ICCJ. Decizia nr. 1167/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs

Decizii civile ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 1167/2014

Dosar nr. 9219/95/2012

Şedinţa publică din 8 aprilie 2014

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj reclamanţii C.I. şi V.G. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E.O. SA Sucursala Electrocentrale Turceni pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti care se cuvin reclamanţilor în calitate de coautori ai realizării tehnice denumită ”branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW” pe perioada 01 iulie 2009 - 30 iunie 2012 corespunzător cotelor de contribuţie respectiv C.I. - 50%, V.G. - 35%, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt coautorii realizării tehnice ”branşarea motoarelor electrice de 7,2 Mw” care a fost implementată în procesul de producţie al pârâtei, soluţie tehnică folosită şi în prezent fiind aplicată la un număr de 6 motoare.

S-a mai menţionat că prin sentinţa nr. 128 din 19 mai 2009 a Tribunalului Gorj s-a constatat că reclamanţii sunt autorii realizării tehnice, în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa fiind întocmită o expertiză tehnică de către expert D.D. în care s-a concluzionat că realizarea tehnică a fost implementată de pârâtă şi este folosită şi în prezent, pârâta realizând importante economii prin folosirea acesteia.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 74/1991.

Prin sentinţa civilă nr. 54 din 28 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. S-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii C.I. şi V., în contradictoriu cu pârâta SC C.E.O. SA Sucursala Electrocentrale Turceni având ca obiect drept de autor şi drepturi conexe.

În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele.

Tribunalul, în baza art. 137 C. proc. civ. s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei calităţii procesuale a pârâtei, excepţie pe care o consideră neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În susţinerea excepţiei, pârâta a invocat faptul că potrivit art. 73 din Legea nr. 64/1991, drepturile băneşti ale autorului unei realizări tehnice se stabilesc prin contract încheiat între autor şi unitate, astfel că nu s-a făcut dovada existenţei unui raport juridic obligaţional în lipsa contractului.

Totodată, s-a susţinut că potrivit dispoziţiilor legii menţionate, drepturile se cuvin pe o perioadă de un an de la aplicare. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanţii au solicitat respingerea excepţiei făcând trimitere la art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 64/1991.

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana chemată în judecată în calitate de pârât şi titularul obligaţiei ce conform susţinerilor reclamanţilor incumbă pârâtei.

S-a constatat că într-adevăr reclamanţii sunt autorii realizării tehnice denumită ”branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW” astfel cum s-a constatat de altfel în contradictoriu cu pârâta SC C.E.T. SA devenită prin reorganizare SC C.E.O. SA Sucursala Electrocentrale Turceni prin sentinţa civilă nr. 128 din 19 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 156/95/2009 sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 261 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova respectiv prin Decizia nr. 3850/2010 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.

Totodată în expertizele efectuate în cauză s-a constatat că această realizare este şi în prezent folosită de către pârâtă, iar raportat la îndreptăţirea reclamanţilor de a solicita drepturi băneşti dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 64/1991 deşi stipulează în alin. (1) că drepturile băneşti ale autorului unei realizări tehnice care este nouă la nivelul unei unităţi şi utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor şi unitate, în alin. (2) se prevede că unitatea care aplică realizarea tehnică are obligaţia să ateste calitatea de autor, iar în alin. (30 se arată că încălcarea prevederilor alin. (1) şi (2) atrage obligaţia unităţii de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun, despăgubiri ce se determină în funcţie de rezultate economice obţinute de unitate.

Aşadar, din perspectiva invocată prin răspunsul la întâmpinare, acţiunea reclamanţilor nu are ca temei raportat la prevederile legii speciale o răspundere civilă contractuală, ci o răspundere potrivit dreptului comun extracontractuală, astfel că nu se justifică apărarea pârâtei în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, pe considerentul lipsei contractului şi în consecinţă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, raportat la solicitarea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata drepturilor băneşti cuvenite în calitate de coautori ai realizării tehnice pe perioada 01 iulie 2009 - 30 iunie 2012 problema care s-a ridicat în raport de conţinutul expertizelor a fost aceea dacă prin raportare la modificările aduse realizării tehnice de către pârâtă aceasta îşi mai menţine în prezent caracterul de noutate raportat la perioada pentru care s-au solicitat drepturi băneşti de către reclamanţi.

