ICCJ. Decizia nr. 85/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 85/2013
Dosar nr. 2366/109/2007*
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 1 august 2007 şi înregistrată sub nr. 2366/109/2007 la Tribunalul Argeş, secţia civilă, reclamanta P.M. a solicitat obligarea pârâţilor Tribunalul Argeş, Curtea de Apel Argeş şi Ministerul de Justiţie Bucureşti să o definitiveze pe postul de grefier în cadrul Tribunalului Argeş, începând cu data de 01 mai 2007, cu plata drepturilor salariale, de la această dată, şi până la reîncadrarea, precum şi la plata sumei de 30.000,00 RON reprezentând prejudiciu moral, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheiere din data de 07 noiembrie 2007, Tribunalul Argeş a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj urmare a faptului că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 8208/1/2007, a admis strămutarea pricinii de la Tribunalul Argeş la Tribunalul Dolj.
La Tribunalul Dolj, s-a format Dosarul nr. 2366/109/2007 pe rolul secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La data de 30 ianuarie 2008, reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a solicitat să se constate nulitatea încetării contractului individual de muncă, precum şi a adreselor din 08 mai 2007, din 25 mai 2007 şi din 26 iunie 2007, să fie obligaţi pârâţii să facă aplicarea art. 78 alin (1) C. muncii şi să fie reîncadrată în funcţia avută anterior, precum şi să se constate caracterul de contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată în raport de art. 16 alin. (2), art. 80 alin. (3) şi art. 84 alin. (1) C. muncii şi dispoziţiile O.G. nr. 8/2007. A solicitat totodată plata drepturilor salariale, conform art. 78 alin. (1) C. muncii începând cu data de 8 mai 2007 şi până la data de reîncadrării, precum şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 RON reprezentând prejudiciu moral şi cheltuieli de judecată.
La data de 19 martie 2008 reclamanta a precizat din nou acţiunea şi a solicitat să se constate nulitatea încetării contractului individual de muncă, precum şi a adreselor din 08 mai 2007, 25 mai 2007 şi 26 iunie 2007, să fie obligaţi pârâţii să o reîncadreze şi să o definitiveze pe postul de grefier la Tribunalul Argeş, cu plata drepturilor salariale începând cu data de 08 mai 2007 până la reîncadrarea şi la plata sumei de 100 000 RON.
Tribunalul Dolj, prin decizia nr. 2322 din 9 aprilie 2008 (intitulată în mod impropriu „decizie", în realitate fiind „sentinţă"), a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 7 din 03 ianuarie 2006, reclamanta P.M. a fost încadrată la Curtea de Apel Piteşti pe postul de grefier, cu contract de muncă pe perioadă determinată, aşa cum rezultă din decizia de încadrare din 03 ianuarie 2006 şi contractul individual de muncă din 03 ianuarie 2006, iar Curtea de Apel Argeş, a dispus, la data de 1 mai 2007, în temeiul art. 56 lit. j) C. muncii, încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantei urmare a prezentării titularei la post.
Instanţa de fond a apreciat că pârâta, Curtea de Apel Argeş, nu era obligată să acorde reclamantei preavizul în temeiul art. 73 alin. (1) din C. muncii, de prevederile respective putând beneficia numai salariaţii concediaţi în baza prevederilor art. 61 lit. c), art. 65 şi 66 din C. muncii, pentru a-şi putea căuta un nou loc de muncă şi nici nu avea obligaţia de a proceda la definitivarea şi încadrarea reclamantei pe un post vacant, deoarece aceasta nu a îndeplinit prevederile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 8/2007 cu privire la performantele profesionale.
A mai reţinut instanţa de fond că reclamanta nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 33 lit. b) din Legea nr. 567/2004, în sensul să nu aibă antecedente penale, fără cazier judiciar şi să se bucure de bună reputaţie profesională, deoarece prin ordonanţa cu acelaşi număr dată în Dosarul nr. 442/P/2006, definitivă prin respingere plângerii promovate, a fost sancţionată cu amendă de 100 RON pentru săvârşirea infracţiunii de lovire.
A mai apreciat instanţa de fond că nu este întemeiată susţinerea reclamantei în sensul că nu a fost informată despre locurile de muncă vacante conform ar. 85 C. muncii, deoarece, pe parcursul activităţii, a avut cunoştinţă despre posturile vacante şi a formulat chiar cereri scrise, iar prin adresa din 08 mai 2007 a fost încunoştinţată despre posturile vacante care vor fi scoase la concurs.
