ICCJ. Decizia nr. 1221/2014. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1221/2014
Dosar nr. 1072/325/2009
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial sub nr. 2707/325/2009 pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamanţii L.N. şi L.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii T.J.T. şi M.N. anularea hotărârii declarative a morţii numitului T.I.E., pronunţată de către Tribunalul Timiş prin sentinţa civilă nr. 32 din 24 ianuarie 2003, în Dosar nr. 9991/C/2002.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat ca la data de 19 octombrie 2000 prin sentinţa civilă nr. 14331 a Judecătoriei Timişoara pronunţată în Dosarul nr. 11038/2000, Primăria municipiului Timişoara a obţinut declararea ca bun abandonat a imobilului situat în Timişoara str. C., fostul proprietar fiind numitul T.I.E. Cu acea ocazie, instanţa a constatat că Primăria a achitat la Banca C.E.C. contravaloarea imobilului şi a dispus întabularea acestuia ca şi titulară a apartamentului şi că, Primăria Timişoara a încheiat cu reclamanţii un contract de închiriere.
Prin sentinţa civilă nr. 32 din 24 ianuarie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 9991/C/2002, Tribunalul Timiş a admis cererea formulată de numita M.N., fiica lui T.I.E., iar pe cale de consecinţă a declarat moartea prezumată a pârâtului T.I.E., data morţii fiind stabilită ca fiind 31 decembrie 1986.
Ulterior, numita M.N. a obţinut un certificat de moştenitor al defunctului T.I.E., acţionând în instanţa Primăria Timişoara pentru a obţine restituirea apartamentului.
Prin sentinţa civila nr. 571 din 19 ianuarie 2006, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în Dosarul nr. 4754 din 6 aprilie 2004, Primăria Timişoara a fost obligata să restituie numitei M.N. apartamentul, aceasta intabulându-se ca proprietară, în calitate de moştenitoare a defunctului său tată, iar ulterior numita M.N. a promovat o acţiune prin care a solicitat evacuarea reclamanţilor din imobil.
În urma demersurilor efectuate de către aceştia, angajând o firma de detectivi particulari s-a descoperit că numitul T.I.E. nu a murit, ci trăieşte în S.U.A. fiind în prezent cetăţean american, sub numele de T.J.T.
Reclamanţii au deschis 2 procese împotriva lui T.I.E. şi M.N., prin care au solicitat instanţei, pe de o parte să se dispună anularea hotărârii declarative a morţii numitului T.I.E., iar pe de altă parte anularea certificatului de moştenitor emis pe numele numitei M.N., tatăl său nefiind mort.
Prin sentinţa civilă nr. 7265 din 22 aprilie 2010 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în Dosarul 2707/325/2009, a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cererii reclamanţilor L.N. şi L.V. în favoarea Tribunalului Timiş, care la rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2767/PI din 21 octombrie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a aceleiaşi cereri în favoarea Judecătoriei Timişoara, iar prin sentinţa civilă nr. 35 din 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara a fost stabilită competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul Dosarului nr. 2707/325/2009 în favoarea Tribunalului Timiş.
2. Reclamanţii Primăria municipiului Timişoara reprezentată prin primar, municipiul Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara, prin cererea înregistrată din 2009, la Judecătoria Timişoara, au chemat în judecată pârâţii T.J.T. şi M.N., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea sentinţei civile nr. 32 din 24 ianuarie 2003 a Tribunalului Timiş, pronunţată în Dosar nr. 9991/C/2002 prin care s-a declarat moartea prezumată a pârâtului T.J.T. la data de 31 decembrie 1986.
Prin sentinţa civilă nr. 15811 din 17 noiembrie 2009 Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamanţii Primăria municipiului Timişoara reprezentată prin primar, municipiul Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara împotriva pârâţilor T.J.T. şi M.N., precum şi a cererii de intervenţie formulată de intervenienţii L.V., L.N. şi L.G., în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă.
La Tribunalul Timiş dosarul a fost înregistrat la data de 7 ianuarie 2010 sub nr. 1072/325/2009.
La termenul de judecată din 8 septembrie 2010, prin încheiere interlocutorie tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamanţilor formulată de intervenienţii L.V., L.N. şi L.G.
A reţinut că, raportat la prevederile art. 20 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor este neîntemeiată deoarece în speţa dedusă judecăţii calitatea procesuală activă echivalează cu interesul reclamanţilor de a promova acţiunea în justiţie, având în vedere că imobilul în litigiu, situat în Timişoara, str. C. se afla în patrimoniul Primăriei municipiului Timişoara, iar potrivit susţinerilor reclamanţilor, numitul T.J.T. a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii acestui imobil, notificare ce urmează a fi soluţionată de către Consiliul local al municipiului Timişoara.
De asemenea, tribunalul a avut în vedere faptul că intervenientii justifică un interes în cauză pentru a formula cerere de intervenţie accesorie, întrucât au avut calitatea de chiriaşi ai apartamentului din imobilul situat în Timişoara, str. C. aflat în patrimoniul primăriei, că cererea de intervenţie are legătură cu cererea principală şi a fost depusă în termenul legal.
3. La termenul de judecată din 13 aprilie 2011, Tribunalul Timiş a admis în baza art. 164 alin. (1) şi alin. (3) excepţia de conexitate a cauzei ce face obiectul prezentului Dosar nr. 1072/325/2009, cu cea care face obiectul Dosarului nr. 2707/325/2009.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1582/PI din 23 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1072/325/2009, a admis excepţia lipsei de interes a reclamanţilor L.N. şi L.V. şi a respins cererea formulata de aceştia în contradictoriu cu pârâţii T.I.E. şi M.N., în Dosarul conexat nr. 2707/325/2009, ca lipsită de interes.
A admis acţiunea formulată în Dosarul nr. 1072/325/2009, de reclamanţii municipiul Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara în contradictoriu cu pârâţii T.I.E. şi M.N.
A anulat hotărârea declarativă de moarte nr. 32 din 24 ianuarie 2003 pronunţată de Tribunalul Timiş privind declararea morţii pârâtului T.I.E.
A admis pe cale de consecinţă cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor municipiul Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara formulată de intervenientii L.V., L.N. şi L.G.
A obligat pârâţii să plătească reclamanţilor municipiul Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara suma de 8,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea irevocabilă serviciului de stare civilă al Consiliului Local B. pentru a face cuvenita rectificare în registrul actelor de stare civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor municipiul Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara şi implicit a lipsei de interes a acestora în formularea prezentei acţiuni, acestea au fost respinse prin încheierea interlocutorie din 8 septembrie 2010, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul acesteia şi că prin aceeaşi încheiere de şedinţă, tribunalul a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor, considerând că intervenientii au interes în formularea cererii de faţă.
Tribunalul a admis excepţia lipsei de interes a reclamanţilor L.V. şi L.N., având ca obiect anularea hotărârii declarative a morţii pârâtului T.I.E., faţă de sentinţa civilă nr. 13543 din 30 octombrie 2008 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin decizia civilă nr. 238/A din 12 martie 2010 a Tribunalului Timiş, care are putere de lucru judecat pe acest aspect, situaţie în raport de care a respins acţiunea formulata de aceştia în contradictoriu cu pârâţii T.I.E. şi M.N., în Dosarul conexat nr. 2707/325/2009, ca lipsită de interes.
Cu privire la fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 32 din 24 ianuarie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 9991/C/2002, Tribunalul Timiş a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta M.N., iar pe cale de consecinţă a declarat moartea prezumată a pârâtului T.I.E., data morţii fiind stabilită ca fiind 31 decembrie 1986.
Pentru a declara moartea prezumată a pârâtului T.I.E., tribunalul a avut în vedere faptul că de la data dispariţiei acestuia au trecut mai mult de 4 ani şi că potrivit art. 20 alin. (1) art. 20 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 raportat la art. 42 alin. (3) din Decretul nr. 32/1954, dacă cel declarat mort este în viaţă, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea, iar în cazul în care se dovedeşte că cel declarat mort trăieşte, instanţa va anula hotărârea.
Aşadar, din textele legale mai sus citate a rezultat că hotărârea declarativă a morţii poate fi anulată atunci când se dovedeşte în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ. că persoana este în viaţă.
S-a reţinut că, prin adresa din 8 februarie 2008, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Centrul de Cooperare Poliţienească Intemaţională, Biroul Naţional Interpol a comunicat Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş, Serviciul de Investigaţii Criminale faptul că urmare a adresei prin care s-a solicitat sprijinul în efectuarea unor demersuri pe lângă autorităţile din S.U.A. pentru a se stabili dacă T.I.E., este sau nu decedat, răspunsul primit de la Interpol a fost că autorităţile judiciare ale statului M. din S.U.A. au stabilit faptul că numitul T.I.E., fost cetăţean român este în prezent cetăţean american cu următoarele date de identitate: T.J.T., născut la data de 23 februarie 1948, cu domiciliul în oraşul F., str. L., statul M., fiind angajat la C.B.M. Că acesta a declarat autorităţilor judiciare ale statului M. din S.U.A. că în anul 1987 a avut probleme cu fosta sa soţie, G.F., născută în anul 1951, că împreună cu aceasta are o fiică, M.N. născută în anul 1972. A fost anexată adresei o copie a raportului întocmit de către Departamentul de Poliţie al statului M. ce a fost transmis de partenerii de la Interpol Washington.
Prin urmare, conform acestor adrese oficiale ale birourilor Interpol din România şi S.U.A. a rezultat că T.I.E., fost cetăţean român, născut la data de 23 februarie 1948, trăieşte în prezent în S.U.A., fiind cetăţean american şi locuind la adresa menţionată mia sus şi că fată de această situaţie, procedura de citare în prezenta cauză s-a efectuat şi la adresa comunicată din S.U.A., conform dispoziţiilor art. 1141alin. (4) C. proc. civ. cu scrisoare recomandată.
Că prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pronunţată în Dosarul nr. 791/P/2010 s-a reţinut de asemenea că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că într-adevăr numitul T.I.E., tatăl pârâtei M.N. trăieşte şi se numeşte în prezent T.J.T., lucru comunicat de Biroul Interpol.
Aşadar, din ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că în speţă a fost dovedit faptul că pârâtul T.I.E. trăieşte, fiind înfrântă prezumţia de deces ce a rezultat din împrejurarea că au trecut 4 ani de la data declarării dispariţiei fără ca acesta să fi dat un semn de viaţă.
Conform art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor municipiul Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara suma de 8,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Conform art. 42 alin. (3) din Decretul nr. 32/1954, a dispus comunicarea hotărârii după rămânerea irevocabilă Serviciului de stare civilă al Consiliului local B. pentru a face cuvenita rectificare în registrul actelor de stare civilă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 2 din 22 ianuarie 2013, a respins apelul declarat de pârâta M.N. împotriva sentinţei civile nr. 1582 din 23 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, în contradictoriu cu reclamanţii municipiul Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara, pârâtul T.I.E. şi intervenienţii L.V., L.N. şi L.G.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:
Că în susţinerea nelegalităţii hotărârii atacate, pârâta M.N. a invocat lipsa probatoriului care să justifice anularea hotărârii declarative de moarte, astfel că sub acest aspect, se constată că din rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 31 decembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 791/2010, a rezultat că în urma verificărilor în Dosarul nr. 11727/P/2007 s-a constatat că numitul T.I.E. trăieşte în prezent, numindu-se T.J.T., aspect comunicat de Biroul Naţional Interpol.
De asemenea, cum corect s-a reţinut de Tribunalul Timişoara, prin adresa din 8 februarie 2008 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, Serviciul de Investigaţii Criminale, s-a menţionat că autorităţile judiciare ale statului M. (S.U.A.) au stabilit faptul că numitul T.I.E. fost cetăţean român, este în prezent cetăţean american, cu următoarele date de identitate: T.J.T. născut la 23 februarie 1948, cu domiciliul în oraşul F., str. I. statul M.
Cum, prin ambele înscrisuri menţionate mai sus emise de autorităţi oficiale s-a făcut dovada că pârâtul T.I.E., acelaşi cu T.J.T., trăieşte, fiind răsturnată astfel prezumţia decesului raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, curtea a constatat că este neîntemeiată critica formulată de pârâtă sub aspectul lipsei probelor în pronunţarea hotărârii atacate.
Instanţa a respins ca neîntemeiată şi susţinerea că judecata cauzei s-a făcut fără îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul T.I.E., întrucât din dovezile de citare aflate la dosar, rezultă că acesta a fost citat atât la domiciliul indicat prin adresa emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Biroul Naţional Interpol, cât şi prin publicitate conform art. 95 C. proc. civ.
În cauză a fost înlăturată şi susţinerea pârâtei în sensul că reclamanţii nu justifică interes şi nu au calitate procesuală activă în cauză, întrucât dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data introducerii acţiunii, prevăd că: „dacă cel declarat mort este în viaţă, se poate cere oricând anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea”, iar imobilul s-a aflat în patrimoniul lor, astfel că, reclamanţii au atât calitate procesuală activă în cauză, cât şi interesul de a promova prezenta acţiune.
Tot ca neîntemeiată a fost respinsă şi critica privind admiterea în principiu a cererii de intervenţie de către instanţa de fond, prin încheierea din 8 septembrie 2010, întrucât intervenienţii având calitatea de chiriaşi ai imobilului din litigiu, justifică interes în cauză raportat la dispoziţiile art. 49 şi art. 50 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 2 din 22 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta M.N., întemeiat pe art. 304 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantului.
În criticile formulate recurenta pârâtă a susţinut în esenţă următoarele:
- Că decizia instanţei de apel este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea normelor de procedură vizând citarea, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În acest sens a arătat că, fără nici un probatoriu instanţa de judecată în mod greşit a pus semnul identităţii între persoana purtând numele T.I.E., declarat decedat prin hotărâre judecătorească, cu persoana purtând numele T.J.T., care nu a fost declarat mort şi care nu are nici o legătură cu cauza.
