ICCJ. Decizia nr. 660/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 660/2013
Dosar nr. 2918/117/2009
Şedinţa publică din 12 februarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 391/ F din 30 aprilie 2010, Tribunalul Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Dej reprezentat de primar şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului; a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de A.V.A.S. Bucureşti; a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii A.K.M., S.A.I., G.E.G., L.V., S.P., S.I., E.J. - decedat în timpul procesului şi continuat de E.M., E.D. şi E.C., în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi, în consecinţă: a constatat calitatea de imobil preluat în mod abuziv a imobilului situat în Dej, str. Horea, judeţul Cluj, înscris în CF; a constatat calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite în aplicarea dispoziţiilor Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul de mai sus; a obligat pârâta A.V.A.S. Bucureşti să emită în favoarea reclamanţilor, dispoziţie de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul de mai sus; a respins acţiunea civilă formulată împotriva pârâtului Municipiul Dej, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi, în consecinţă, respingerea acţiunii introductive a reclamanţilor.
Reclamanţii-intimaţi prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, susţinând că pârâta a fost introdusă în cauză în temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, în calitate de continuator al fostei A.V.A.B., instituţia care a efectuat privatizarea SC B. SA Dej.
Prin decizia nr. 344/ A din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins apelul, ca nefondat, menţinând sentinţa pronunţată de tribunal.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta A.V.A.S., în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului şi admiterea excepţiilor invocate, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive faţă de A.V.A.S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, ca neîntemeiată.
La termenul din data de 25 octombrie 2011, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 25 octombrie 2011, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă.
Totodată, Înalta Curte constată că, cererea formulată de recurenta-pârâtă A.V.A.S. privind respingerea excepţiei perimării este neîntemeiată, având în vedere că încheierea de suspendare a judecăţii recursului este irevocabilă, nu este supusă nici unei căi de atac, potrivit dispoziţiilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. şi nu se comunică părţilor.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care nici una dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 344/ A din data de 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 658/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 661/2013. Civil. Pretenţii. Revizuire - Fond → |
|---|