La data de 14 mai 2008, 2008 reclamanta P.M. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 2322 din 9 aprilie pronunţată de Tribunalul Dolj, pe care a criticat-o ca netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 9577 din data de 04 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de Ministerul Justiţie ca nefondată, precum şi recursul împotriva hotărârii instanţei de fond.
La data de 5 ianuarie 2009, P.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 9577/2008, pronunţată la data de 04 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Craiova, întemeiată de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., invocând faptul că instanţa a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare.
Prin decizia civilă nr. 2727 din data de 30 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 109/54/2009, Curtea de Apel, a respins contestaţia în anulare ca nefondată.
La data de 26 mai 2011, P.M. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 9577, pronunţată la data de 04 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Craiova, înregistrată în Dosarul nr. 1123/54/2011, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice de admitere a acţiunii sale şi obligarea intimaţilor să-i plătească cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
Revizuenta a indicat dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 5 şi 7 şi art. 324 C. proc. civ., ca temei al revizuirii.
În şedinţa publică de la 10 noiembrie 2011, revizuenta a depus la dosar concluzii scrise, învederând că solicită revizuirea atât a hotărârii nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, cât şi a deciziilor nr. 9577 din 04 noiembrie 2009 şi nr. 2727 din 30 aprilie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Craiova. La interpelarea instanţei, a precizat că temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar actele noi invocate sunt menţionate în concluziile scrise.
Prin decizia civilă nr. 9547 din data de 10 noiembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1123/54/2011, Curtea de apel a disjuns cererea de revizuire a deciziei civile nr. 2727 din data de 30 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 109/54/2009, iar în temeiul dispoziţiilor art. 137 raportat la art. 158 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova în soluţionare acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 29 noiembrie 2011, sub nr. 2366/109/2007*.
Prin cerere depusă la data de 18 ianuarie 2012, revizuenta şi-a precizat cererea de revizuire arătând că formulează cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2322 pronunţată la data de 09 aprilie 2008 de Tribunalul Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 9577, pronunţată la data de 04 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Craiova.
Ca temei al revizuirii a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 şi art. 324 C. proc. civ..
În raport de precizarea temeiul juridic al cererii de revizuire, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a faptului că revizuenta a indicat ca hotărârile potrivnice faţă de hotărârea a cărei revizuire se cere, sentinţa civilă nr. 1040/CM din 05 august 2010 a Tribunalului Argeş şi decizia civilă nr. 208/R-CM din 07 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj.
Prin sentinţa nr. 604 din data de 15 februarie 2012, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a revizuirii, pe acest temei, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Tribunalul Dolj rămânând să judece în continuare cererea de revizuire privind decizia nr. 2322 din 09 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, întemeiată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ..
Urmare a hotărârii de declinare de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu prim termen de judecată la data de 25 octombrie 2012.
La termenul din data de 25 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin adresă, a pus în vedere revizuentei sub sancţiunea aplicării art 1551 C. proc. civ., sa indice care sunt hotărârile potrivnice care fac obiect al revizuirii.
Prin cererea înregistrată la 10 ianuarie 2013, în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuentă P.M. a precizat că hotărârile în raport de care solicită revizuirea deciziei nr. 2322 din 09 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj sunt sentinţa civilă nr. 1040/CM din 5 august 2010 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 208/R-CM din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, şi decizia nr. 9577 din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
A arătat revizuentă că prin sentinţa civilă nr. 1040/CM din 05 august 2010 a Tribunalului Argeş, prin opinia minoritară exprimată de un judecător şi cei doi asistenţi judiciari, a fost admisă, acţiunea reclamantei reţinându-se că potrivit art. 16 alin. (2) C.muncii între reclamanta P.M. şi angajator s-a născut un nou raport de muncă în perioada 01 mai 2007 - 08 mai 2007 şi în consecinţă a fost obligat angajatorul la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze, a indemnizaţiei pentru concediul de odihnă şi primei de vacanţă pentru perioada respectivă, actualizate cu indicele inflaţiei până la data plăţii efective şi să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Susţine că, deşi prin decizia nr. 9577 din data de 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova s-a recunoscut faptul că au existat raporturi de muncă între revizuentă şi angajator, nu s-a considerat că ar trebui plătită pentru munca depusă.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, urmează să o admită având în vedere următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Motivul de revizuire îşi află raţiunea în respectarea autorităţii de lucru judecat şi presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe două hotărâri potrivnice care să fi fost pronunţate în aceeaşi pricină, respectiv să existe triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, hotărârile potrivnice să fi fost date în dosare diferite, în al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau, invocată fiind, să nu fi fost discutată.
