ICCJ. Decizia nr. 1004/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1004/2014
Dosar nr. 1609/3/2012
Şedinţa publică de la 13 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 20211/4/2011, din data de 2 august 2011, reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii D.G.A.S.P.C. Sector 4 Bucureşti şi Consiliul Local Sector 4 Bucureşti, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata către aceasta a sumei de 1.259.987,2 RON cu titlu de cheltuieli efectuate de către reclamantă pentru acordarea serviciilor sociale în structurile rezidenţiale din subordinea D.G.A.S.P.C. Sector 1 beneficiarilor cu domiciliile pe raza Sectorului 4, pentru perioada ianuarie - decembrie 2009 - suma de 1.092.651,2 RON (2 persoane găzduite în C.I.A. "S.E.", 7 persoane găzduite în C.I.A. "S.V.", 19 găzduite în C.I.A. "S.I" şi 23 persoane găzduite în C.I.A. "S.E."), pentru perioada ianuarie - decembrie 2010 - suma de 159.439,00 RON (1 persoană găzduită în C.I.A. "S.E.", 6 persoane găzduite în C.I.A. "S.V.) şi luna mai a anului 2011 - suma de 7897,00 RON (pentru cele 3 pers. găzduite în C.I.A. "S.V."); să fie obligată pârâta la plata majorărilor de întârziere la nivelul de 2% din debitul principal neachitat în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data stingerii efective a debitului, în conformitate cu prevederile art. 124A1 C. proc. fisc. cu modificări şi completări.
Prin Sentinţa civilă nr. 920 din 12 decembrie 2011, a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. 20211/4/2011, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii D.G.A.S.P.C. Sector 4 Bucureşti şi Consiliul Local Sector 4 Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
La Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, cauza a fost înregistrată la data de 18 ianuarie 2012, sub nr. 1609/3/2012. La data de 14 septembrie 2012, reclamanta a formulat o cerere prin care şi-a restrâns câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv la plata sumei de 1.252.092,2 RON, având în vedere că pârâta a achitat suma de 7.498 RON aferentă lunii mai 2011.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1.967 din 9 noiembrie 2012 a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Local Sector 4 Bucureşti şi a anulat cererea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă; a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 Bucureşti.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că în speţă, a fost chemat în judecată în calitate de pârât Consiliul Local Sector 4 Bucureşti.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, "comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale".
Art. 21 din aceeaşi lege dispune la alin. (1) că "unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii".
Potrivit alin. (2) al art. 21 din lege, "în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean".
Conform art. 91 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale "Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al oraşului sau al subdiviziunii administrativ teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local constituie o structură funcţională cu activitate permanentă denumită Primăria comunei sau oraşului care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale".
De asemenea, art. 62 din Legea nr. 215/2001 prevede că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie".
Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială are personalitate juridică şi poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentat de către Primar.
În consecinţă, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului şi, ca urmare, a fost anulată cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condiţiile prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol, persoana cu handicap poate fi îngrijită, protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială. Este chiar situaţia în cauza de faţă, întrucât în centrele aflate în Bucureşti, Sector 1 sunt instituţionalizate persoane cu domiciliul în Sector 4. Mai departe, alin. (4) al aceluiaşi articol arată că decontarea cheltuielilor dintre autorităţile administraţiei locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită şi protejată, iar alin. (5) prevedea că modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006 prevăd că decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal şi cheltuielile cu bunuri şi servicii. Obligaţia de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (1) revine consiliului judeţean sau consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti în a căror rază teritorială îşi are domiciliul persoana cu handicap, prin direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. Se decontează costul mediu lunar al cheltuielilor din care se scade contribuţia lunară de întreţinere datorată de persoana cu handicap.
Potrivit art. 34 din acelaşi act normativ, de la data publicării normelor metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidenţiale publice din alt judeţ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap îşi are domiciliul cu respectarea formalităţilor prevăzute de acelaşi articol.
Solicitarea trebuie să cuprindă acordul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidenţial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.
