ICCJ. Decizia nr. 5781/2013. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5781/2013
Dosar nr. 3682/1/2013
Şedinţa publică din 12 decembrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 10 octombrie 2006, reclamantul T.L. a chemat în judecată pe pârâţii E.D.I., Oraşul Ovidiu prin Primar, Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 9 august 1919 prin care numita S.H.N. împreună cu descendenţii săi A.A., H.N.A., A.H.N., A.H.H.N.A. au înstrăinat numitului M.I.A. suprafaţa de 93 ha şi 1.995 mp teren arabil situat pe raza oraşului Ovidiu, precum şi un imobil de 19.217 mp şi o casă de locuit - situat în Ovidiu, judeţ Constanţa; obligarea Comisiei Locale să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 83,3146 ha teren arabil cu respectarea amplasamentului iniţial, conform planului de situaţie cadastrală a terenului extravilan, situat în raza oraşului Ovidiu; obligarea Comisiei Judeţene Constanţa să-i elibereze titlu de proprietate pentru această suprafaţă; obligarea oraşului Ovidiu să-i retrocedeze, în natură, imobilul de 19.217 mp teren şi o casă compusă din două corpuri de clădire alcătuită din 6 camere şi respectiv 3 camere şi anexele gospodăreşti situate între vecinii V - vatra oraşului Ovidiu, E, N, S - lacul Siutghiol.
Ca urmare a respingerii acţiunii introductive prin Sentinţa civilă nr. 810 din 30 iunie 2009 a Tribunalului Constanţa, menţinută prin Decizia civilă nr. 312 din 29 decembrie 2010 a Curţii de Apel, reclamantul a exercitat şi calea de atac a recursului.
Prin Decizia civilă nr. 3592 din 21 mai 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant, reţinând că instanţa de apel a examinat cauza în limitele învestirii, şi prin respectarea principiului tantum devolutum quantum apellatum.
Astfel obiectul dedus judecăţii vizează constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare din 9 august 1919 motivat de faptul că actul nu exprimă voinţa reală a părţilor, că vânzarea nu s-a făcut de toţi moştenitorii autorului decedat, H.N.T. şi că preţul de vânzare nu a fost achitat în întregime.
Or, în condiţiile în care în cauză s-a dovedit fără posibilitate de echivoc că, chiar mama reclamantului, A.G. (născută H.N.A.) căsătorită T., a "confirmat şi ratificat" actul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, instanţa de apel a făcut o legală interpretare a raporturilor juridice prin prisma tranzacţiei încheiate în 1936 şi prin care actul de vânzare-cumpărare a fost "confirmat" în cadrul unui proces de partaj.
Ca atare, faţă de confirmarea şi aprobarea de către antecesoarea reclamantului a actului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită, criticile recurentului legate de încălcarea principiului unanimităţii, de interpretarea contractului, sunt nefondate.
Nefondate sunt şi criticile legate de interpretarea probelor în condiţiile în care astfel de critici sunt critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
Or, dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. vizează doar motive de nelegalitate şi nu de netemeinicie.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie în anulare, susţinând că instanţa de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare, pe care le-a invocat în termen.
În dezvoltarea contestaţiei în anulare a arătat că, deşi prin motivele de recurs a argumentat amplu că neachitarea preţului şi fictivitatea acestuia, raportat la valoarea reală a bunurilor imobile, precum şi la împrejurarea că titlurile de proprietate nu au fost predate cumpărătorului, iar vânzătorii au continuat să posede şi să folosească bunurile vândute, atestă că era vorba despre un contract fictiv, menit să dovedească autorităţilor vremii posibilitatea cumpărătorului de a promova în cariera militară, în calitate de proprietar de bunuri, totuşi instanţa de recurs a motivat că nulitatea actului de vânzare-cumpărare a fost acoperită prin confirmare. Această motivaţie contravine principiului consensualismului comoştenitorilor, în absenţa căruia transmiterea dreptului de proprietate este lovită de nulitate absolută, ce nu poate fi acoperită.
Analizând contestaţia în anulare în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) raportat la art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed :
Potrivit dispoziţiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. «Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.»
Modul de calcul al termenului este stabilit de dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ., care statuează că «Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zile de plecare».
Decizia atacată a fost pronunţată la 12 mai 2012, astfel încât, în raport de dispoziţiile legale mai sus invocate, contestaţia în anulare putea fi promovată până la data de 12 mai 2013.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că această cale extraordinară de atac a fost formulată de contestator la 26 iunie 2013.
Pe cale de consecinţă, va fi respinsă ca tardivă, ceea ce nu mai permite analizarea condiţiilor art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.L. împotriva Deciziei civile nr. 3592 din 21 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - AS
← ICCJ. Decizia nr. 5772/2013. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5785/2013. Civil → |
---|