În temeiul art. 327 C. proc. civ., în cazul hotărârilor potrivnice, dacă instanţa va admite cererea de revizuire, ea va anula cea din urmă hotărâre.
Înalta Curte constată că prin cererea formulată se solicită revizuirea sentinţei civile nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj în Dosarul nr. 2366/109/2007 în favoarea Tribunalului Dolj, invocând faptul că ulterior a fost pronunţată sentinţa civile nr. 1040/CM din 5 august 2010 a Tribunalului Argeş, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 208/R-CM din 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, hotărâri în raport de care solicită admiterea cererii de revizuire şi pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.
Înalta Curte mai constată faptul caprin decizia civilă nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost soluţionată, în sensul respingerii, cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Tribunalul Argeş, Curtea de Apel Piteşti şi Ministerul de Justiţie, aşa cum a fost precizată, prin care aceasta a solicitat să se constate nulitatea încetării contractului individual de muncă, precum şi a adreselor din 08 mai 2007, din 25 mai 2007 şi din 26 iunie 2007, să fie obligaţi pârâţii să o reîncadreze şi să o definitiveze pe postul de grefier la Tribunalul Argeş, cu plata drepturilor salariale începând cu data de 08 mai 2007 până la reîncadrarea şi la plata sumei de 100 000 RON, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 9577/2008 a Curţii de Apel Craiova, în urma respingerii recursului declarat de reclamantă.
Prin cererea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1040/CM din 5 august 2010 pronunţată în dosarul nr. 968/109/2009 al Tribunalului Argeş, secţia civilă, revizuienta P.M., a solicitat în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi să fie obligaţi la plata drepturilor băneşti ce i se cuveneau pentru perioada 01 mai 2007 - 08 mai 2007 în care a lucrat în cadrul Tribunalului Argeş, precum şi la plata indemnizaţiilor cuvenite pentru concediul de odihnă pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 08 mai 2007, iar prin cererea completatoare a cerut obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă angajatorul nu i-ar fi încălcat dreptul la muncă, pentru perioada cuprinsă între 1 mai 2007 şi până la începerea efectivă a activităţii grefierului titular; pentru perioada de cel puţin 3 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei de încetare a contractului de muncă şi a perioadei de 20 de zile de preaviz de care în mod nelegal nu a beneficiat; plata indemnizaţiei cuvenite pentru concediul de odihnă şi pentru prima de vacanţă de la data de 01 ianuarie 2007 şi încă 23 zile lucrătoare după data prezentării la post grefierului titular; înscrierea în carnetul de muncă a perioadei lucrate 1 mai 2007 - 8 mai 2007, a preavizului şi cea pentru care în mod nelegal şi abuziv a fost împiedicată să lucreze până la prezentarea la post a titularului; înscrierea în carnetul de munca a deciziei de încetare a contractului individual de muncă şi plata sumei de 1.000 RON daune interese şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1040/CM din 05 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 968/109/2009 de Tribunalul Argeş, luată cu majoritate de instanţă, a fost admisă în parte acţiunea precizată şi completată formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Argeş, Curtea de Apel Piteşti şi Ministerul Justiţiei, au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei indemnizaţia cuvenită pentru concediul de odihnă şi prima de vacanţă pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 01 mai 2007, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, fiind respinse celelalte capete de cerere.
Numai în opinia separată, a unuia dintre judecători, susţinută de asistenţii judiciari, s-a reţinut caracterul întemeiat al acţiunii, urmare a faptului că reclamanta P.M. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Biroului Executări Penale al Tribunalului Argeş până la data de 8 mai 2007, fiind apreciate ca întemeiate cererile privind constatarea existenţei raporturilor de muncă pentru respectiva perioadă, plata drepturilor salariale şi a tuturor drepturilor cuvenite pentru perioada în care au mai existat raporturi de muncă între părţi, plata indemnizaţiei cuvenită pentru concediul de odihnă şi prima de vacanţă, pentru perioada 1 ianuarie 2007 şi până la data de 8 mai 2007, şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei cu privire la raporturile de muncă din perioada 1 mai 2007 - 8 mai 2007.
