ICCJ. Decizia nr. 1116/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1116/2014
Dosar nr. 4963/105/2010
Şedinţa publică din 2 aprilie 2014
În condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1195 din 14 iulie 2010 a fost dispusă exproprierea terenului proprietatea reclamantei în suprafaţă de 497 mp situat în comuna Bărcăneşti, sat Ghighiu, tarlaua 33, parcela 587/1, judeţul Prahova, stabilindu-se un cuantum al despăgubirilor de 7.639 RON, echivalentul a 3,6 euro/mp.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4963/105/2010, contestatoarea G.T., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 1195 din 14 iulie 2010 şi a procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 1195 din 9 iulie 2010, emise de Statul român, prin C.N.A.D.N.R. SA, urmând ca despăgubirea să fie stabilită în cuantum de 24.850 euro, respectiv de 50 euro/mp.
În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că în mod nelegal a fost stabilită drept despăgubire o sumă derizorie, fără a avea în vedere preţul de circulaţie a terenului în zonă, amplasamentul acestui teren şi nici pagubele produse.
Totodată, contestatoarea a arătat că despăgubirile au fost stabilite diferenţiat şi fără un criteriu stabilit, fiind acordate altor persoane despăgubiri de 10 ori mai mari, terenurile acestora aflându-se la mare distanţă faţă de gospodăria acestora.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, în condiţiile în care la evaluarea terenului expropriat s-a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de lege în acest sens.
În cauză a fost administrate proba cu acte şi o expertiză de evaluări imobiliare.
Prin Sentinţa civilă nr. 298 din 1 februarie 2013, Tribunalul Prahova a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a înlăturat concluziile experţilor desemnaţi în cauză şi a reţinut că suma stabilită ca despăgubiri prin hotărârea contestată este reală, fiind incluse şi daunele aduse proprietarului cât şi valoarea terenului, cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, a formulat apel contestatoarea.
În apelul său, contestatoarea a criticat decizia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că este dată cu aplicarea greşită a legii, în speţă, a prevederilor art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994.
Contestatoarea a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei, iar pe fond, admiterea contestaţiei, modificarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor emisă de intimată C.N.A.D.N.R., Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2004 a judeţului Prahova şi Consiliul Local al Comunei Bărcăneşti, Judeţul Prahova, în sensul în care despăgubirea să fie stabilită în cuantumul precizat de expertul numit de contestatoare la suma de 9.840,6 euro, respectiv de 19,8 euro/mp, iar în subsidiar omologarea raportului de expertiză efectuat de expertul numit de către instanţă la 11 euro/mp.
Prin Decizia civilă nr. 41 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de contestatoare a dispus anularea Hotărârii nr. 1195 din 14 iulie 2010 şi Procesul-verbal nr. 1195 din 9 iulie 2010 de stabilire a despăgubirilor şi a obligat intimata să plătească apelantei suma de 35.705 RON reprezentând despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 497 mp situat în comuna Bărcăneşti, sat Ghighiu, nr. X, conform raportului de expertiză N.D.
Pentru a adopta această soluţie instanţa de apel, prin prisma actelor şi a lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, a reţinut că suma de 43.540 RON calculată drept despăgubire de expertul N.D., desemnat de instanţă, pentru terenul expropriat reprezintă valoarea reală de circulaţie a imobilului expropriat. A înlăturat astfel concluziile rapoartelor de expertiză întocmite de ceilalţi experţii cu motivarea că acestea sunt în discordanţă cu art. 26 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, s-a reţinut că având în vedere că s-a făcut dovada printr-o serie de hotărâri judecătoreşti depuse la dosarul cauzei că pentru un teren similar, din aceeaşi zonă, au fost acordate despăgubiri în cuantum de 18 euro/mp şi cu privire la care s-a statuat că respectă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a se acorda o sumă drept despăgubire ca cea propusă de expertul M.I., ar conduce la o încălcare a prevederilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că rapoartele de expertiză întocmite în cauză au avut în vedere informaţii de la Primăria Comunei Bărcăneşti, de la agenţii imobiliare, valoarea despăgubirilor rezultând ca urmare a comparaţiilor directe pentru terenuri similare din zona de amplasament, dată fiind lipsa tranzacţiilor din perioada de referinţă.
