ICCJ. Decizia nr. 5702/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5702/2013
Dosar nr. 9798/280/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 decembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2013 pe rolul Judecătoriei Piteşti, BEJ D.N. a solicitat reluarea procedurii execuţionale în Dosarul de executare nr. 10/2011 privind pe creditoarea SC D.A. SA, împotriva debitoarei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.
Prin Sentinţa civilă nr. 4723 bis din data de 23 mai 2013, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei de judecată, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, faţă de dispoziţiile art. 650 NCPC, considerând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, iar sediul biroului executorului judecătoresc se află în circumscripţia acestei instanţe.
Pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, cererea a fost înregistrată la data de 4 iunie 2013, iar la termenul din data de 6 iunie 2013 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 5287 din 6 iunie 2013, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, reţinând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, fiind vorba de o continuare a procedurii execuţionale demarate în cadrul Dosarului de executare silită nr. 10/2011 al BEJ D.N.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-l soluţiona.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Creditoarea SC D.A. SA, prin executorul judecătoresc N.D. cu sediul în sector 5, Bucureşti, a solicitat la data de 31 ianuarie 2011 reluarea procedurii de executare silită în Dosarul de executare nr. 10/2011, în contradictoriu cu debitoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în sector 1, Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa comercială nr. 9171 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Declinările reciproce de competenţă dintre Judecătoria Piteşti şi Judecătoria sectorului 5 Bucureşti au fost generate de modul diferit de interpretare a principiului aplicării în timp a legii de procedură civilă.
Sub aspectul determinării legii aplicabile, Înalta Curte reţine că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 134/2010 ce consacră o nouă regulă în privinţa aplicării în timp a noii legi de procedură civilă. Dacă, într-adevăr, în vechiul Cod a existat principiul aplicării imediate a legii noi de procedură civilă, prin Legea nr. 134/2010 acest principiu cunoaşte o nouă reglementare.
Astfel, art. 24 din NCPC prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Totodată, conform art. 25 din NCPC, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi; procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Noului Cod de procedură civilă, Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicarea a acestuia arată, pe baza aceluiaşi principiu de aplicare în timp, prevede în art. 3 alin. (1) că dispoziţiile noului Cod se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
Ca atare, nicio dispoziţie din noul Cod de procedură civilă nu va putea fi aplicată în procesele pornite înainte de 15 februarie 2013, acelaşi principiu fiind aplicabil şi procedurilor de executare silită, iar procesele începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod se vor desfăşura, până la finalizarea lor, conform Codului de la 1865.
Or, în speţa de faţă, cererea de executare silită adresată biroului executorului judecătoresc a fost formulată la data de 31 ianuarie 2011, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa comercială nr. 9171 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, formându-se astfel Dosarul de executare nr. 10/2011 al BEJ D.N.
Ulterior, titlul executoriu a fost desfiinţat prin Decizia civilă nr. 1948 din 5 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă prin Decizia nr. 1011 din 12 martie 2013 instanţa supremă a admis cererea de revizuire formulată de SC D.A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1948 din 5 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pe care a anulat-o.
Aceasta este raţiunea pentru care BEJ D.N. a solicitat reluarea procedurii execuţionale de executare în Dosarul de executare nr. 10/2011, procedura de executare silită fiind începută înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind noul Cod de procedură civilă.
Or, potrivit art. 3731 C. proc. civ. de la 1865, cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu se depune la executorul judecătoresc (competent potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ.). Acesta va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul executoriu.
Din actele dosarului de executare rezultă că s-a solicitat încuviinţarea executării silite prin poprire, iar urmare a unei adrese emisă de BEJ N.D., D.C. SA a comunicat o listă anexă cu privire la instrumentele financiare deţinute de către AVAS la societăţile emitente pentru care Depozitarul Central prestează servicii de registru, în vederea instituirii popririi. Printre societăţile aflate în anexa comunicată de D.C. se află şi SC E. ELCO SA Piteşti şi SC T. SA Piteşti.
Dintre instanţele prevăzute de lege a fi competente în mod egal (art. 373 alin. (1) şi art. 453 alin. (1)), în cazul de faţă, cea de la domiciliul debitorului şi cea de la sediul terţului poprit, executorul judecătoresc a făcut alegerea, învestind cu cererea de încuviinţare a executării silite instanţa de la sediul terţului poprit.
Sub aspectul mai sus relevat Judecătoria Piteşti învestită este competentă să judece cererea, fiind instanţa de la sediul terţului poprit.
Faţă de cele ce preced, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 5701/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5703/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
