ICCJ. Decizia nr. 1148/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1148/2014
Dosar nr. 9693/1/2011
Şedinţa publică din 3 aprilie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2167 din 10 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în Dosarul nr. 26398/3/2008, s-a admis recursul declarat de reclamanţii M.A.M., M.T.I., M.M.I., C. (B.) M.C. şi B.Z.P. împotriva Deciziei nr. 336A din 25 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
A fost casată decizia recurată, a fost admis apelul declarat de reclamanţi împotriva Sentinţei nr. 786 din 3 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, care a fost desfiinţată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, în speţă, prin cererea de chemare în judecată, recurenţii-reclamanţi au solicitat anularea Dispoziţiei din 13 iunie 2008 emisă de Primăria municipiului Bucureşti şi obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziţie în conformitate cu prevederile legale şi cu dispoziţiile hotărârii judecătoreşti care stau la baza emiterii dispoziţiei atacate.
Aşa fiind, s-a constatat că, prin dispoziţia sus-menţionată, la emiterea căreia s-au avut în vedere notificările nr. 2555/2001 şi nr. 40/2001, precum şi Decizia civilă nr. 716/A din 16 aprilie 2006 a Tribunalului Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, s-au restituit în natură apartamentele nr. a şi b din imobilul situat în Bucureşti, I.F., sector 1, cota parte indiviză din părţile şi dependinţele de folosinţă comună, împreună cu cota de teren în suprafaţă de 67,38 mp, către N.D.C. şi M.C.D., iar în privinţa recurenţilor-reclamanţi, a fost respinsă solicitarea de restituire a imobilului, pe motiv că "a fost formulată de persoane care nu aveau la data depunerii notificării o procură valabilă pentru revendicarea unor bunuri în baza Legii nr. 10/2001".
S-a reţinut că, prin notificarea nr. 40/2001, formulată de M.T., în numele său şi al moştenitorilor în viaţă, respectiv M.A., M.T.I., M.A.A., M.I., B.P. şi B.C., aceasta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în str. I.F., sector 1, Bucureşti, proprietatea defunctului M.T.F., ce a fost preluat prin Decretul nr. 92/1950, la dosarul administrativ fiind depuse şi actele de stare civilă ale recurenţilor-reclamanţi, în calitate de moştenitori ai autorului.
Conform normelor legale referitoare la succesiune, dreptul subiectiv la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului pentru care s-a formulat notificarea s-a transmis către moştenitori, iar în cauză, faptul că şi reclamanţii au calitatea de moştenitori nu a fost contestat.
De altfel, s-a constatat că aceştia au avut calitatea de reclamanţi şi în Dosarul nr. 2864/3/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în care s-a pronunţat Decizia nr. 716A din 6 aprilie 2006, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, privind cele două apartamente care fac obiectul dispoziţiei contestate în cauză.
În aceste împrejurări şi având în vedere modul în care a fost formulată notificarea (atât în nume propriu, cât şi în numele celorlalţi moştenitori), precum şi atitudinea moştenitorilor, s-a constatat că între persoana notificatoare şi recurenţii-reclamanţi a operat gestiunea de afaceri, în sensul că, prin notificarea formulată, M.T. a făcut un act juridic util celorlalţi moştenitori, care reprezintă un act de conservare, întrucât s-a urmărit evitarea pierderii unei valori patrimoniale.
Pentru a fi în prezenţa gestiunii de afaceri gerantul poate lucra, aşa cum s-a întâmplat în prezenta cauză, în acelaşi timp, în interes propriu şi în interesul altuia.
În plus, ratificarea gestiunii de afaceri duce la convertirea acesteia retroactiv într-un contract de mandat.
Or, reclamanţii au arătat chiar prin acţiunea introductivă că îşi însuşesc notificarea formulată de comoştenitoarea lor pentru imobilul în litigiu.
Ca atare, faţă de principiul indivizibilităţii moştenirii şi având în vedere atitudinea notificatoarei, care a adus la cunoştinţă emitentului dispoziţiei existenţa şi a altor moştenitori, solicitând restituirea şi în numele acestora, aşa cum rezultă fără echivoc din modul în care este formulată notificarea, s-a ajuns la concluzia că, prin demersurile făcute, atât notificatoarea, cât şi recurenţii-reclamanţi au urmărit valorificarea drepturilor succesorale, în cadrul Legii nr. 10/2001.
