ICCJ. Decizia nr. 1255/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1255/2014
Dosar nr. 2330/114/2013/a1.1
Şedinţa camerei de consiliu din data de 10 aprilie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2330/114/2013/a1.1 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pârâta SC G. SA Buzău a solicitat, în contradictoriu cu reclamantul P.E.V., suspendarea provizorie a executării Sentinţei civile nr. 927 din 10 septembrie 2013 a Tribunalului Buzău.
Prin Încheierea din data de 11 martie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins cererea motivat de faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 274 C. muncii, hotărârile pronunţate în fond, în litigiile de muncă sunt definitive şi executorii de drept, iar cererea de suspendare provizorie a executării unei hotărâri judecătoreşti într-un litigiu de muncă poate fi admisă numai dacă cel ce o formulează face dovada existenţei urgenţei măsurii solicitate, ceea ce, în speţă, nu s-a demonstrat.
Împotriva acestei încheieri a declarat „apel” pârâta, în temeiul art. 466 şi urm. C. proc. civ., arătând că motivele de netemeinicie şi nelegalitate le va depune printr-un memoriu separat.
Analizând cererea dedusă judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 448 alin. (1) pct. 10 şi alin. (2) C. proc. civ., hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept, executarea având un caracter provizoriu în orice situaţie în care legea prevede că hotărârea este executorie.
În baza art. 450 C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării provizorii, în alin. (3) al acestui articol, prevăzându-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispoziţiile art. 718 alin. (6) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziţii, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel, face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.
Tot în materia suspendării, este aplicabil şi art. 484 C. proc. civ., care dispune că în situaţia în care se formulează în recurs o cerere de suspendare a executării hotărârii recurate, aceasta se soluţionează prin încheiere motivată, care este definitivă.
În speţă, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de suspendare provizorie a executării este dată într-un litigiu de muncă, iar potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă nu sunt supuse recursului.
Prin urmare, cum în speţă Sentinţa civilă nr. 927 din 10 septembrie 2013 a Tribunalului Buzău este supusă numai căii de atac a apelului, încheierea pronunţată în soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării formulată prin cererea de apel este definitivă, aplicând prin analogie dispoziţiile art. 484 C. proc. civ., pentru că nu se poate ca încheierea de suspendare a executării unei hotărâri să fie supusă altor căi de atac decât cele pe care le are deschise hotărârea supusă executării.
În dispozitivul încheierii s-a menţionat „Cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare”.
Conform dispoziţiilor art. 457. alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei”, iar potrivit alin. (2), „Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.”
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte normele de competenţă, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că „Secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel”. În ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege, „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii”.
Coroborând dispoziţiile legale incidente, menţionate anterior şi aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenţei materiale, Înalta Curte reţine că prezenta cale de atac este inadmisibilă şi pentru următoarele motive:
Deşi potrivit art. 718 alin. (6) C. proc. civ., încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speţă este pronunţată, în faza procesuală a apelului, de către Curtea de Apel.
Se constată, totodată, că, în reglementarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 303/2004, menţionate anterior, Înaltei Curţi nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.
Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului împotriva încheierii dată de Curtea de Apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri pronunţată într-un conflict de muncă.
Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată „apel” va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată apel formulată de pârâta SC G. SA împotriva Încheierii din 11 martie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 2330/114/2013/a1.1.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1254/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1256/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
