ICCJ. Decizia nr. 1144/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1144/2014
Dosar nr. 7011/90/2012
Şedinţa publică din 3 aprilie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, la data de 3 septembrie 2012, sub nr. 7011/90/2012, revizuenţii O.M., O.L.N. şi O.M.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, revizuirea Sentinţei civile nr. 393 din 23 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 3594/90/2006, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului.
Prin Sentinţa civilă nr. 1756 din 20 noiembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de revizuire, reţinând că, deşi revizuenţii au invocat ipoteza prevăzută de pct. 2 din art. 322 C. proc. civ., respectiv "instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut", în esenţă, menţiunile din cererea de revizuire reprezintă critici referitoare la modul de interpretare a materialului probator administrat în cauză.
Or, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. constituie practic o aplicare a principiului consacrat de art. 129 C. proc. civ., conform căruia în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
În acest sens, s-a reţinut că, atât considerentele instanţei de fond, cât şi cele ale instanţei de recurs, pe care şi-au întemeiat hotărârile, sunt argumente care au determinat convingerea instanţelor asupra adevărului şi justei soluţii pronunţate.
Astfel, instanţele au reţinut că dispoziţia contestată a fost emisă cu respectarea Sentinţei civile nr. 778 din 8 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, iar terenul în litigiu la care se referă contestatorii-revizuenţi este ocupat cu alee şi parcare betonată, amenajări care deservesc blocul de locuinţe R, instanţele făcând, deci, o aplicare corectă a prevederilor art. 11 pct. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, tribunalul a constatat că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., dat fiind faptul că, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a rezultat o corectă rezolvare a cererii formulate de revizuenţii-contestatori, în limita cadrului procesual cu care a fost învestită instanţa.
Prin Decizia civilă nr. 113 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenţii O.M., O.L.N. şi O.M.A., reţinându-se că criticile formulate de apelanţi nu vizează soluţia pronunţată de instanţa de fond, care a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Nemulţumirile apelanţilor sunt îndreptate împotriva modului de soluţionare a fondului cauzei şi se întemeiază pe argumente care exced cazurilor limitativ prevăzute de lege în care poate avea loc retractarea de către instanţă a propriei hotărâri pe calea revizuirii.
Astfel, aspectele privind nelegalitatea unei hotărâri judecătoreşti se pot îndrepta numai prin intermediul căilor ordinare de atac, iar, în ipoteza căilor extraordinare de atac, doar pentru motivele menţionate limitativ prin lege.
Nefiind incidente dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în mod corect tribunalul a respins cererea de revizuire.
Curtea de apel a mai reţinut că, respectând limitele învestirii, nu poate analiza decât criticile legate de soluţionarea greşită a cererii de revizuire de către prima instanţă or, din motivele de apel formulate de revizuenţi nu se poate identifica vreo critică adusă acestei sentinţe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, revizuenţii O.M., O.L.N. şi O.M.A., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii-revizuenţi au arătat că Dispoziţia nr. 1501/2006, contestată prin acţiunea iniţială, este nelegală, pentru faptul că nu li s-a restituit terenul liber în suprafaţă de 378 mp.
Recurenţii au arătat că s-au adresat cu o cerere către intimata Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, prin care au solicitat să se efectueze noi măsurători privind terenul în suprafaţă de 378 mp, susţinând că acesta nu este ocupat de blocul R33 din strada R., aşa cum s-a reţinut prin hotărârea a cărei revizuire se cere, şi nici nu este afectat de utilităţi publice.
Deoarece nu s-a procedat la măsurătorile solicitate, au formulat cererea de revizuire pendinte, prin care au solicitat din nou, ca şi în cererea formulată la instanţa de fond, să se constate că terenul este liber şi poate fi restituit în natură, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Au mai arătat recurenţii-revizuenţi că au solicitat instanţelor de judecată anularea Dispoziţiei nr. 1501/2006, prin care le-au fost acordate despăgubiri motivat de faptul că terenul era ocupat de blocul R33. Acest aspect a fost reţinut greşit, iar instanţa nu s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut, cu toate că raportul de expertiză evidenţia că o parte din teren, şi anume suprafaţa de 148,75 mp, era liberă şi restituibilă.
Recurenţii au arătat că nu le-a fost restituită nici această suprafaţă de teren şi nici diferenţa de teren până la suprafaţa de 378 mp, care este liberă şi neocupată de blocul R33, cum s-a reţinut de către instanţă.
Recurenţii au susţinut că, în soluţionarea cauzei, legal ar fi fost să se verifice aspectele solicitate prin efectuarea unei expertize tehnice topo, ceea ce nu s-a făcut, astfel că hotărârea pronunţată este nelegală.
În consecinţă, recurenţii-revizuenţi au solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii şi constatării nelegalităţii Dispoziţiei nr. 1501/2006, cu consecinţa restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 378 mp.
La termenul de judecată din data de 3 aprilie 2014, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 3021lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Or, în speţă, nu numai că recurenţii-revizuenţi O.M., O.L.N. şi O.M.A. nu s-au conformat exigenţelor art. 3021 alin. (3) lit. c) C. proc. civ., neindicând, decât formal, motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pe care şi-au întemeiat recursul, dar nu au formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici privind decizia pronunţată în apel şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea şi indicarea temeiului de drept, respectiv care sunt textele de lege încălcate sau aplicate greşit, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă, în fundamentarea acesteia.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenţii au nesocotit existenţa judecăţii anterioare.
Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului - cu atât mai mult cu cât cadrul procesual este cel al unei cereri de revizuire, ci ceea ce constituie obiect al judecăţii este legalitatea hotărârii pronunţate în apel.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurenţii-revizuenţi constă, practic, într-o înşiruire de afirmaţii şi susţineri referitoare la aspecte care privesc situaţia de fapt şi aprecierea probatoriului, fiind imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de revizuenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de revizuenţii O.M., O.L.N. şi O.M.A. împotriva Deciziei nr. 113 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1142/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1145/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