Astfel, atât din cuprinsul expertizei întocmite de către expert C.P. cât şi din cuprinsul expertizei întocmite de către expert T.V. rezultă că realizarea tehnică a reclamanţilor nu îndeplineşte condiţiile de noutate şi utilitate ca urmare a modificărilor tehnice efectuate de pârâtă, modificările apreciate de expert T.V. ca fiind fundamentale şi de volum mare fizic şi valoric şi care au condus la creşterea gradului de siguranţă în funcţionarea motorului de 7,2 MW.

Chiar şi prin nota expertului asistent B.G. nu se contestă existenţa acestor modificări, acesta însă apreciind că abaterea de la soluţia tehnică a dus la o înrăutăţire a funcţionării motoarelor.

Având în vedere concluziile concordante ale expertizelor încuviinţate de instanţă din care rezultă fără dubiu că realizarea tehnică a suferit modificări fundamentale şi că deci nu mai există o identitate propriu-zisă între realizarea tehnică concepută de reclamanţi şi cea rezultată în urma modificărilor aduse de către pârâtă, deci apreciind că nu mai îndeplineşte condiţiile de noutate, tribunalul a respins acţiunea ca nefondată, întrucât reclamanţii nu mai dovedesc îndreptăţirea la acordarea vreunor drepturi băneşti, context în care nu s-a mai impus în cauză administrarea probei expertizei contabile.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii C.I. şi V.G..

Prin Decizia civilă nr. 64 din data de 16 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţii C.I. şi V.G. împotriva sentinţei civile nr. 54 din 28 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în Dosarul nr. 9219/95/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC S.C.E.O. SA Sucursala Electrocentrale Turceni.

În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele.

În cauză au fost efectuate 2 expertize tehnice la cererea reclamanţilor, fiind încuviinţată şi participarea unui expert asistent din partea reclamanţilor.

Potrivit concluziilor primei expertize, întocmite în cauză de către expertul Popescu Cristinel, realizarea tehnică nu mai îndeplineşte condiţiile de noutate şi utilitate, expertul precizând că la sistemul de branşare au fost aduse modificări tehnice şi implementate elemente noi.

La solicitarea reclamanţilor, prin încheierea din 20 decembrie 2012, instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unui nou raport de expertiză, fiind desemnat în cauză expert T.V. De asemenea, instanţa a încuviinţat participarea unui expert propus de reclamantul C.I.

Concluziile expuse de expert T.V. sunt categorice în sensul că realizarea tehină a reclamanţilor nu mai îndeplineşte condiţiile de noutate şi utilitate, deoarece modificările tehnice efectuate de SE Turceni sunt fundamentale şi de volum mare fizic şi valoric şi totodată au dus la creşterea gradului de siguranţă în funcţionarea motorului de 7,2 MW al E.P.A.

Ambele expertize efectuate în cauză converg spre aceeaşi concluzie: deşi iniţial realizarea tehnică a prezentat caracter de noutate şi utilitate, prin modificările tehnologice aduse, acest caracter nu s-a mai menţinut.

Nici expertul B.G., propus de reclamanţi, nu înlătură ideea că au fost realizate modificări la soluţia tehnică implementată în 1991. Astfel, deşi susţine : „caracterul de noutate al soluţiei tehnice rămâne în continuare metoda de branşare prin intermediul izolatorilor de trecere”, acelaşi expert admite că au fost efectuate modificări ale soluţiei tehnice din 1991, modificări care, în opinia sa, au dus la o înrăutăţire a activităţii motoarelor. Chiar dacă s-ar admite această idee, prerogativa organizatorică aparţine exclusiv societăţii care poate opta pentru orice soluţie pe care o apreciază utilă desfăşurării propriei activităţi.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect concluziile ambilor experţi judiciari numiţi în cauză şi a concluzionat, potrivit argumentelor expuse de aceştia, faptul că realizarea tehnică nu mai prezintă caracter de noutate şi utilitate, astfel încât cererea în despăgubiri formulată de reclamanţi nu este întemeiată.

