ICCJ. Decizia nr. 678/2013. Civil. Conflict de competenţă. Despăgubiri, obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 678/2013
Dosar nr. 22069/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 februarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 noiembrie 2011, reclamanta SC C.S.R. - A.C.L.T.D. SRL în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi C.A.S. a Municipiului Bucureşti, a solicitat anularea în tot a adresei nr. 3622 din 31 octombrie 2011 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi a adresei din 14 septembrie 2011 emisă de C.A.S. a Municipiului Bucureşti şi obligarea acestei pârâte la plata sumei de 19.119 lei, ce face obiectul cererii înregistrată din 02 august 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 2057 din 21 martie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, raportat la dispoziţiile art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, care indică faptul că „litigiile care au ca obiect modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale.”
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că adresa contestată este emisă în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 158/2005, iar în conformitate cu prevederile legale menţionate, instanţa competentă să soluţioneze litigiile în legătură cu modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă menţionată este tribunalul specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată la data de 14 iunie 2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 9487 din 7 noiembrie 2012, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că, art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabileşte jurisdicţia asigurărilor sociale în ceea ce priveşte modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor, aspecte care privesc relaţia dintre beneficiarul indemnizaţiei care s-a aflat în concediu şi căruia se datorează indemnizaţia şi cel obligat la plata indemnizaţiei, respectiv angajator, sau o altă instituţie conform distincţiilor făcute de art. 36 alin. (3) din acelaşi text legal. Modul de calcul al indemnizaţie priveşte tot relaţia dintre beneficiarul dreptului şi cel obligat la plată după distincţiile prevăzute de lege (art. 25, 30).
Instanţa a arătat că litigiul de faţă are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamanta angajator la Fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate şi care depăşesc valoarea cotei de contribuţie datorate conform legii. Prezentul litigiu nu priveşte nici modul de calcul şi nici plata indemnizaţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.
Litigiile asimilate de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 jurisdicţiei asigurărilor sociale sunt cele născute din raportul juridic ce se stabileşte între angajator şi salariatul asigurat şi care privesc calculul şi plata acestor drepturi sociale.
Cererea dedusă judecăţii ţine de un raport juridic de drept fiscal cum este definit de art. 21C. proc. fisc. Astfel, art. antemenţionat defineşte creanţele fiscale drept drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Se mai indică faptul că din raporturile de drept rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în. dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat.
Totodată s-a reţinut că, adresa emisă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate poate fi interpretată şi ca un refuz de soluţionare a unei cereri.
Tribunalul Bucureşti, constatând că prezentul litigiu nu intră în sfera materiilor date în competenţa jurisdicţiei asigurărilor sociale, ci în sfera contenciosului administrativ-fiscal, a apreciat că prezenţa Casei naţionale de asigurări de sănătate în litigiu şi adresa aflată la fila 35 a Dosarului nr. 9858/2/2011, atrage competenţa prin raportare la acest pârât, iar la acest moment procesual nu se poate aprecia asupra calităţii procesuale pasive.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC C.S.R. - A.C.L.T.D. SRL în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi C.A.S. a Municipiului Bucureşti, a solicitat anularea în tot a adresei nr. 3622 din 31 octombrie 2011 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi a adresei din 14 septembrie 2011 emisă de C.A.S. a Municipiului Bucureşti şi obligarea acestei pârâte la plata sumei de 19.119 lei, ce face obiectul cererii înregistrată din 02 august 2011.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că suma de 19.119 lei reprezintă totalul sumei de recuperat de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii, pe perioada octombrie 2008 - decembrie 2010.
Dispoziţiile art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate prevăd că litigiile care au ca obiect modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor prevăzute de această ordonanţă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale. Textul de lege reglementează aspecte care privesc relaţia dintre beneficiarul indemnizaţiei care s-a aflat în concediu şi căruia se datorează indemnizaţia şi cel obligat la plata indemnizaţiei, respectiv angajator, sau o altă instituţie conform distincţiilor făcute de art. 36 alin. (3) din O.U.G. nr. 158/2005. Modul de calcul al indemnizaţie priveşte tot relaţia dintre beneficiarul dreptului şi cel obligat la plată după distincţiile prevăzute de lege (art. 25, 30).
Aşadar, litigiile jurisdicţiei asigurărilor sociale, conform art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 sunt cele născute din raportul juridic ce se stabileşte între angajator şi salariatul asigurat şi privesc calculul şi plata acestor drepturi sociale,
Însă, prezentul litigiu nu priveşte nici modul de calcul şi nici plata indemnizaţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.
Astfel, prin acţiunea promovată reclamanta a solicitat plata sumei de 19.119 lei reprezentând suma de recuperat de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii. Prevederile art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 dispun că sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie, în condiţiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Drept urmare, prezenta acţiune are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamanta angajator la Fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate şi care depăşesc valoarea cotei de contribuţie datorate conform legii. Aşadar, obiectul acestui litigiu, care priveşte contribuţii ce se recuperează şi nu indemnizaţii ce se calculează şi se plătesc, nu intră în sfera materiilor date în competenţa jurisdicţiei asigurărilor sociale şi, ca urmare, nu este supus reglementării speciale prevăzută de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005.
Acţiunea reclamantei priveşte un raport juridic de drept fiscal, având în vedere că, contribuţiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute de Codul fiscal. Art. 2 din Codul fiscal include la lit. c), contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Codul de procedură fiscală, prin art. 21 defineşte raportul juridic de drept fiscal, precum şi creanţele fiscale ca fiind drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. De asemenea, art. 21 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc. prevede că din raporturile de drept rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat.
Faţa de cele ce preced, soluţionarea cauzei de faţă intra în sfera contenciosului administrativ-fiscal, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti astfel specializată.
Pe de altă parte, prin acţiunea introductivă reclamanta contestă un act administrativ, solicitând anularea acestuia, în temeiul dispoziţiilor art. 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004.
Totodată, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta invocă formularea, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, a plângerii prealabile înregistrată la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, plângere la care a primit acelaşi răspuns cu cel ce i-a fost comunicat prin adresa nr. 3622/2011, a cărei anulare o solicită.
Şi din această perspectivă, faţă de pretenţia reclamantei dedusă judecăţii prin acţiune, competenţa de a soluţiona prezenta cauză revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 683/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