În aceste condiţii, s-a constatat că, în mod greşit, instanţele de fond şi de apel au reţinut că lipsa unei procuri valabile la data formulării notificării echivalează cu lipsa unei notificări şi că, prin urmare, reclamanţii nu au sesizat legal unitatea deţinătoare.
În consecinţă, s-a reţinut că, prin soluţiile pronunţate, instanţele anterioare au soluţionat cauza fără a intra practic în cercetarea fondului, drept pentru care, pentru a nu prejudicia părţile de un grad de jurisdicţie şi, inclusiv pentru a nu le încălca dreptul la un proces echitabil, potrivit dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, instanţa a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire N.D.C., care a decedat în cursul soluţionării cauzei, calitatea sa procesuală fiind preluată de moştenitoarea E.E., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2, 5 şi 7 din C. proc. civ., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 5 decembrie 2011, sub nr. 9693/1/2011.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că sunt incidente dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., deoarece recurenţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) şi urm. din Legea nr. 10/2001, iar în faţa instanţei de recurs au susţinut că instanţa de apel s-a raportat greşit la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi nu la normele de drept civil şi de procedură civilă. Mai mult, recurenţii au susţinut că nu se află în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, ci într-o procedură civilă de executare silită a unei hotărâri judecătoreşti, solicitând Primăriei municipiului Bucureşti să emită o nouă dispoziţie în conformitate cu dispozitivul hotărârii ce se execută, după ce au formulat o contestaţie indicând ca temei juridic art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, revizuentul a apreciat că în mod greşit instanţa de recurs a primit aceste susţineri, fiind indusă în eroare de recurenţi cu privire la normele juridice aplicabile, recurenţii formulând cereri noi în recurs, ceea ce este inadmisibil.
A mai arătat revizuentul că, din susţinerile recurenţilor nu se poate lămuri care este temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, astfel că trebuia ca acest aspect să fie pus în discuţia părţilor.
Prin urmare, revizuentul a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., prin aceea că instanţa s-a pronunţat asupra unor aspecte care nu au fost invocate/cerute şi pentru faptul că, deşi art. 126 alin. (6) din C. proc. civ. prevede că judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, sunt incidente şi dispoziţiile alin. (5) ale aceluiaşi articol, care statuează principiul rolului activ al judecătorului, potrivit căruia instanţa avea îndatorirea de a stărui, prin mijloace legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
Cât priveşte cazul de revizuire reglementat prin art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., revizuentul a susţinut că s-au descoperit înscrisuri doveditoare care au fost reţinute de reclamanţi şi care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, ar fi putut conduce la altă soluţie decât cea adoptată, respectiv: scrisoarea olografă adresată de defuncta M.A. intimatului-recurent M.A.M. la data de 22 noiembrie 1999, din care rezultă ca între părţi exista o relaţie tensionată; notele scrise depuse de numitul M.C.D., moştenitorul defunctei M.T. în Dosarul nr. 7294/299/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 8 februarie 2011, prin care se afirma că M.T. nu a fost împuternicită pentru depunerea cererii conform Legii nr. 10/2001, deoarece au fost împuternicite S.L. şi E.D.; notele scrise depuse de numitul M.C.D., moştenitorul defunctei M.T. în Dosarul nr. 28688/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 8 februarie 2011, prin care se afirma că verii acesteia nu i-au dat împuternicire defunctei M.T. să îi reprezinte pentru a formula şi depune notificare în baza Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, revizuentul a susţinut că instanţa de recurs a apreciat în mod greşit că M.T. a acţionat şi în interesul lui M.A.M., M.T.I., M.M.I., C. (B.) M.C. şi B.Z.P., atâta timp cât aceştia au dat împuternicire altor persoane pentru a îi reprezenta şi nu exista nicio altă împuternicire pe numele lui M.T. sau M.A., singurele persoane care au formulat şi depus notificare în baza Legii nr. 10/2001.