Critica privind respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize (a treia) este nefondată. Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile legale în cauză. Potrivit art. 212 alin. (1) C. proc. civ., d acă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Dacă după întocmirea primei expertize de către expert P.C., instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 212 alin. (1) şi a dispus întocmirea unei noi expertize, după efectuarea celei de a doua expertize de către expert T.V., instanţa de fond a apreciat corect faptul că nu se mai impune efectuarea unei a treia expertize, situaţia de fapt fiind deplin lămurită. Este nefondată susţinerea recurenţilor - reclamanţi privind necesitatea efectuării unei a treia expertize (denumită impropriu de recurenţi contraexpertiză). Câtă vreme experţii desemnaţi în cauză au formulat concluzii argumentate din punct de vedere tehnic, iar instanţa s-a edificat cu privire la situaţia de fapt, încuviinţarea unei a treia expertize ar fi fost inutilă şi ar fi dus la tergiversarea nejustificată a soluţionării cauzei.

În ce priveşte respingerea obiecţiunilor formulate la expertiza T., instanţa de fond a procedat de asemenea corect la respingerea acestora, câtă vreme raportul de expertiză a prezentat documentat tehnic şi detaliat toate modificările aduse soluţiei tehnice implementate în anul 1991. În ce priveşte măsurătorile efectuate la cutia de borne a unui motor aflat la S.E. Rovinari, expertul a precizat expres că motorul este identic cu cele de la S.E. Turceni. Nu se poate susţine că măsurătorile s-au realizat la un terţ fără legătură cu părţile în cauză, câtă vreme S.E. Rovinari face parte din aceeaşi societate cu S.E. Turceni, respectiv SC C.E.O. SA. În plus obiecţiunile nu vizează modul de efectuare a măsurătorilor şi nu contestă în vreun fel raportul întocmit şi anexat la expertiză (anexa nr. 3) şi nici graficul depus la fila 258 din dosar.

De asemenea, instanţa de fond a procedat corect la respingerea cererii de recuzare a expertului T.V. Instanţa de fond a constatat în mod corect că cererea de recuzare a fost tardiv formulată faţă de dispoziţiile procedurale imperative ale art. 204 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii C.I. şi V.G.

În motivarea recursului reclamantul C.I. a arătat următoarele.

a) Hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale fiind date cu nesocotirea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 şi a art. 120¹C. civ. relativ la autoritatea de lucru judecat, referitor la condiţiile de noutate şi utilitate pe care trebuie să le îndeplinească o realizare tehnică, constatate prin sentinţa civilă nr. 128/2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, irevocabilă prin Decizia nr. 3850 din 18 iunie 2010 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Recurentul C.I., alături de alte persoane, a purtat în contradictoriu cu intimata mai multe procese legate de recunoaşterea calităţii de autor asupra realizării tehnice denumită "Branşarea motoarelor electrice de 7,2 Mw", precum şi de plata despăgubirilor băneşti solicitate pentru folosirea de către intimata pârâtă a creaţiei intelectuale fără acordul autorilor.

La instanţa de fond, s-a format Dosarul nr. 156/95/2009, în care, pentru respectarea îndrumărilor date de Înalta Curte, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă realizarea tehnică denumită " Branşarea motoarelor electrice de 7,2 Mw", este nouă şi utilă.

Prin expertiza tehnică întocmită la data de 12. 05. 2009, s-a concluzionat de către expert D.D. Sorin că realizarea tehnică este nouă şi utilă. A arătat expertul că realizarea tehnică a mai suferit modificări şi îmbunătăţiri ale performanţelor tehnice însă autorii acesteia au fost şi vor rămâne reclamanţii iar realizarea tehnică îşi păstrează caracterul de noutate şi utilitate.

Prin sentinţa civilă nr. 128/2009 pronunţată în Dosarul nr. 156/95/2009 Tribunalul Gorj a constatat calitatea de autori a recurentului C. alături de celelalte persoane, pentru realizarea tehnică, sentinţa fiind menţinută de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 261/2009 şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3850 din 18 iunie 2010.

După recunoaşterea calităţii de autor, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile s-au obţinut despăgubiri băneşti până la data de 30 iunie 2009. În speţa de faţă au fost solicitate drepturi băneşti pentru perioada 1 iulie 2009 -30 iunie 2012 însă acţiunea a fost respinsă cu motivarea că realizarea tehnică nu îşi mai păstrează caracterul de noutate şi utilitate.

