ICCJ. Decizia nr. 1261/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1261/2014
Dosar nr. 2177/108/2012
Şedinţa publică din 11 aprilie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 2177/108/2012, la data de 6 aprilie 2012, reclamanţii K.M. şi K.E. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale Bucureşti, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 101.589 RON cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat compus din teren extravilan situat pe raza oraşului Pecica, judeţul Arad, având numărul cadastral 303349, în suprafaţă de 5.211 mp, înscris în cartea funciară iniţială 302950 Pecica, în prezent sistată. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale calculate de la data de 1 august 2010 până la data plăţii efective, obligarea pârâtului să consemneze sumele mai sus solicitate în contul deschis la CEC Bank pe numele reclamanţilor, cu dobânzile legale aferente de până la data plăţii efective, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa.
În drept au invocat art. 21, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 modificată şi completată, art. 1, art. 21 - art. 27 din Legea nr. 33/1994 republicată, art. 15, art. 16, art. 44 din Constituţia României, art. 1 parag. 1 din Protocolul Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 şi art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 562 alin. (3) noul C. civ., art. 274 C. proc. civ.
Prin completarea de acţiune de la data de 27 februarie 2013 reclamanţii au solicitat în subsidiar obligarea pârâtei la plata sumei de 74.831 RON cu titlu de despăgubire, sumă stabilită de către d-nul expert B.M. în cuprinsul „opiniei separate", depusă la dosarul cauzei şi comunicată reclamanţilor la data de 26 februarie 2013.
Prin Sentinţa civilă nr. 112 din 14 martie 2013 Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea, anulându-se în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 3/5 din 6 octombrie 2011 în privinţa cuantumului despăgubirilor. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamanţilor suma de 74.831 RON, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat şi suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut în esenţă că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 3/5 din 5 octombrie 2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanţi a suprafeţei de 5.211 mp din terenul situat în localitatea Pecica judeţul Arad, înscris în CF 303349 Pecica, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 3.715,44 RON, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro/mp.
S-a reţinut de asemenea că reclamanţii au contestat această hotărâre, susţinând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât faţă de valoarea de circulaţie a terenurilor, cât şi faţă de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
S-a mai reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 şi art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, instanţa de fond a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experţi, din care unul desemnat de instanţă şi câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.
Instanţa de fond şi-a însuşit opinia exprimată de expertul B.M. pentru determinarea cuantumului despăgubirilor ce se cuvin reclamanţilor pentru terenul expropriat, reţinând că argumentele acestuia se încadrează în condiţiile prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R. S.A, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Timişoara (recurs, calificai de instanţa de apel ca fiind apel).
În motivare s-a arătat că despăgubirea propusă şi neacceptată de expropriat se compune din valoarea reala a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar ambele componente au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor propuse a fi plătite. Preţul de piaţa stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de SC E. SRL fiind în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi sunt susţinute şi de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă.
Potrivit Raportului de evaluare întocmit conform Legii nr. 255/2010 în luna mai 2011, suprafaţa totală ce urmează a fi expropriată este de 86.5211 mp, având o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 RON. Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanta cu reglementările Standardelor Internaţionale de Evaluare de către domnul Ing. G.N., expert evaluator bunuri mobile şi proprietăţi imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimaţie nr. 6253, şi calitatea de expert funciar, membru AEF, legitimaţie nr. 018 şi de către doamna G.N., expert proprietăţi imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimaţie nr. 1222. Valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii nr. 255/2010 şi Legii nr. 33/1994 şi conform standardului internaţional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului (persoanelor îndreptăţite).
S-a mai susţinut ca raportul de evaluare a fost întocmit analizând piaţa specifică a proprietăţilor imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieţei (tipul de proprietate, potenţialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor ş.a.).
Prin Decizia nr. 110A din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul pârâtului, acesta fiind obligat şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că simpla nemulţumire a părţii cu privire la sentinţa recurată, fără a fi indicate în concret motivele pentru care se consideră această hotărâre netemeinică sau nelegală, nu este suficientă.
S-a mai reţinut că prima instanţă a admis în parte cererea reclamantelor şi a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite acestora urmare exproprierii, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către comisia de experţi numită de tribunal, precum şi dispoziţiile legale incidente, care au fost indicate în considerentele hotărârii.
Faţă de susţinerile pârâtului că raportul de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcţia autostrăzii pe U.A.T. Pecica, judeţul Arad, întocmit în mai 2011 de SC E. SRL a fost întocmit în concordanţă cu reglementările Standardelor Internaţionale de Evaluare de către experţi membri ANEVAR, iar valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 şi Legii nr. 33/1994 şi conform standardului internaţional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite instanţa a reţinut că acestea au caracter general, nefiind critici punctuale şi concrete ale modului în care instanţa a interpretat şi aplicat normele legale pe care şi-a întemeiat hotărârea, ale concluziilor raportului judiciar de expertiză pe baza căruia tribunalul a pronunţat sentinţa apelată, ale modului în care experţii au ajuns la concluziile expuse în raportul întocmit, ale criteriilor avute în vedere de aceştia şi de instanţă pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reluând cuvânt cu cuvânt criticile din faza procesuală a apelului, fără a formula critici noi.
La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2014 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia tardivităţii recursului şi, faţă de excepţia invocată, a apreciat-o ca fiind întemeiată şi a admis-o ca atare, pentru următoarele considerente:
La dosarul Tribunalului Arad pârâtul a indicat ca toate actele procedurale să fie comunicate la adresa: Timişoara, Str. C.B. nr. X, cod 300238 judeţul Timiş.
Aşa cum rezultă din dovada aflată la dosarul Curţii de Apel Timişoara recurentului i-a fost comunicată decizia atacată la data de 4 noiembrie 2013, acesta având dreptul să declare recurs, conform art. 5301 C. proc. civ., în termen de 15 zile de la această dată, ultima zi fiind 20 noiembrie 2013.
Art. 101 alin. (1) C. proc. civ. dispune: «Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul».
Cum recurentul a declarat recurs la data de 25 noiembrie 2013 rezultă că s-a depăşit termenul legai prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi recursul fiind, depus după expirarea termenului legal, va fi respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.T.I. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 110 din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1259/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1263/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
