ICCJ. Decizia nr. 611/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 611/2013
Dosar nr. 1560/44/2011
Şedinţa publică din 8 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 699/44/2011 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, contestatorul B.O. a solicitat anularea deciziei nr. 676 din 14 aprilie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2226/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunţării unei hotărâri neviciate.
În motivarea cererii, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a pronunţat decizia mai sus menţionată, fără a avea în vedere prevederile art. 161 pct. 4 C. muncii privind acordarea de daune interese solicitate, conferite de legiuitor. În această modalitate apreciază că i-a fost încălcat un drept al său prevăzut de lege.
De asemenea apreciază că hotărârea pronunţată este nulă conform art. 258 C. proc. civ., deoarece dispozitivul nu este semnat de judecători şi grefier; în drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 318 alin. (4) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1251 din 6 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 676 din 14 aprilie 2011 a cărei anulare s-a solicitat, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.O. cu motivarea că nu au fost respectate cerinţele art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. în sensul că nu fost dezvoltate motivele de recurs.
Potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a verificat de oficiu sentinţa recurată şi a constatat că nu au fost identificate motive de ordine publică, situaţia de fapt a fost corect reţinută pe baza probelor administrate, hotărârea este legală şi temeinică din toate punctele de vedere.
Susţinerea recurentului în sensul că nu este semnat dispozitivul este nereală şi este contrazisă de către minuta aflată la fila 64 dosar fond şi dispozitivul sentinţei aflată la fila 66 verso unde se regăsesc toate semnăturile.
Pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiţii: instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare şi această omisiune să se fi produs din greşeală. În speţă este vorba de neacordarea daunelor interese solicitate de reclamant prin acţiune, iar în recurs prin concluziile scrise fiind o completare la motive ce nu sunt obligatorii pentru instanţă, cu atât mai mult cu cât s-ar fi încălcat principiul contradictorialităţii.
Instanţa de recurs a arătat, motivându-şi soluţia, de ce nu pot fi analizate şi celelalte motive invocate de recurent.
Neanalizarea tuturor motivelor invocate de recurent nu se datorează unei omisiuni săvârşite din greşeală, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanţa de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
În consecinţă, neînsuşirea unui aspect invocat nu constituie motiv de contestaţie în anulare.
În acest sens este şi jurisprudenţa C.E.D.O., care a statuat în cauza Bărcănescu împotriva României că, în ceea ce priveşte promovarea căilor de atac extraordinare, instanţele superioare nu trebuie să utilizeze puterea lor de supraveghere decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare, însă nu pentru a proceda la o nouă examinare în fond a cauzei.
Supravegherea nu trebuie să se transforme într-un apel deghizat iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra unui subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea cauzei.
Cum în speţă nu au fost îndeplinite cerinţele disp. art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare.
Împotriva deciziei pronunţată în contestaţie în anulare B.O. a formulat două cereri de recurs prin care critică soluţia dată, reiterând aceleaşi critici în esenţă.
O cerere de recurs a fost înregistrată sub nr. 1560/44/2011 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar prin decizia civilă nr. 689 din 15 martie 2012 a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit prim termen de judecată la data de 16 noiembrie 2012. La primul termen de judecată cauza a fost suspendată pentru lipsa părţilor.
La data de 3 decembrie 2012 intimata pârâtă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei şi a solicitat constatarea autorităţii de lucru judecat faţă de împrejurarea că în Dosarul nr. 699/44/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a soluţionat irevocabil recursul declarat de contestatorul B.O. împotriva aceleiaşi decizii nr. 1251 din 06 septembrie 20111 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, s-a solicitat judecata în lipsă.
Totodată, o a doua cerere de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. 699/44/2011, iar prin decizia nr. 3352 din 20 septembrie 2012 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.O. împotriva deciziei civile nr. 1251 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Înalta Curte, la termenul din 8 februarie 2013, a repus cauza pe rol şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de intimata pârâtă, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 1201 C. civ. vechi, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate. Autoritatea de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, în scopul de a se realiza o bună administrare a justiţiei.
În speţă, contestatorul B.O. a formulat două cereri de recurs identice, formulate împotriva aceleiaşi decizii nr. 1251 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, existând astfel tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
De altfel, dreptul de exercita recursul este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că în cauză este întrunită tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. vechi, în condiţiile în care anterior, prin Decizia nr. 3352 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.O. împotriva deciziei civile nr. 1251 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin urmare, având în vedere considerentele sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 166 C. proc. civ., va respinge recursul pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, pentru autoritate de lucru judecat, recursul declarat de reclamantul B.O. împotriva deciziei nr. 1251 din 6 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 609/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 615/2013. Civil. Recalculare pensie. Recurs → |
|---|