Astfel, dacă la data de 18 iunie 2010 Înalta Curte a statuat că realizarea tehnică este nouă şi utilă, pentru aceeaşi perioadă Tribunalul Gorj şi Curtea de Apel Craiova, în aprecierea unor expertize eronate, subiective şi incomplete, au statuat că aceeaşi realizare tehnică nu mai este nouă şi utilă.

Pentru a putea fi reţinută ca legală motivarea instanţelor de fond cu privire la pierderea calităţii de noutate şi utilitate a realizării tehnice, trebuia ca din expertizele întocmite să rezulte, fără putinţă de tăgadă, că modificările stabilite de către experţi ca fiind de „un volum mare fizic şi valoric" să fie făcute, ca perioadă de timp, după constatarea calităţii de noutate şi utilitate de către instanţele de judecată prin hotărârile irevocabile susmenţionate.

După cum se observă niciuna dintre expertizele judiciare încuviinţate în cauză nu au precizat că modificările sau îmbunătăţirile au fost aduse soluţiei tehnice după data de 12 mai 2009, când aceasta a fost expertizată de către expertul D.D. Sorin şi s-a concluzionat că este nouă şi utilă.

Deşi a invocat aceste aspecte în apel, instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra acestor critici, nu a analizat dacă prin expertizele efectuate s-a stabilit cronologia modificărilor soluţiei tehnice ci s-a limitat a arăta că raportul de expertiză Toaxen a concluzionat categoric că realizării tehnice i-au fost aduse modificări şi nu îşi mai păstrează caracterul de noutate şi utilitate încălcând astfel puterea de lucru judecat referitoare la îndeplinirea condiţiilor de noutate şi utilitate.

b) Referitor la modificările stabilite de către experţi arată că acestea nu privesc obiectul realizării tehnice, neavând legătură cu aceasta. Aceste îmbunătăţiri nu constituie o noutate în stadiul tehnicii, fiind cunoscute şi aplicate în stadiul tehnicii (şi anume plăcuţele cupal şi capetele terminale Raychem).

După cum rezultă din prima expertiză întocmită de expert P.C., branşarea prin izolatorul de trecere, ce reprezintă practic ideea de bază a creaţiei autorilor nu a fost înlocuit existând în continuare în instalaţia pârâtei.

Astfel, consideră că metoda de branşare a motoarelor de 7,2 Mw folosită de către pârâtă este tot cea a autorilor reclamanţi, păstrându-şi în continuare caracterele de noutate şi utilitate. O realizare tehnică nu mai îndeplineşte condiţia de noutate când aceasta este înlocuită cu o alta nouă sau când a fost înlocuit principiul de bază ce a servit la crearea ei (în speţă branşarea prin izolatorul de trecere, principiu care nu a fost înlocuit până în prezent). Deşi se susţine că metoda tehnică concepută de către recurent şi celelalte persoane nu mai este nouă şi utilă nu se explică de ce nu a fost înlocuită până în prezent cu o altă metodă mai fiabilă.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În motivarea recursului reclamantul V.G. a arătat următoarele.

1. Decizia Curţii de Apel Craiova este nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit a respins cererea de efectuare în cauză a unei contraexpertize care să fie întocmită din trei experţi tehnici pentru a se stabili cu certitudine dacă modificările/îmbunătăţirile au fost aduse realizării tehnice, după pronunţarea irevocabilă a instanţelor de judecată în Dosarul nr. 156/95/2009 în care s-a recunoscut calitatea de autori ai realizării tehnice denumita „Branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW55 lui C.I., V.G., F.A., B.I.C., P.M. şi dacă aceste modificări sau îmbunătăţiri au făcut ca realizarea tehnică în sine să nu îşi mai păstreze caracterul de noutate şi utilitate.

Iniţial, reclamanţilor le-a fost recunoscută de către instanţă calitatea de autori prin sentinţa civilă nr. 206/2007 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 2405/95/2007, sentinţă menţinută de către Curtea de Apel Craiova prin Decizia civilă nr. 788/2007. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2668 din 24 aprilie 2008 a admis recursul pârâtei şi a dispus trimiterea cauzei la instanţa de fond cu îndrumarea de a se verifica îndeplinirea condiţiilor de atestare a unei realizări tehnice, noutatea şi utilitatea. La instanţa de fond s-a format Dosarul nr. 156/95/2009, în care, pentru respectarea îndrumărilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă realizarea tehnică denumită „Branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW" este nouă şi utilă.

