ICCJ. Decizia nr. 1263/2014. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1263/2014
Dosar nr. 5721/1/2013
Şedinţa publică din 11 aprilie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamantul D.S. şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva Deciziei civile nr. 728/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, constatându-se că au fost corect aplicate prevederile art. 50 alin. (3) şi art. 501 din Legea nr. 10/2001, privind obligarea Ministerului Finanţelor Publice la plata preţului, actualizat la data plăţii, plătit de reclamant cu privire la apartamentul în litigiu.
Împotriva Deciziei civile nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat cerere de revizuire reclamantul D.S., în temeiul art. 322 pct. 5, pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., cerere înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 22 decembrie 2013.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, în ceea ce priveşte art. 322 pct. 5 C. proc. civ., au apărut înscrisuri doveditoare care ar fi condus la admiterea cererii de chemare în judecată. De asemenea, în cauza CEDO Raicu contra României, care este o cauză identică cu speţa de faţă, instanţa europeană a găsit cererea admisibilă şi a hotărât că s-a încălcat art. 6 pct. 1 din Convenţie, art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţie şi a obligat statul român la plata, în termen de 3 luni, a contravalorii apartamentului şi la plata daunelor morale.
În revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost invocată contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi Decizia civilă nr. 3184 din 10 iunie 2013 a aceleiaşi instanţe constând în aceea că, în vreme ce în Dosarul nr. 55413/3/2011 se admite acţiunea şi se acordă o despăgubire egală cu preţul de piaţă al imobilului, în dosarul revizuentului, respectiv Dosarul nr. 46765/3/2009, se respinge integral cererea de chemare în judecată pe motivul că la data cumpărării imobilului, respectiv decembrie 1996, nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Un alt motiv de revizuire invocat a fost cel prevăzut de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., conform căruia dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, datorată unei hotărâri judecătoreşti, aceasta nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Cauza de faţă este asemănătoare cu Hotărârea din 19 octombrie 2006 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cazul Raicu contra României, aspect sesizat de instanţele de judecată.
La primul termen acordat pentru soluţionarea cererii de revizuire, la 11 aprilie 2014, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererilor de revizuire formulate împotriva Deciziei nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 322 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi excepţia tardivităţii cererii de revizuire bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate aceste excepţii, datorită caracterului lor peremptoriu, constată următoarele:
În ceea ce priveşte cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., art. 322 alin. (1) C. proc. civ. impune cerinţa ca numai hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, să facă obiect al acestei căi extraordinare de atac de retractare.
Prin decizia supusă revizuirii, Decizia civilă nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au fost respinse ca nefondate recursurile, soluţie care nu a antamat situaţia de fapt a cauzei, obiectul ambelor recursuri fiind limitat la critici de nelegalitate aduse deciziei atacate, în contextul în care situaţia de fapt a fost considerată ca fiind deplin stabilită în faza procesuală a apelului.
Întrucât în această ipoteză decizia instanţei de recurs nu evocă fondul, nu este îndeplinită condiţia cerută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac. În consecinţă, cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. urmează a fi respinse ca inadmisibile.
În ipoteza cererii de revizuire reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., condiţia de admisibilitate menţionată anterior nu este cerută întrucât, în cazul contrarietăţii de hotărâri pronunţate în una şi aceeaşi cauză, scopul revizuirii nu este modificarea soluţiei ca urmare a schimbării intervenite în situaţia de fapt a cauzei, ci anularea ultimei hotărâri care a fost pronunţată în aceeaşi cauză, pentru a se da eficienţă principiului autorităţii de lucru judecat.
Însă, asupra cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat din oficiu excepţia tardivităţii.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 de la data pronunţării ultimei hotărâri.
Revizuentul a invocat contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi Decizia nr. 3184 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, iar data ultimei hotărâri este 10 iunie 2013.
Luând în considerare data de 10 iunie 2013, termenul de revizuire de o lună, calculat potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., se împlineşte la 10 iulie 2013.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 decembrie 2013, după mai mult de 5 luni, fiind astfel depăşit termenul legal de o lună pentru formularea cererii de revizuire, motiv pentru care, în temeiul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ. urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de revizuentul D.S. împotriva Deciziei nr. 5888 din 2 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, întemeiate pe art. 322 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de acelaşi revizuent împotriva aceleiaşi decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1261/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1274/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