Împotriva menţionatei decizii a declarat şi motivat recurs, în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R., prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susţinut că instanţa de apel, prin omologarea punctului de vedere întocmit de către expertul N.D., a ţinut cont la stabilirea despăgubirilor de preţurile de ofertare publicate pe internet, ignorând astfel dispoziţiile legale ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi nu a avut în vedere vânzările efective ale imobilelor în unitatea administrativ teritorială, adică în localitatea Bărcăneşti.
Prin decizia pronunţată, instanţa de apel nu a considerat necesar să aibă în vedere punctul de vedere întocmit de către expertul M.I., care a făcut referire la preţurile de tranzacţionare din unitatea administrativ teritorială a Comunei Bărcăneşti.
Din acest punct de vedere, recurentul susţine necesitatea efectuării unei noi expertize cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994.
Examinând criticile invocate de recurentul pârât raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Încheierea din data de 3 februarie 2011, Tribunalul Prahova a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, numirea experţilor N.D. din partea instanţei, expert M.I. la propunerea intimatului şi expert C.M. la solicitarea reclamantei pentru întocmirea unui raport de expertiză având ca obiectiv evaluarea terenului în litigiu, ţinându-se seama de preţurile de tranzacţionare ale imobilelor de acelaşi fel din zona administrativ-teritorială unde se află situat imobilul supus exproprierii.
Cei trei experţi desemnaţi au întocmit fiecare câte un raport de expertiză.
Înalta Curte constată că punctul de vedere omologat de instanţa de apel, cel al expertului N.D. nu s-a raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât acesta a folosit, conform concluziilor acestuia, informaţiile agenţiilor imobiliare şi metoda comparaţiei directe, metodă la care a apelat şi expertul C.M.
Este de reţinut şi faptul că expertul tehnic M.I., numit la solicitarea pârâtului, a declarat că a inventariat Contracte de vânzare-cumpărare din anii 2007 şi 2008 fără însă a le anexa la raportul efectuat, iar în ceea ce priveşte preţurile de tranzacţionare a terenurilor în anii 2009 - 2011, acesta a afirmat că piaţa imobiliară este blocată, în sensul că nu s-au mai făcut şi nu se fac tranzacţii.
Prin urmare, ceea ce au analizat experţii au fost ofertele de vânzare publicate pe internet şi nu vânzările efective, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel şi imobilele administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză …”.
Rezultă astfel că textul mai sus menţionat indică un criteriu legal obiectiv de determinare a despăgubirilor astfel încât la calcularea acestora trebuie să se ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Niciunul dintre cei trei experţi nu a identificat preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenurile din zonă, de aceeaşi categorie cu cel expropriat, în sensul de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare şi nu de oferte de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţuri de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Astfel, urmează ca instanţa de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experţi constituită în condiţiile art. 25 din aceeaşi lege, urmând ca experţii să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanţilor în raport de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”, preţ rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice, iar nu simple oferte de vânzare.
În vederea identificării unor atare comparabile, instanţa va avea obligaţia de a manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituţiile care deţin astfel de informaţii, cum ar fi Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară, primărie, Direcţia de Taxe şi Impozite Locale, urmând ca pe baza informaţiilor primite privind tranzacţiile încheiate în zonă să procedeze la evaluare, luând în considerare preţurile din aceste tranzacţii.
Doar în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanţă în legătură cu existenţa unor asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacţii, se vor avea în vedere alte metode propuse de experţi.
Cu ocazia rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai sus arătat şi, în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea unei noi expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, urmând ca apoi curtea de apel să se pronunţe asupra legalităţii sentinţei de fond sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul C.N.A.D.N.R. împotriva Deciziei nr. 41 din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1114/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1118/2014. Civil → |
|---|