Prin sentinţa civilă nr. 128/2009 pronunţată în Dosarul nr. 156/95/2009 Tribunalul Gorj a constatat calitatea de autori a reclamanţilor pentru realizarea tehnică, sentinţa fiind menţinută de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 261/2009 şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3850 din 18 iunie 2010, şi că realizarea tehnică este nouă şi utilă.

Astfel, la data de 18 iunie 2010, Înalta Curte a statuat că realizarea tehnica este nouă şi utilă, iar pentru aceeaşi perioadă Tribunalul Gorj şi Curtea de Apel Craiova, în aprecierea unei expertize eronate şi subiective, au stabilit că aceeaşi realizare tehnică nu mai este nouă şi utilă.

2. Instanţa de fond a greşit când a dispus respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză întocmit de expertul T.V., întrucât acestea erau întemeiate, expertul nerăspunzând la obiectivele expertizei aşa cum au fost încuviinţate de către instanţă, aceeaşi greşeală a făcut-o şi Curtea de Apel Craiova, respingând cererea lor de a se efectua o contraexpertiză de trei experţi tehnici imparţiali şi neutri.

Expertul trebuia să stabilească în mod cronologic care au fost modificările aduse realizării tehnice,,Branşarea motoarelor electrice de 12 MW" de către pârâtă. Pentru a răspunde în mod imparţial la acest obiectiv, expertul trebuia să pornească de la obiectul realizării tehnice aşa cum a fost descris în anexa la cererea din 08 iulie 1991. Obiectul şi scopul realizării tehnice a fost acela de a scoate cablurile electrice din cutia de borne a motorului unde erau conectate direct la bornele motorului în afara acestuia la temperatura mediului ambiant, prin izolatori de trecere. Prin lucrarea sa expertul T.V. nu a stabilit care a fost cronologia modificărilor sau îmbunătăţirilor aduse de pârâtă la realizarea tehnică raportat la data când a fost recunoscuta calitatea de autori ai realizării tehnice şi au fost constatate ca îndeplinite condiţiile de noutate şi utilitate ale realizării tehnice, de către instanţele de judecată în Dosarul nr. 156/95/2009.

Expertul a identificat modificări care nu au nici o legătură cu obiectul realizării tehnice. Din lecturarea acestor modificări se constată că acestea nu sunt modificări propriu zise ci o înlocuire a conexiunii rigide cu una flexibilă, o tehnologie de realizare a capetelor terminale ale cablurilor de alimentare şi o folosire a unui adaos de placă cupal la contactul dintre aluminiu şi cupru cunoscută în stadiul tehnicii. Între expertul tehnic T.V. şi expertul parte B.G. există puncte de vedere diferite. Curtea de Apel Craiova nu a ţinut cont de cererile lor şi s-a pronunţat pe baza unei expertize efectuate de expertul T.V. care a fost recuzat de ei şi care, făcând afirmaţii eronate, a indus în eroare instanţa.

3. În mod greşit a soluţionat prima instanţa de fond şi de apel cererea de recuzare a expertului T.V. având în vedere că a făcut dovada conflictului de interese dintre acesta şi pârâtă. A depus la dosarul instanţei de fond şi un contract de prestări servicii între pârâtă şi firma soţiei expertului, însă acesta avea obligaţia de a aduce la cunoştinţă instanţei şi părţilor aceste aspecte.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin are a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, susţinând şi faptul că în cadrul recursurilor nu s-ar fi invocat decât motive de netemeinicie iar nu de nelegalitate.

Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.

Este nefondată excepţia nulităţii recursurilor, invocată de către intimata pârâtă, pe considerentul că prin motivarea în fapt a recursurilor nu s-ar fi invocat motive de nelegalitate ci de netemeinicie.

Deşi nu s-a menţionat expres în cadrul niciunuia dintre recursuri temeiul de drept în care se încadrează motivele de recurs formulate cu referire la cel puţin unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în unul din motivele prevăzute de art. 304.

Înalta Curte a constatat că recursurile conţin motive de fapt care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aşa cum se va menţiona mai jos.

Întrucât ambele recursuri cuprind în esenţă aceleaşi motive de recurs, vor fi analizate concomitent, urmând a evidenţia elementele specifice fiecăruia dintre ele.

