ICCJ. Decizia nr. 1011/2014. Civil. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1011/2014
Dosar nr. 7477/2/2013
Şedinţa de la 13 martie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia civilă nr. 293 A de la 20 noiembrie 2013, s-a respins ca prematur formulat apelul declarat de reclamanţii N.I.V. şi N.V.M., cu motivarea că, potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul, iar acesta nu a fost soluţionat.
împotriva acestei decizii, reclamanţii N.V.M. şi N.I.V. au formulat recurs, solicitând admiterea acesteia, fără a indica vreun motiv de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În susţinerea motivelor de recurs, s-a învederat că instanţa de fond a respins pe nedrept cererea de recuzare, doamna judecător spunându-şi părerea cu privire la speţa dedusă judecăţii.
Înalta Curte, examinând recursul astfel cum a fost formulat, va dispune respingerea acestuia ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 268 C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt încheieri premergătoare.
Unele dintre acestea pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheierii preparatorii), care nu leagă instanţa [art. 268 alin. (2) C. proc. civ.] sau, dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte [art. 268 alin. (3) C. proc. civ.].
Consecinţa practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală şi, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta.
Or, în speţă s-a declarat apel împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, care însă, aşa cum deja s-a relevat, constituie o încheiere premergătoare şi, prin urmare, nu putea fi atacată separat.
Reţinând că instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N.V.M. şi N.I.V. împotriva deciziei nr. 293 A din 20 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N.V.M. şi N.I.V. împotriva deciziei nr. 293 A din 20 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1010/2014. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1220/2014. Civil. Acţiune în anulare a... → |
|---|
