ICCJ. Decizia nr. 665/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 665/2013
Dosar nr. 1307/1/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 mai 1999 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi R.A.L., pentru a fi obligaţi pârâţii să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, str. Biserica Amzei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că acest imobil este proprietatea sa (construcţie şi teren în suprafaţă de 584 m.p.), edificat prin subscripţie publică, donaţii în bani si sponsorizări şi că prin Decretul Consiliului de Stat nr. 285/1977, a fost trecut abuziv în administrarea şi în proprietatea Întreprinderii pentru Administrarea Clădirilor, iar prin H.G. nr. 115/1990, tot în mod abuziv au fost luate două spaţii de la parter şi trecute în administrarea R.A.L. O altă nelegalitate a fost comisă la data de 8 iunie 1992, când imobilul a fost trecut de la R.A.L. în folosinţa reclamantei pe durata de 50 ani, deşi reclamanta era proprietara bunului.
La termenul din 21 iunie 1999, pârâta R.A.L. a depus cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 20.000.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului revendicat.
La data de 9 septembrie 1999, pârâta R.A.L. a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice şi Primăriei municipiului Bucureşti, ca reprezentanţi ai Statului Român, motivat de faptul că reclamanta revendică dreptul său de proprietate asupra întregului imobil şi nu doar dreptul său de folosinţă asupra celor două spaţii trecute în proprietatea statului şi aflate în patrimoniul R.A.L.
Prin sentinţa nr. 439 din 17 aprilie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, ca neîntemeiată şi excepţia de nulitate absolută a Decretului nr. 285/1977, ca inadmisibilă, iar pe fond, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilul în litigiu; a respins cererea reconvenţională formulată de R.A.L., ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 707/ A din 16 noiembrie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelurile formulate de pârâtele R.A.L. şi Primăria municipiului Bucureşti şi, în consecinţă: a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare, motivat de faptul că tribunalul a omis să se pronunţe cu privire la cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice şi Primăriei municipiului Bucureşti, formulată de pârâta R.A.L., aşa încât prima instanţă a pronunţat o hotărâre nulă.
Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România şi a solicitat casarea hotărârii atacate şi, judecând cele două apeluri, în baza excepţiilor ridicate, instanţa de recurs să confirme sentinţa civilă nr. 439/2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, ca fiind legală, dată în temeiul art. 480 C. civ.
La termenul din data de 5 decembrie 2001, recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, prin reprezentant legal, a solicitat suspendarea cauzei în baza dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar instanţa de recurs a dispus suspendarea judecăţii recursului, în temeiul dispoziţiilor legale invocate.
Prin încheierile din 10 februarie 2005 şi respectiv, din 16 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut măsura suspendării judecăţii recursului declarat de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, motivat de faptul că litigiul în baza Legii nr. 10/2001 nu s-a finalizat irevocabil.
La termenul din 12 februarie 2013, pricina a fost repusă pe rol din oficiu, pentru a se verifica dacă mai subzistă motivele suspendării judecăţii recursului. Din verificările efectuate în cauză a rezultat că litigiul în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr. 308/ A din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărâre împotriva căreia nu s-a declarat recurs de către părţi.
Totodată, la data de 11 februarie 2013, recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a depus prin serviciul registratură cerere de renunţare la judecată, în baza dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., deoarece cauza a rămas fără obiect prin soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 26409.01/3/2006, având ca obiect „Legea nr. 10/2001”. Recurenta a solicitat să se ia act de renunţare şi să se dispună închiderea dosarului. De asemenea, recurenta-reclamantă a menţionat că decizia nr. 308/ A din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este definitivă şi irevocabilă şi a anexat cererii sale, o copie conformă cu originalul de pe această hotărâre judecătorească.
Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia lipsei obiectului acţiunii, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele:
În faza procesuală a recursului, judecata prezentei pricini a fost suspendată în baza dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la solicitarea reclamantei Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, până la soluţionarea cererii de restituire formulată în temeiul legii speciale nr. 10/2001 privind imobilul în litigiu.
Prin decizia nr. 308/ A din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a, a fost soluţionat irevocabil litigiul în baza Legii nr. 10/2001, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 26409.01/3/2006, privind imobilul situat în Bucureşti, str. Biserica Amzei, sector 1.
Drept urmare, cererea de chemare în judecată formulată în prezentul dosar de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, prin care s-a solicitat revendicarea imobilului în temeiul dreptului comun, a rămas fără obiect.
Obiectul acţiunii civile reprezintă pretenţia concretă a reclamantului, respectiv protecţia unui drept subiectiv sau a unui interes, a cărui realizare se face pe calea justiţiei.
În speţă, obiectul acţiunii este reprezentat de cererea de revendicare în natură a imobilului, formulată de reclamantă în temeiul dreptului comun.
Cum imobilul în litigiu a fost restituit reclamantei în procedura Legii nr. 10/2001, ca urmare a pronunţării deciziei nr. 308/ A din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, irevocabilă, acţiunea de faţă a rămas fără obiect.
De altfel, recurenta-reclamanta a recunoscut faptul că prezenta cauză a rămas fără obiect, ca urmare a restituirii imobilului, prin cererea de renunţare la judecată în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., formulată în recurs, motivată de faptul că litigiul având ca obiect „Legea nr. 10/2001” a fost soluţionat irevocabil.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, în mod formal, aceasta fiind singura modalitate procesuală prin care instanţa poate să dispună respingerea acţiunii formulate de reclamantă, ca rămasă fără obiect.
Având în vedere că, în cauza de faţă nu s-a dispus restituirea imobilului litigios, rămân fără obiect atât cererea reconvenţională formulată de pârâta R.A.A.P.P.S. (fostă R.A.L.), cât şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice şi Primăriei municipiului Bucureşti, formulată de pârâta R.A.A.P.P.S. (fostă R.A.L.), deoarece cele două cereri au legătură cu acţiunea principală, care a rămas fără obiect.
Ca urmare, aceste cereri nu pot fi disjunse, pentru a fi soluţionate separat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, constată că prezenta pricină a rămas fără obiect şi va dispune în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România împotriva deciziei nr. 707/ A din data de 16 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Modifică în parte decizia, în sensul că:
Schimbă în parte sentinţa nr. 439 din data de 17 aprilie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Respinge acţiunea principală formulată de reclamanta Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie formulate de pârâta R.A. A.P.P.S. (fostă R.A.L.), ca rămase fără obiect.
Păstrează dispoziţiile deciziei de apel referitoare la admiterea apelurilor formulate de pârâţi şi ale sentinţei primei instanţe referitoare la respingerea excepţiilor invocate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 661/2013. Civil. Pretenţii. Revizuire - Fond | ICCJ. Decizia nr. 678/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