Este nefondat motivul de recurs prin care se susţine încălcarea puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 128/2009 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ca urmare a respingerii recursului formulat împotriva deciziei pronunţate în apel), referitor la condiţiile de noutate şi utilitate pe care trebuia să le îndeplinească realizarea tehnică, motiv de recurs ce va fi analizat din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Aşa cum s-a reţinut şi în Decizia nr. 3098 din 4 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia I civilă, pronunţată în litigiul dintre părţi care a avut ca obiect pretenţiile deduse din aceeaşi realizare tehnică, aferente perioadei 1 iulie 2006-30 iunie 2009, îndeplinirea de către realizarea tehnică a condiţiilor prevăzute de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, şi anume noutatea la nivelul unităţii şi utilitatea acesteia, a fost clarificată în litigiul soluţionat irevocabil prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, litigiu în care s-a menţionat şi data în raport de care se fac verificările aferente.

Obiectul litigiului finalizat prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie l-a constituit constatarea calităţii reclamanţilor de coautori ai realizării tehnice în cauză, în temeiul art. 73 din Legea nr. 64/1991.

Prin Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au reţinut următoarele, în ceea ce priveşte data în raport de care se fac verificările referitoare la îndeplinirea de către realizarea tehnică a condiţiilor privind noutatea la nivelul unităţii şi utilitatea acesteia: ”Condiţiile de atestare a unei realizări tehnice se raportează la data la care aceasta este făcută publică (în ceea ce priveşte noutatea) şi se aplică (din perspectiva utilităţii), stadiul tehnicii fiind cel de la data respectivă iar nu de la o dată ulterioară.”

Astfel, noutatea şi utilitatea realizării tehnice se verifică în raport de data la care aceasta este făcută publică şi aplicată, moment la care se raportează şi stadiul tehnicii.

Pentru cererile vizând despăgubiri pentru o perioadă ulterioară acestui moment se poate invoca faptul că soluţia propusă prin realizarea tehnică nu se mai aplică în forma de la data la care a fost făcută publică, că a suferit modificări în timp, situaţie de fapt a cărei verificare nu coincide cu verificarea noutăţii şi utilităţii realizării tehnice, în sensul prevăzut de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991.

Faptul că pârâta, deşi invocă, în fapt, modificarea soluţiei tehnice, în mod impropriu, susţine că acest lucru ar afecta noutatea realizării tehnice nu poate duce la concluzia existenţei puterii de lucru judecat sub aspectul neintervenirii în timp a modificărilor soluţiei propuse prin realizarea tehnică, întrucât nu acesta a fost obiectul cercetării judecătoreşti finalizate prin pronunţarea Deciziei civile nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa cum s-a reţinut anterior.

Nu se poate reţine existenţa puterii de lucru judecat nici sub aspectul nemodificării soluţiei tehnice până la data de 30 iunie 2009, raportat la litigiul finalizat prin Decizia nr. 3098 din 4 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi care a avut ca obiect pretenţiile deduse din aceeaşi realizare tehnică, aferente perioadei 1 iulie 2006-30 iunie 2009, având în vedere că acest aspect nu rezultă a fi fost invocat în apărare de către pârâtă, astfel că nici nu a putut fi analizat de către instanţe, pentru a intra în puterea de lucru judecat.

Intimata pârâtă a invocat în recursul soluţionat prin hotărârea menţionată anterior că realizarea tehnică în cauză nu ar mai fi nouă faţă de stadiul actual al tehnicii, susţinere considerată neîntemeiată de către instanţa de recurs, ţinând cont de faptul că noutatea se verifică prin raportare la data la care realizarea tehnică a fost făcută publică, aşa cum reiese din Decizia civilă nr. 3850 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu la stadiul actual al tehnicii.

Astfel, prin această decizie instanţa de recurs nu a analizat, legat de această apărare a pârâtei, dacă au intervenit sau nu modificări în timp ale realizării tehnice în cauză, faţă de momentul la care aceasta a fost făcută publică.

Întinderea puterii de lucru judecat este dată de dispozitivul şi considerentele hotărârii care susţin acest dispozitiv iar nu de concluziile unui raport de expertiză administrat în acea cauză.

