principală şi conexă întemeiate pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, formulate de către revizuentul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în Dosarul nr. 10849/2/2010, în contradictoriu cu intimaţii Casa Naţională de Pensii Publice şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, au fost respinse ca nefondate.
Contradictorialitatea reclamată de revizuent constă în faptul că instanţele s-au pronunţat diferit asupra excepţiei de inadmisibilitate a cererilor de revizuire, deşi toate acţiunile în justiţie au vizat fişa postului aferentă poziţiei nr. 31 din Anexa 20 Direcţia Comercială şi salariul de bază brut stabilit prin Ordinul nr. 591 din 3 septembrie 1997 emis de către Secretarul General al Camerei Deputaţilor.
Însă, aşa cum reiese din cele redate anterior, cele trei dosare au avut obiecte diferite, anume, Dosarul nr. 5387/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a avut ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Dosarul nr. 2594/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a Sentinţei civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, formulată de A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, iar Dosarul nr. 7107/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a avut ca obiect cererile de revizuire principală şi conexă întemeiate pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, formulate de către revizuentul A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în contradictoriu cu intimaţii Casa Naţională de Pensii Publice şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.
Toate aceste hotărâri sunt pronunţate în dosare cu obiecte juridice diferite, chiar dacă aparent între aceleaşi părţi (decizia a cărei anulare se solicită nu a fost pronunţată şi în contradictoriu cu intimata Casa Naţională de Pensii Publice), aşa încât, prin soluţiile pronunţate asupra admisibilităţii cererilor de revizuire formulate nu se poate susţine că s-a încălcat puterea de lucru judecat a unei dezlegări date de instanţa anterioară.
Având în vedere considerentele reţinute, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2621 din 15 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, formulată de revizuentul A.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5685/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5687/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