În susţinerea cazului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuentul a arătat că decizia a cărei revizuire se cere nu respectă cerinţa constituţională şi legală privitoare la aplicarea egală a dreptului naţional şi a jurisprudenţei privind interpretarea şi aplicarea efectivă şi unitară a dreptului în aceeaşi materie.
În acest sens, s-a arătat că decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire este contradictorie cu Decizia civilă nr. 4238 din 8 iulie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 28688/3/2008 şi cu Decizia civilă nr. 4247 din 20 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 28690/3/2008, deşi toate cele trei dosare privesc imobile diferite ale autoarei revizuentului, A.M., ce au fost restituite persoanelor îndreptăţite prin trei dispoziţii ale Primarului municipiului Bucureşti, ce au fost contestate în instanţă în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, iar cererile de chemare în judecată, motivele de apel şi cele de recurs formulate de reclamanţi sunt identice în toate cele trei cauze.
La termenul de judecată din 3 aprilie 2014, Înalta Curte a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire deduse judecăţii, care urmează să fie examinată cu prioritate.
Analizând lucrările dosarului, instanţa constată că excepţia este incidentă în cauză pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii, se solicită revizuirea Deciziei nr. 2167 din 10 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2, 5 şi 7 din C. proc. civ.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, subsumat cazului de revizuire prevăzut de pct. 7 al art. 322 din C. proc. civ., se solicită revizuirea Deciziei civile nr. 2167 din 10 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie pronunţată în recurs, ca fiind contradictorie cu Decizia civilă nr. 4238 din 8 iulie 2010 şi cu Decizia civilă nr. 4247 din 20 mai 2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, situaţie în care devine incident art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ., când termenul de revizuire se socoteşte de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Or, sintagma "ultima hotărâre" care are în vedere decizia a cărei revizuire se solicită, ce a fost pronunţată în recurs la data de 10 martie 2011, pe când cererea de revizuire a fost depusă la 5 decembrie 2011, fiind astfel formulată tardiv, cu mult timp după expirarea termenului de o lună prevăzut de dispoziţia legală sus-menţionată.
În cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 din C. proc. civ., sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I din C. proc. civ., potrivit cărora termenul de revizuire de o lună se calculează de la data pronunţării hotărârii de către instanţa de recurs.
Şi în acest caz se constată că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului legal, având în vedere că hotărârea supusă revizuirii a fost pronunţată la data de 10 martie 2011, iar cererea a fost formulată la data de 5 decembrie 2011.
Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în ceea ce priveşte cazul prevăzut la art. 322 pct. 5, când termenul de revizuire de o lună se socoteşte, potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Însă, în speţă, nu se arată data când revizuentul a descoperit înscrisurile pretins a fi "înscrisuri noi", ce ar fi fost reţinute de partea potrivnică, ceea ce conduce la concluzia că cererea de revizuire este formulată tardiv, pentru că dacă revizuentul ar fi formulat cererea în termenul legal, de o lună de la descoperirea înscrisurilor, acesta s-ar fi prevalat de acest fapt în motivarea cererii de revizuire.
Or, în cuprinsul cererii, revizuentul a invocat ca şi înscrisuri noi notele scrise depuse la data de 8 februarie 2011 de către numitul M.C.D., în Dosarul nr. 7294/299/2009 şi, respectiv, în Dosarul nr. 28688/3/2008 ale Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în ambele dosare fiind parte şi revizuentul, astfel încât a avut cunoştinţă de notele scrise ce au fost depuse.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea înscris invocat de revizuent, respectiv scrisoarea adresată de defuncta M.A. intimatului-recurent M.A.M. la data de 22 noiembrie 1999, se constată că nu există nicio referire sau dovadă în sensul că revizuentul ar fi descoperit acest înscris în termenul de o lună înainte de formularea cererii de revizuire.
Prin urmare, cum cererea de revizuire dedusă judecăţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2, 5 şi 7 din C. proc. civ., a fost formulată cu depăşirea termenului legal, instanţa urmează a o respinge ca fiind tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2167 din 10 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de revizuentul N.D.C. - decedat, şi continuată de moştenitoarea E.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1146/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1149/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
