ICCJ. Decizia nr. 1149/2014. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1149/2014
Dosar nr. 172/32/2013
Şedinţa publică din 3 aprilie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea depusă la 6 martie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bacău, revizuenta S.A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 193 din 6 februarie 2013, pronunţată de aceiaşi instanţă, în Dosarul nr. 3735/110/2011, invocând că această decizie este potrivnică mai multor hotărâri judecătoreşti, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin precizările depuse la 8 iulie 2013, prin apărător, s-a arătat că hotărârile în raport de care s-a invocat contrarietatea sunt: Sentinţa civilă nr. 1212 din 2 mai 2012 a Tribunalului Iaşi (Dosar nr. 10018/99/2011) şi Sentinţa civilă nr. 2434 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului Iaşi (Dosar nr. 9967/99/2011).
În raport de această precizare s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău de a soluţiona cererea de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 323 pct. 2 C. proc. civ. şi, prin Decizia nr. 1123 din 8 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a admis excepţia invocată şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin adresa nr. 6852 din 22 iulie 2013, cererea de revizuire s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 172/32/2013.
În esenţă, revizuenta a învederat că s-a raportat la cele două sentinţe pronunţate de Tribunalul Iaşi pentru că hotărârea a cărei revizuire o solicită este potrivnică acestora şi priveşte aceleaşi intimate.
Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie ce va fi admisă, potrivit celor ce urmează:
Revizuenta a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 193 din 6 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele S.N.T.F.M.C.R.F.M. şi S.N.T.F.M.C.R.F.M. - Sucursala Moldova, pe temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare şi nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
S-a susţinut, că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu două sentinţe definitive pronunţate de Tribunalul Iaşi prin care s-au pronunţat hotărâri contrare hotărârii sale şi în care intimate sunt aceleaşi părţi.
În aplicarea dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidentă teza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.
Or, în cauză se constată că se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive, pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor pensionari, ale căror decizii de concediere emise de S.N.T.F.M.C.R.F.M. au fost anulate în totalitate sau în parte.
Revizuenta nu poate obţine anularea deciziei instanţei de recurs, prin care s-a menţinut soluţia instanţei de fond de respingere a contestaţiei formulate de aceasta împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă din 7 iunie 2011 emis de S.N.T.F.M.C.R.F.M., întrucât practica neunitară nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În speţă, nu este întrunită cerinţa ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fi fost pronunţată în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, faţă de cele anterioare şi a căror autoritate de lucru judecat să fie încălcată, întrucât între cele trei litigii nu există identitatea de părţi şi obiect.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 193 din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, formulată de revizuenta S.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1148/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 1150/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
