ICCJ. Decizia nr. 1140/2014. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1140/2014
Dosar nr. 3409/112/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 2 aprilie 2014
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1966 din 23 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 3409/112/2013 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul M.D.S. în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători - SA Bucureşti, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj, şi, în consecinţă a fost anulată Decizia nr. S4/8 din 18 martie 2013 de suspendare a raporturilor de muncă emisă de pârâtă; a repus reclamantul în situaţia anterioară emiterii deciziei şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de 18 martie 2013 şi până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate şi indexate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 RON.
Prin Decizia nr. 138A pronunţată la data de 5 noiembrie 2013, definitivă, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători - SA Bucureşti, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj împotriva Sentinţei civile nr. 1966 din 23 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 3409/112/2013 şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată în apel către reclamant.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA Bucureşti, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 ianuarie 2014 şi repartizat aleatoriu completului CF 10.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 7 februarie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, la data de 11 februarie 2014, comunicarea raportului părţilor, depunerii punctelor de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 24 februarie 2014, astfel cum reiese din dovezile de comunicare de la filele 18 şi 19 din dosar recurs.
Intimatul-reclamant M.D.S. a formulat punctul său de vedere asupra raportului, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil iar în subsidiar, ca nefondat.
La data de 17 martie 2014, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac în etapa finală a procedurii de filtru.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 aprilie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 138A pronunţată la data de 5 noiembrie 2013, definitivă, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători - SA Bucureşti, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj împotriva Sentinţei civile nr. 1966 din 23 iulie 2013, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 3409/112/2013.
Decizia menţionată a fost pronunţată în soluţionarea unui apel într-o cauză având ca obiect contestaţie împotriva unei decizii de suspendare a unui contract individual de muncă.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, alin. (2) statuând că „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.”
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, Decizia nr. 138A pronunţată la data de 5 noiembrie 2013 de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, nu este supusă recursului.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători ”CFR Călători” SA Bucureşti, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj împotriva Deciziei civile nr. 138A pronunţată la data de 5 noiembrie 2013 de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători ”CFR Călători” SA Bucureşti, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj împotriva Deciziei civile nr. 138A pronunţată la data de 5 noiembrie 2013 de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1139/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1141/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