În acelaşi act normativ se stabileşte că dreptul la asistenţă socială sub forma unei prestaţii sociale se acordă persoanelor cu handicap pe perioada valabilităţii documentului care atestă încadrarea în grad de handicap în baza următoarelor acte doveditoare: a) copie de pe actul de identitate; b) copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de handicap; în cazul în care există diferenţe de nume între actul de identitate şi certificat, se solicită actul care să ateste schimbarea numelui; c) declaraţie pe proprie răspundere privind tipul de venit.
Deşi reclamanta a susţinut că persoanele mai sus menţionate au domiciliul pe raza sectorului 4, aceasta nu a făcut dovada respectării procedurii prevăzute de art. 34 din H.G. nr. 268/2007 care impune solicitarea şi acordul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidenţial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
În aceste condiţii, în lipsa solicitării şi acordului conducătorului DGASPC Sector 4 acordarea cheltuielilor solicitate de reclamantă nu este justificată, astfel încât a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, în lipsa unui protocol de plată a acestor cheltuieli (pe anul 2011 fiind încheiat un astfel de protocol, cheltuielile aferente acelui an fiind achitat în baza protocolului încheiat).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.G.A.S.P.C. Sector 1 Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 143 A din 27 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că raţionamentul apelantei este nefondat câtă vreme în art. 53 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 se prevede că modalitatea de decontare pentru ipoteza prevăzută la alin. (3) şi (4) din acelaşi articol, va fi stabilită prin norme metodologice de aplicare a legii, respectiv H.G. nr. 268/2007.
Anterior acestui act normativ, suportarea costurilor cu întreţinerea şi serviciile persoanelor cu handicap era reglementată de H.G. nr. 532/1999, în sensul că revenea potrivit art. 5 alin. (4), instituţiei de asistenţă socială la care se afla internată persoana asistată. Acest act normativ reprezintă metodologia de stabilire a nivelului contribuţiei de întreţinere în instituţiile de asistenţă socială, fiind edictat pentru aplicarea O.U.G. nr. 102/1999 care reglementa protecţia socială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
În prezent situaţia persoanelor cu handicap este reglementată de Legea nr. 448/2007 şi de H.G. nr. 268/2007 - normele metodologice de aplicare a legii, efectele legii dispunând numai pentru viitor.
Prin urmare, decontarea unor cheltuieli efectuate de reclamantă în perioada 2009, pentru persoane instituţionalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2007 nu se mai poate efectua decât cu respectarea dispoziţiilor art. 34 alin. (4) din această reglementare, respectiv în baza unei convenţii, cu atât mai mult cu cât aceste costuri se suportă din bugetele consiliului judeţean ori local.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale a Consiliului Local al Sectorului 4 Bucureşti, s-a reţinut că soluţia tribunalului este legală, deoarece potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 doar unităţile administrativ-teritoriale au capacitate juridică, reprezentarea lor în justiţie fiind asigurată de către primar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 Bucureşti invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea recursului, recurenta a relevat situaţia de fapt şi de drept şi a criticat decizia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în esenţă următoarele:
- Potrivit H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, costul mediu lunar se stabileşte de către Consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. La stabilirea acestui cost se iau în calcul cheltuielile de personal precum şi cheltuieli cu bunuri şi servicii. Aceste dispoziţii legale în cazul nostru se coroborează cu Hotărârea Consiliului Local Sector 1 nr. 35 din 26 februarie 2009 care stabileşte costul mediu lunar al cheltuieli cu serviciile sociale acordate de D.G.A.S.P.C. Sector 1 persoanelor adulte cu handicap asistate în Centrele de îngrijire şi Asistenţă "S.I.", "S.V." şi "S.D." pentru anul 2009 la suma de 2.673 RON, pentru anul 2010 - H.C.L. nr. 122 din 27 mai 2010, costul fiind de 4.513 RON/asistat, iar pentru anul 2011, prin H.C.L. nr. 48 din 22 martie 2011, costul fiind de 3.229 RON. Recurenta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin internarea în centrele aflate în subordinea beneficiarilor din Sectorul 4, însă pârâta a refuzat să-şi execute obligaţiile stabilite de lege în sarcina sa, şi că recurenta a purtat o vastă corespondenţă cu pârâta, tocmai pentru a se putea ajunge la o înţelegere cu privire la debitul reţinut în sarcina sa. În acest sens sunt Adresele nr. 808 din 22 ianuarie 2009, nr. 5.175 din 19 februarie 2009, nr. 47.485 din 9 octombrie 2009, Notificarea nr. 7.020 din 22 martie 2010, Adresa nr. 15.976 din 5 aprilie 2010, Notificarea nr. 961 din 14 ianuarie 2011, Adresa nr. 3.394 din 11 februarie 2011, Notificarea nr. 2.854 din 4 februarie 2011, Adresa nr. 15.463 din 1 iulie 2011.