Prin decizia civilă nr. 208/R-CM din data de 7 februarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse recursurile declarate de P.M. cât şi de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1040/CM din 5 august 2010.
În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa de recurs a reţinut că cererea de chemare în judecată, prin obiectul său, acela de a plăti drepturi salariale anterioare datei de 1 mai 2007 ca urmare a raporturilor juridice de muncă, este de natură să contrazică soluţia reţinută prin decizia nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj şi să încalce autoritatea de lucru judecat reţinută cu privire la existenţa raporturilor juridice de muncă după respectiva dată, aşa încât, pentru respectarea acestui principiu fundamental, instanţa de fond a respins corect cererea de chemare în judecată în Dosarul nr. 968/109/2009.
Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care se întemeiază cererea de revizuire.
În primul rând, Înalta Curte reţine faptul că în cauză se invocă caracterul mai favorabil al unei hotărâri ulterioare, pronunţată de o altă instanţa de judecată şi se solicită, în cererea depusă în faţa Înaltei Curţi, pronunţarea unei noi hotărâri, care să fie legală şi temeinică.
Însă, potrivit textului art. 327 C. proc. civ., singura soluţie pe care o poate da instanţa de judecată în cazul de revizuire invocat este cea a anulării celei de-a doua hotărâri, potrivnică în raport cu prima, hotărâre care nu a respectat principiul autorităţii de lucru judecat. Instanţa de control, în afară de a constata caracterul contradictoriu al celor două hotărâri şi tripla identitate de obiect, cauză şi părţi, nu poate proceda la modificarea uneia sau alteia dintre hotărârile aflate în conflict.
Cererea de modificare a primei hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj în raport de sentinţa civilă nr. 1040/CM din 5 august 2010 a Tribunalului Argeş, secţia civilă şi decizia civilă nr. 208/R-CM din data de 7 februarie 2011 Curţii de Apel Piteşti şi pronunţarea unei noi hotărâri, care să fie legală şi temeinică, este inadmisibilă.
Înalta Curte constată că în speţă inadmisibilitatea este vădită şi datorită faptului că, în realitate, în legătură cu raporturile dintre părţi, deduse judecăţii, nu au fost pronunţate hotărâri contradictorii.
Astfel, revizuenta îşi întemeiază cererea pe dezlegarea contradictorie între dispozitivul deciziei nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj şi opina minoritară exprimată de un judecător şi doi asistenţi judiciari în cauza ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1040/CM din 5 august 2010 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.
În sensul art. 258 C. proc. civ., dispozitivul hotărârii cuprinde decizia luată cu majoritate, în care se va arăta şi opinia minoritară, fără însă ca opinia minoritară să reprezinte hotărârea judecătorească.
Înalta Curte mai reţine că soluţia de admitere în parte a acţiunii promovate în Dosarul nr. 968/109/2009 prin sentinţa civilă nr. 1040/CM din 5 august 2010 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, a fost confirmată de Curte de apel Piteşti prin decizia civilă nr. 208/R-CM din data de 7 februarie 2011, prilej cu care a fost invocată şi autoritatea de lucru judecat în legătură cu existenţa raporturilor de muncă dintre revizuenta P.M. şi angajatorul Curtea de Apel Piteşti a deciziei civile nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj.
Înalta Curte mai constată că este inadmisibilă cererea de revizuire şi în legătură cu invocarea ca hotărâre contradictorie în raport cu decizia civilă nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, a deciziei nr. 9577 din data de 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în recursul declarat împotriva hotărârii supuse revizuirii.
Decizia civilă nr. 9577 din data de 4 noiembrie 2008 a fost pronunţată de instanţa de control judiciar în recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, fiind pronunţată în acelaşi dosar şi confirmă hotărârea instanţei de fond.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte apreciază revizuirea ca fiind inadmisibilă, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei nr. 2322 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuenta P.M..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 853/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 84/2013. Civil → |
|---|
