ICCJ. Decizia nr. 615/2013. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizie nr. 615/2013
Dosar nr. 52916/3/2010
Şedinţa publică din 8 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 02 noiembrie 2010 sub nr. 52916/3/2010, reclamantul C.M.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la recalcularea drepturilor sale de pensie cu valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând ore suplimentare, spor de noapte şi prime, pe care le-a primit în timpul activităţii.
Prin sentinţa civilă nr. 10687/ F din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Împotriva menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C.M.A.
Prin decizia civilă nr. 3596/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefundat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a materialului probator administrat în cauză la problema de drept dedusă judecăţii de către recurentul-reclamant, constatând, totodată, că i-au fost valorificate sporul pentru ore de noapte atestat de adeverinţa din 12 iulie 2010 emisă de SC V. SA şi din 10 august 2010 emisă de R.A.T.B., precum şi sporul de vechime atestat de adeverinţa din 08 septembrie 2010 emisă de SC Ş.Ş.A. SA.
Temeinice au fost şi considerentele ce au condus la nevalorificarea adeverinţei din 23 martie 2010 emisă de Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară, privind sporul pentru ore suplimentare, prime şi cumul de funcţii, în raport de dispoziţiile art. 28-30, 33 si 39 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la acel moment, care acordă prevalenţă adeverinţelor de stagiu eliberate de casele teritoriale de pensii, iar nu adeverinţelor emise de angajatori.
Cu referire la adeverinţele ce atestă veniturile brute încasate de recurent în perioada anilor 1975-1985 în mod corect a sesizat prima instanţă că buletinul de calcul depus la filele 19-36 din dosar conţine venituri mai mari luate în calcul la stabilirea drepturilor sale la pensie decât cele menţionate în adeverinţe. Prin urmare, în condiţiile în care ar fi valorificate adeverinţele menţionate de recurent, cuantumul lunar al drepturilor sale la pensie nu ar face altceva decât să sufere o diminuare, aspect nepermis însă în propria sa contestaţie judiciară.
În plus, aceste adeverinţele nu menţionează nici în ce constau aceste venituri brute, respectiv care sunt elementele salariale ce se subsumează acestor venituri lunare brute.
Împotriva acestei decizii, reclamantul C.M.A. a exercitat din nou calea de atac a recursului.
Din oficiu, a fost pusă în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului de faţă.
Analizând cu prioritate această excepţie, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de a fi atacate cu recurs sunt hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Enumerarea menţionată în art. 299 alin. (1) C. proc. civ. este una limitativă, motiv pentru care calea extraordinară de atac a recursului nu poate fi exercitată împotriva altor hotărâri, deci nici împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs.
Formulând prezentul recurs împotriva unei hotărâri irevocabile pronunţate după soluţionarea recursului, recurentul a înţeles să declare aceeaşi cale de atac de două ori, eludând prevederile legale menţionate privind posibilitatea de a declara recurs, cât şi principiul unicităţii căilor de atac, astfel că recursul de faţă este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.M.A. împotriva deciziei nr. 3596 din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 611/2013. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 616/2013. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
