ICCJ. Decizia nr. 1113/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1113/2014
Dosar nr. 16432/63/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 1 aprilie 2014
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2157 din data de 4 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 377/63/2013, Tribunalul Dolj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul C.C.V., în contradictoriu cu pârâtul L.T. "D.F." prin care a solicitat să fie obligat pârâtul la reîncadrarea salariată, începând cu data de 1 ianuarie 2013, cu salariul din grila Legii nr. 221/2008, în baza Legii nr. 330/2009, precum şi la calcularea şi plata diferenţelor salariale corespunzătoare perioadei 12 septembrie 2012 - 31 decembrie 2012, actualizate cu rata inflaţiei la momentul plăţii efective, dintre salariul primit şi cel cuvenit potrivit Legii nr. 221/2008 şi emiterea unei adeverinţe în acest sens.
Prin Decizia civilă nr. 6287 din data de 10 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 377/63/2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 2157 din data de 4 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj.
Prin cererea formulată la data de 17 septembrie 2013, înregistrată sub nr. 1437/54/2013 pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul C.C.V. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 6287 din data de 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, întemeiată de dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin motivele de recurs a susţinut că prin Sentinţa civilă nr. 4734/2012, pronunţată în Dosarul nr. 1824/63/2012* al Tribunalului Dolj, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, reîncadrarea sa începând cu data de 1 ianuarie 2012, pentru tot anul 2012, cu salariul de bază aferent lunii decembrie 2009, rezultat din aplicarea Legii nr. 330/2009, în raport de Legea nr. 221/2008.
A invocat revizuentul că deşi a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale conform sentinţei menţionate, nici instanţa de fond şi nici instanţa de recurs nu s-au pronunţat asupra capătului de cerere respectiv.
Prin Decizia civilă nr. 8995 din data de 16 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1437/54/2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Instanţa a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., poate face obiect al revizuirii numai o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi o hotărâre dată de instanţa de recurs, atunci când evocă fondul.
De asemenea, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.
Curtea de apel a reţinut faptul că, în speţă, hotărârea definitivă, respectiv Sentinţa nr. 2157 din data de 4 martie 2013 a fost pronunţată de Tribunalul Dolj, iar nu de Curtea de Apel Craiova, care a respins recursul ca nefondat prin Decizia nr. 6287 din data de 10 iunie 2013, fără a evoca fondul, motiv pentru care competenţa soluţionării cererii de revizuire aparţine instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 885 din data de 21 februarie 2014, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj iar, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova şi constatând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalului Dolj şi Curtea de Apel Craiova, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Tribunalul Dolj a constatat că, potrivit cererii de revizuire, dar şi celor reţinute în Decizia de declinare a competenţei nr. 8995 din data de 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, obiectul revizuirii îl constituie Decizia nr. 6287 din data de 10 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1437/54/2013.
Tribunalul a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv Curţii de Apel Craiova ce a pronunţat Decizia nr. 6287 din data de 10 iunie 2013.
A mai reţinut Tribunalul Dolj că problema incidenţei dispoziţiilor art. 322 alin. (3) C. proc. civ., respectiv dacă prin hotărârea atacată se evoca sau nu fondul, este o chestiune de admisibilitate a revizuirii ce trebuie analizată de instanţa competentă.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere", textul de lege introducând o normă de competenţă materială de ordine publică, imperativă, având în vedere şi specificul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare.
În speţă se constată că a fost atacată cu revizuire o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în recurs.
Astfel, potrivit cererii formulată la data de 17 septembrie 2013 şi înregistrată sub nr. 1437/54/2013, reclamantul C.C.V. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 6287 din data de 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost soluţionat recursul îndreptat împotriva Sentinţei civile nr. 2157 din data de 4 martie 2013 a Tribunalului Dolj.
Revizuentul a invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv obligarea la plata diferenţelor salariale conform Sentinţei nr. 4734/2012, pronunţată în Dosarul nr. 1824/63/2012* a Tribunalului Dolj.
Cum în cauză este atacată cu revizuire o hotărâre a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în recurs, în temeiul dispoziţiilor citate ale art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei îi revine acestei din urmă instanţe.
Înalta Curte mai reţine faptul că dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri (...) nu sunt incidente în legătură cu determinarea competenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire.
Textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. reglementează condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire ce vor fi analizate de instanţa ce are competenţa să judece cererea de revizuire, determinată în temeiul prevederilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, pentru toate aceste motive, văzând faptul că este atacată cu revizuire o hotărâre a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în recurs, constată că îi revine acestei din urmă instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 aprilie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1106/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1114/2014. Civil → |
|---|
