ICCJ. Decizia nr. 5700/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5700/2013
Dosar nr. 1033/787/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată la 5 noiembrie 2012 pe rolul Judecătoriei Avrig, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, a chemat în judecată pe pârâtul C.V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 660,83 RON, contravaloarea zilelor de spitalizare din perioada 20 aprilie 2008 - 23 aprilie 2008, sumă ce nu a fost achitată de către pârât.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâtul a fost internat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 20 aprilie 2008 - 23 aprilie 2008. A învederat că aceasta figurează în evidenţele contabile cu un debit de 660,83 RON, conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi art. 998 - 999 C. civ.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentinţa civilă nr. 153 din 7 martie 2013, Judecătoria Avrig a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în pretenţii în favoarea Judecătoriei Brezoi.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că domiciliul pârâtului este în sat Hotarele, comuna Muiereasca, judeţul Vâlcea, astfel că se aplică regula de drept comun înscrisă în art. 5 C. proc. civ.
Judecătoria Brezoi, prin Sentinţa civilă nr. 2322 din 29 aprilie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reţinând că domiciliul pârâtului este arondat circumscripţiei acestei din urmă instanţe.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, la termenul de judecată din data de 24 septembrie 2013, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, iar prin Sentinţa nr. 6994 bis din 24 septembrie 2013 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig şi, constatând ivit conflictul de competenţă, a înaintat cauza instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca obiect plata unei sume de bani, ceea ce nu atrage o competenţă teritorială absolută a instanţei, iar în cauză Judecătoria Avrig a exercitat un drept ce nu-i aparţinea, respectiv a invocat din oficiu necompetenţa sa teritorială, chestiune ce nu putea fi valorificată decât de către pârât prin întâmpinare sau cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Avrig, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a învestit Judecătoria Avrig cu soluţionarea unei cereri având ca obiect pretenţii. Acţiunea a fost fundamentată juridic pe dispoziţiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi art. 998 - 999 C. civ. Pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a înfăţişat în faţa instanţei de judecată.
În privinţa dispoziţiilor referitoare la competenţa teritorială a instanţei, codul de procedură civilă cuprinde norme cu caracter dispozitiv (art. 5 - 8) şi norme cu caracter imperativ (art. 13 - 16). În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ., care sunt norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Astfel, art. 5 C. proc. civ. prevede, cu privire la competenţa teritorială, faptul că cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Prin art. 10 pct. 8 C. proc. civ. se prevede că, în afară de instanţa de domiciliu a pârâtului, mai este competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, cum este cazul în speţa de faţă, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.
Potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
În speţă, competenţa teritorială a Judecătoriei Avrig este impusă de manifestarea de voinţă a reclamantului, opţiune în raport de care nici părţile, nici instanţa, nu mai pot pune problema competenţei teritoriale.
Norma precitată are caracter de ordine privată, ocrotind interese particulare, iar nu de ordine publică, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Avrig nu putea să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială relativă, aceasta putând fi invocată numai de pârât şi numai prin întâmpinare, ori, în cazul în care întâmpinarea nu ar fi fost obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, deci in limine litis.
Prin alegerea făcută de reclamant a Judecătoriei Avrig, această instanţă a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă. În acest context, fiind vorba de o competenţă teritorială relativă, neinvocarea acesteia de către pârât, în condiţiile art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., a excepţiei de necompetenţă, prezumă împrejurarea că părţile au convenit tacit la prorogarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, instanţa de judecată neputând să îşi decline competenţa din oficiu.
În atare circumstanţe, prin alegerea exprimată de reclamantă prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârât a excepţiei de necompetenţă teritorială, Judecătoria Avrig a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5691/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5701/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