Motivul principal al respingerii acţiunii de către prima instanţă de fond a fost reprezentat de concluzia la care s-a ajuns, din interpretarea probelor administrate, în sensul că realizarea tehnică a suferit modificări fundamentale şi că nu mai există o identitate propriu-zisă între realizarea tehnică concepută de reclamanţi şi cea rezultată în urma modificărilor aduse de către pârâtă, motiv pentru care reclamanţii nu mai dovedesc îndreptăţirea la acordarea vreunor drepturi băneşti.

Faptul că în mod impropriu prima instanţă de fond a calificat această situaţie de fapt ca reprezentând nemaiîndeplinirea de către realizarea tehnică a condiţiei noutăţii nu poate duce în sine la casarea deciziei date în apel. Atâta timp cât nu există motive de casare care să implice modificarea situaţiei de fapt determinată prin analiza probelor administrate în cauză în sensul menţionat anterior, o astfel de casare nu ar fi decât formală.

În ceea ce priveşte motivele de recurs prin care se susţine greşita respingere a cererii de efectuare a unei contraexpertize şi a obiecţiunilor la raportul de expertiză întocmit de către expertul T.V., Înalta Curte a reţinut că aceste critici vizează temeinicia hotărârii atacate, iar nu nelegalitatea acesteia.

Prin aceste motive se critică, în principal, modul în care a fost administrată proba cu expertiza în faţa primei instanţe, şi cele reţinute de către acesta.

Expertiza solicitată în apel a fost respinsă de către instanţa de apel raportându-se la faptul că în faţa primei instanţe au fost efectuate două expertize prin care s-a ajuns la aceeaşi concluzie, astfel că prin încuviinţarea unei a treia expertize în cauză s-ar fi tergiversat soluţionarea acesteia.

În recurs, prin raportare la prevederile art. 304 partea introductivă C. proc. civ., nu pot fi formulate critici referitoare la modalitatea de interpretare şi administrare a probelor ţde către instanţele de fond, cu consecinţa reanalizării acestor probe, întrucât aceste critici privesc temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii atacate.

Expertiza depusă în recurs nu poate fi avută în vedere în susţinerea pretenţiilor recurenţilor având în vedere, pe de o parte, că reprezintă o expertiză extrajudiciară, nefiind respectat astfel principiul nemijlocirii administrării probelor, iar, pe de altă parte, că în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ. nu este admisibilă decât proba cu înscrisuri.

Susţinerile recurentului Ciorobea Vasile, legat de acelaşi aspect menţionat anterior, în sensul că prin respingerea de către prima instanţă a obiecţiunilor la expertiza efectuată de către expertul T.V. şi a contraexpertizei de către instanţa de apel s-a încălcat puterea de lucru judecat a hotărârilor menţionate anterior, sub aspectul neintervenirii modificărilor până la 12 mai 2009, sunt nefondate, prin raportare la cele reţinute mai sus, în cadrul analizei motivului de recurs privind încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare.

Este nefondat motivul de recurs invocat de către reclamantul V.G. prin care se susţine greşita soluţionare de către instanţele de fond a cererii de recuzare a expertului T.V., întrucât a făcut dovada existenţei conflictului de interese dintre acesta şi pârâtă.

Cererea de recuzare a expertului T.V. a fost respinsă de către prima instanţă de fond ca fiind tardiv formulată prin raportare la prevederile art. 204 alin. (2) C. proc. civ., nefiind analizată pe fond, soluţie considerată legală de către instanţa de apel.

Prin motivul de recurs formulat recurentul nu a arătat de ce consideră nelegală decizia instanţei de apel sub aspectul interpretării art. 204 alin. (2) C. proc. civ., nu a arătat de ce consideră că în acest caz nu a intervenit decăderea din dreptul de a formula cererea de recuzare, drept exercitat după trecerea termenului prevăzut de lege.

Obiectul recursului îl constituie soluţia instanţei de apel. Atâta timp cât nu s-au formulat critici de nelegalitate faţă de această soluţie, care să ducă la constatarea nelegalităţii respingerii ca tardivă a cererii de recuzare, instanţa de recurs nu poate intra în analiza temeiniciei motivelor de recuzare formulate faţă de expertul T.V.

În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 316 raportat la art. 295 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii C.I. şi V.G. împotriva Deciziei nr. 64 din data de 16 septembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1153/2014. Civil		ICCJ. Decizia nr. 1171/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 1167/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1167/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs