ICCJ. Decizia nr. 1220/2014. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1220/2014
Dosar nr. 577/33/2012
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 27 aprilie 2012 de reclamanta SC P.S.R.C. SRL în contradictoriu cu pârâta V.G. s-a solicitat anularea hotărârii arbitrale din 8 martie 2012, pronunţată de Comisia de arbitraj, C.E.C.C.A.R. Filiala Cluj şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii formulate de reclamantă şi obligarea intimatei la plata sumei de 103.780,50 RON reprezentând 83.854 RON despăgubiri conform hotărârii arbitrale din 15 aprilie 2010 şi 10.800 RON cu titlu de cheltuieli arbitrale şi 9.126,5 RON cheltuieli de executare.
Se arată că în conformitate cu dispoziţiile art. 364 lit. e) C. proc. civ. hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 635 din 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în anulare şi a constatat caducitatea hotărârii arbitrale din 8 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 002/2011 de către Tribunalul Arbitrai din cadrul C.E.C.C.A.R. Filiala Cluj, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7.529,31 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:
Acţiunea arbitrală a fost înregistrată sub nr. 499 din 29 aprilie 2011, iar Tribunalul s-a constituit la data de 6 iulie 2011.
La 6 decembrie 2012 reclamanta prin notificare a invocat sancţiunea caducităţii ca efect al împlinirii termenului de 5 luni de la data constituirii Tribunalului Arbitrai.
Prin încheierea din 11 ianuarie 2012 tribunalul arbitrai referitor la invocarea caducităţii reţine că data constituirii tribunalului arbitrai este 10 august 2011, adică data primului termen de judecată, iar adresa din 6 iulie 2011 prin care reclamantei i s-a adus la cunoştinţă constituirea Tribunalului nu reprezintă documentul de constituire, tocmai pentru că adresa ar lăsa la dispoziţia părţilor posibilitatea de a face alte propuneri privind componenţa Tribunalului.
Curtea retine că data de 6 iulie 2011 este momentul iniţial de constituire a tribunalului arbitrai. Nu poate fi reţinută nici constituirea sub condiţie a tribunalului arbitrai, în raport de data primului termen de judecată. Tocmai pentru că tribunalul arbitrai era constituit s-a stabilit data primului termen de judecată. Ori chiar dacă am îmbrăţişa raţionamentul naşterii sub condiţie, în lipsa oricărui demers al părţilor de modificare a componenţei instanţei arbitrale aceasta a rămas constituită de la data iniţială (6 iulie 2011).
Prin urmare termenul de 5 luni s-a împlinit la 6 decembrie 2011 fără ca părţile să fi consimţit în scris la prelungirea sa, potrivit art. 3533 alin. (3) C. proc. civ. Curtea observă că nu au existat cauze de suspendare a termenului, din cele expres enumerate de art. 3533 alin. (2) C. proc. civ. Nici tribunalul nu a dispus pentru motive temeinice prelungirea termenului cu două luni, nefiind indicate asemenea motive şi nefiind pronunţată o încheiere în acest sens.
Curtea observă că reclamanta a notificat până la primul termen (11 ianuarie 2012) că înţelege să invoce caducitatea, astfel că nu se poate reţine nici împrejurarea că aceasta ar fi decăzută din beneficiul invocării excepţiei.
În raport de dispoziţiile art. 364 lit. e) şi art. 3533 C. proc. civ. Curtea a admis acţiunea în anulare şi a contestat caducitatea hotărârii arbitrale din 8 martie 2012.
Consecinţa intervenirii caducităţii este că acţiunea formulată nu mai poate fi soluţionată pe calea arbitrajului, părţile având la îndemână dispoziţiile dreptului comun, caducitatea lipsind de efecte clauza compromisorie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi.
Pârâta V.G. critică sentinţa sub următoarele motive de nelegalitate:
La 6 decembrie 2011 prin notificare, reclamanta a invocat sancţiunea caducităţii ca efect al împlinirii termenului de 5 luni de la data constituirii Tribunalului Arbitral din Dosarul nr. 002/2011 al C.E.C.C.A.R. Filiala Cluj, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 28 din Regulamentul de procedură arbitrală al C.E.C.C.A.R., aceasta fiind respinsă reţinându-se de către Tribunal că data constituirii Tribunalului Arbitral este data primului termen de judecată, respectiv 10 august 2011, deoarece acesta a lăsat la dispoziţia părţilor posibilitatea să facă alte propuneri privind componenţa Tribunalului Arbitral.
Trecerea termenului prevăzut de art. 353 C. proc. civ. nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi Tribunalului Arbitral, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea.
În speţă, reclamanta nu a făcut dovada că ar fi notificat atât pârâtei, cât şi tribunalului, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea arbitrajului.
La momentul remiterii notificării respectiv 6 decembrie 2011 era deja oricum depăşit termenul de invocate a caducităţii în condiţiile în care este evident şi fără putinţă de tăgadă că primul termen de înfăţişare în faţa comisiei de arbitraj a fost 10 august 2011. Această dată a fost considerată de Tribunalul Arbitral ca fiind primul termen de judecată întrucât până la acea dată conform adresei din 2011 părţile aveau posibilitatea de a face propuneri privind componenţa Tribunalului arbitral.
Mai mult Tribunalul Arbitral a hotărât în conformitate cu dispoziţiile art. 3533 alin. (4) C. proc. civ. a prelungit termenul de arbitraj până la data de 9 martie 2012 ori hotărârea a fost pronunţată în data de 8 martie 2012 evident în cadrul termenul legal.
Mai mult, aşa cum s-a reţinut şi prin hotărârea arbitrală toate termenele au fost convenite de către părţi, iar reclamanta din dosarul de arbitraj nu şi-a manifestat opoziţia cu privire la vreun termen astfel.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod corect prin hotărârea arbitrală din 8 martie 2012 a fost respinsă acţiunea arbitrală.
Reclamanta SC P.S.R.C. SRL critică sentinţa sub următoarele motive de nelegalitate:
Potrivit art. 366 alin. (1) C. proc. civ. „instanţa judecătorească admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar, dacă litigiul este în stare de judecată se va pronunţa şi în fond în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţa în fond după administrarea lor”.
La termenul de judecată din 12 septembrie 2012, în faţa instanţei, părţile au pus concluzii atât în ceea ce priveşte anularea hotărârii arbitrale, cât şi în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei pe fond.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
Dacă părţile nu au stabilit un termen şi arbitrajul este supus Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, hotărârea trebuie pronunţată în cel mult cinci luni de la data constituirii Tribunalului arbitral, la fel ca atunci când arbitrajul este supus dispoziţiilor C. proc. civ.
Pentru a putea fi invocată caducitatea arbitrajului, este necesar ca partea să fi notificat intenţia sa atât celeilalte părţi cât şi tribunalului arbitrai.
Notificarea făcută doar părţii sau doar Tribunalului arbitral nu produce efecte din acest punct de vedere.
Părţile pot consimţi în scris la prelungirea termenului arbitrajului.
De asemenea, Tribunalul Arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult două luni.
Nici C. proc. civ. şi nici Regulile de procedură arbitrală nu definesc motivele temeinice pentru care Tribunalul arbitral poate să prelungească termenul de pronunţare a sentinţei arbitrale.
În aceste condiţii, rămâne la aprecierea tribunalului dacă, în funcţie de datele litigiului, anumite împrejurări pot fi considerate temeinice pentru a justifica prelungirea termenului.
Potrivit dispoziţiilor art. 364 lit. e) hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată dacă a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 C. proc. civ.
În examinarea temeiniciei acestui motiv, trebuie avute în vedere atât cazurile de suspendare şi de prelungire a termenului prevăzut de lege cât şi faptul dacă partea care îl evocă a notificat până la primul termen înfăţişare, deopotrivă celeilalte părţi şi Tribunalului arbitral, că înţelege să invoce caducitatea.
În speţă, Curtea a reţinut că primul termen este 11 ianuarie 2012, iar reclamanta SC P.S.R.C. SRL a notificat prin notificarea de la 6 decembrie 2012 că înţelege să invoce caducitatea.
Înalta Curte apreciază că în cauză Curtea de Apel nu a lămurit situaţia de fapt în ceea ce priveşte care este primul termen de înfăţişare, având în vedere că primul termen acordat de Tribunalul Arbitral a fost la 10 august 2011, iar celelalte termene de judecată ulterioare acestei date au fost agreate şi stabilite de comun acord de părţi.
Aşadar, Curtea de Apel nu a lămurit de ce a reţinut că primul termen de înfăţişare este 11 ianuarie 2012, cu toate că anterior s-au acordat termene la 10 august 2011, 28 septembrie 2011, 5 octombrie 2011, 23 noiembrie 2011; de ce niciunul dintre aceste termene nu este considerat primul termen de înfăţişare.
Pentru a se lămuri această situaţie, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se face verificări şi a se stabili care este primul termen de înfăţişare şi dacă notificare privind invocarea caducităţii a fost realizată în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 3533alin. (5) C. proc. civ.
Pe de altă parte, în condiţiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., instanţa judecătorească, admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţa şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţa în fond după administrarea lor.
Aşadar, în cazul în care a admis acţiunea în anulare instanţa se va pronunţa în fond numai „în limitele convenţiei arbitrale”, ceea ce presupune conservarea cadrului procesual existent al momentul pronunţării hotărârii arbitrale astfel cum a fost configurat de convenţia arbitrală, limitarea la obiectul cererii de arbitrare cu care a fost învestit tribunalul arbitrai şi limitarea la probatoriul convenit de părţi, în cazul în care s-a prevăzut cu privire la aceasta în convenţia arbitrală, numai dacă hotărârea arbitrală nu a fost anulată pentru vreunul dintre motivele prevăzute de art. 364 lit. a) şi lit. b), caz în care aceste limite nu mai au suport.
În speţă, Curtea de Apel a anulat hotărârea arbitrală, constatând caducitatea acesteia fără a se pronunţa pe fondul cauzei, astfel cum dispun prevederile art. 366 alin. (1) C. proc. civ.
Din acest punct de vedere se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa pe fond.
În rejudecare, Curtea de Apel urmează a stabili care este primul termen de înfăţişare şi dacă notificarea privind invocarea caducităţii s-a realizat în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 3533 alin. (5) C. proc. civ. şi în măsura în care va fi admisă acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale aceasta urmează as e pronunţa asupra fondului cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC P.S.R.C. SRL Cluj-Napoca şi de pârâta V.G. împotriva sentinţei civile nr. 635/2012 din 28 septembrie 2012, pronunţata de Curtea de Apel Cluj, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, casează decizia recurata şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1011/2014. Civil. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1221/2014. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