Cum procedura de citare în apel s-a realizat numai cu T.J.T., arată că instanţa i-a încălcat dreptul la apărare, principiul contradictorialităţii dezbaterilor, principiul disponibilităţii, situaţie în care hotărârea judecătorească a fost pronunţată numai în contradictoriu cu acesta, ceea ce atrage nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
- Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că identificarea lui T.J.T. cu T.I.E. a avut consecinţe asupra interpretării date de instanţă cu privire la cele două înscrisuri, respectiv rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 31 decembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 791/2010, din care a rezultat că în urma verificărilor în Dosarul nr. 11727/P/2007 s-a constatat că numitul T.I.E. trăieşte în prezent, numindu-se T.J.T., aspect comunicat de Biroul Naţional Interpol şi adresa din 8 februarie 2008 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, Serviciul de Investigaţii Criminale, în care s-a menţionat că autorităţile judiciare ale Statului Michigan (S.U.A.) au stabilit faptul că numitul T.I.E. fost cetăţean român, este în prezent cetăţean american, cu următoarele date de identitate.T.J.T. născut la 23 februarie 1948, cu domiciliul în oraşul F., str. I. statul M., care au format convingerea că cel declarat mort se află în viaţă.
Arată că, în cauză pentru stabilirea situaţiei reale, a identităţii pârâtului T.I.E., din prezentul dosar, instanţa investită cu soluţionarea apelului ar fi trebuit să administreze şi alte probe, de natură să demonstreze că cel prezumat mort este în viaţă.
- Că greşit instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pe motiv că aceştia au avut în patrimoniu bunul imobil menţionat, al cărui proprietar a fost T.I.E., motivare din care rezultă că instanţa a înţeles în mod eronat sentinţa civilă nr. 571 din 19 ianuarie 2006 a Judecătoriei Timişoara.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Alin. (2) al art. 105 C. proc. civ. vizează situaţia în care actele de procedură au fost îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent, acte care se vor declara nule dacă părţii i s-a pricinuit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Din textele de mai sus se poate observa că motivul de nelegalitate analizat se referă la neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, aspecte care nu se regăsesc în argumentele dezvoltate pentru susţinerea acestui motiv, avându-se în vedere că judecata cauzei s-a făcut cu îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul T.I.E., fapt ce rezultă din dovezile de citare aflate la dosar, astfel că acesta a fost citat atât la domiciliul indicat prin adresa emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Biroul Naţional Interpol, cât şi prin publicitate conform art. 95 C. proc. civ.
Art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se referă la interpretarea actului juridic şi nu este incident în cauză, criticile formulate vizând interpretarea dată de instanţa de apel probelor administrate de părţi, nu interpretarea greşită a unui act juridic dedus judecăţii.
Critica recurentei prin care a susţinut că, în cauză pentru stabilirea situaţiei reale, a identităţii pârâtului T.I.E., din prezentul dosar, instanţa investită cu soluţionarea apelului ar fi trebuit să administreze şi alte probe, de natură să demonstreze că cel prezumat mort este în viaţă, este de reţinut că acesta este un atribut al instanţei de apel şi vizează aspecte de netemeinicie, ce exced prezentului recurs, odată cu abrogarea art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Nici critica pârâtei prin care a menţionat că greşit instanţa de apel a respins excepţia lipsei de interes şi a calităţii procesuale active a reclamanţilor nu poate fi primită, întrucât imobilul s-a aflat în patrimoniul lor, astfel că, reclamanţii au atât calitate procesuală activă în cauză, cât şi interesul de a promova prezenta acţiune, după cum corect a reţinut şi instanţa de apel.
Din verificarea modului în care s-a derulat procesul în faţa Curţii de Apel Timişoara rezultă că, în cauză părţile au beneficiat de un proces echitabil aşa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar instanţa şi-a exercitat rolul său activ respectând dispoziţiile art. 129 C. proc. civ.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în virtutea rolului său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt şi aplicarea corectă a legii, dar această critică nu poate fi reţinută întrucât procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înţeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilităţii şi contradictorialităţii.
În cauză şi pârâta şi reclamanţii aveau posibilitatea de a propune şi administra probatorii, astfel că dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia din părţi şi în apărarea intereselor acesteia.
Chiar în ipoteza descrisă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea părţilor în exercitarea obligaţiilor procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta M.N. împotriva deciziei civile nr. 2 din 22 ianuarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1220/2014. Civil. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 1222/2014. Civil → |
|---|