Dispoziţiile art. 35 din H.G. nr. 268/2007 nu sunt aplicabile în cauză, nefiind necesară nici solicitarea conducătorului direcţiei din cadrul unităţii administrativ-teritorială în care persoana cu handicap îşi are domiciliul, adică direcţiei din Sector 4, nici acordul direcţiei din Sector 1, nici existenţa unui protocol. Întrucât, la momentul apariţiei Legii nr. 448/2006 s-a prevăzut în mod expres obligaţia legală de decontare a acestor cheltuieli de către consiliul judeţean sau local în raza căruia îşi are domiciliul persoana cu handicap, prin direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, se consideră că pârâta datorează aceste cheltuieli subscrisei, iar adăugarea ulterioară a unor condiţii pentru acceptarea persoanelor cu handicap în centrele din alte unităţi administrativ teritoriale prin H.G. nr. 268/2007 nu sunt aplicabile în speţa de faţă - instituţionalizarea anterioară apariţiei H.G. nr. 268/2007;
La data intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 se aflau în centrele rezidenţiale publice persoane cu handicap, independent de voinţa Direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului care au preluat în structurile lor organizatorice aceste centre.
Intimata - pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu de instanţă, raportat la dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, textul impunând aşadar, ca o condiţie de formă a recursului, menţionarea motivelor de nelegalitate.
În speţă, din analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă, astfel cum au fost dezvoltate în scris, se constată că acestea pot fi încadrate în drept, în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât excepţia nulităţii recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Recursul este nefondat.
Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
În mod întemeiat instanţa de apel a reţinut că în prezent situaţia persoanelor cu handicap este reglementată de Legea nr. 448/2006 şi de H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006.
Potrivit art. 34 din H.G. nr. 268/2007 de la data publicării normelor metodologice admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidenţiale publice din alt judeţ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap îşi are domiciliul, cu respectarea formalităţilor prevăzute de acelaşi articol. Solicitarea trebuie să cuprindă acordul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidenţial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.
Instanţele de fond şi apel în mod judicios au reţinut că deşi reclamanta a susţinut că persoanele mai sus menţionate au domiciliul pe raza Sectorului 4, aceasta nu a făcut dovada respectării procedurii prevăzute de art. 34 din H.G. nr. 268/2007 care impunea solicitarea şi acordul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidenţial.
Decontarea cheltuielilor efectuate de recurentă pe perioada invocată pentru persoanele instituţionalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 nu se mai putea efectua decât cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din această reglementare.
În aceste condiţii în lipsa solicitării şi acordului conducătorului D.G.A.S.P.C. Sector 4, în lipsa unui protocol de plată a acestor cheltuieli, acordarea cheltuielilor solicitate de reclamantă nu este justificată.
Mai mult, pe anul 2011 s-a încheiat un astfel de protocol, cheltuielile aferente acestui an fiind achitate în baza protocolului încheiat.
Restul criticilor ce vizează situaţia de fapt se circumscriu motivelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii cererii de recurs. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.G.A.S.P.C. Sector 1 împotriva Deciziei nr. 143 A din 27 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2014. Civil. Pretenţii. Reziliere... | ICCJ. Decizia nr. 1005/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
