ICCJ. Decizia nr. 1308/2014. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1308/2014
Dosar nr. 58/222/2012
Şedinţa publică din 7 mai 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Darabani, sub nr, 834/217 din 18 septembrie 2007, reclamantul C.A.V., în contradictoriu cu pârâţii E.V., Comisia Locală de fond funciar Coţuşca, jud. Botoşani şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Botoşani, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate 145.153, emis la data de 09 decembrie 2003, pe numele E.D., cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat reclamantul că, prin H.C.J din 02 iunie 2006, i-a fost respinsă cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 8,50 ha. teren agricol, deşi a deţinut acest teren înainte de colectivizare.
Prin sentinţa civilă nr. 604 din 02 decembrie 2008, Judecătoria Darabani a admis acţiunea civilă pentru reconstituirea dreptului de proprietate, formulată de reclamantul C.V., a anulat în parte H.C.J. Botoşani din 02 iunie 2006 şi a dispus reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 8,50 ha teren agricol, situat pe teritoriul comunei Coţuşca, jud. Botoşani. De asemenea, a admis în parte, acţiunea civilă pentru anulare parţială Titlu de proprietate introdusă de reclamantul C.V., a anulat pentru suprafaţa de 4,5 ha teren Titlul de proprietate eliberat de Comisia Judeţeană Botoşani, pe numele E.D., din 09 decembrie 2003, amplasamentul şi dimensiunile suprafeţei de 4,50 ha teren fiind prevăzute în anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică, întocmit în cauză de expert P.L.T.
Prin Decizia civilă nr. 988/R din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis recursurile declarate de pârâtele Comisia locală de fond funciar Coţuşca, Comisia judeţeană Botoşani pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor şi E.V. împotriva sentinţei nr. 604 din 2 decembrie 2008 a Judecătoriei Darabani pe care a casat-o şi a trimis cauza, spre rejudecare, Judecătoriei Darabani.
Judecătoria Darabani, rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 359 din 6 mai 2010, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului C.V.
Prin Decizia nr. 1187/R din 26 ianuarie 2010, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva sentinţei nr. 359 din 6 mai 2010 a Judecătoriei Darabani, pe care a casat-o şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Urmare faptului că, la Judecătoria Darabani toţi judecătorii s-au abţinut cu privire la judecata acţiunii reclamantului, prin încheierea nr. 321 din 16 decembrie 2011, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a trimis cauza, spre soluţionare, Judecătoriei Dorohoi, unde a fost înregistrată sub nr. 58/222 din 12 ianuarie 2012.
Prin sentinţa civilă nr. 2810 din 28 decembrie 2013, Judecătoria Dorohoi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.A.V. în contradictoriu cu pârâţii E.V., Comisia Locală de fond funciar Coţuşca, jud. Botoşani şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Botoşani. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, excepţia puterii de lucru judecat, invocată de pârâta E.V.
Prin Decizia nr, 792/R din 28 iunie 2013, Tribunalul Botoşani a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva sentinţei civile nr. 2810 din 28 decembrie 2012 a Judecătoriei Dorohoi, pe care a menţinut-o.
Împotriva acestei decizii, reclamantul C.V. a declarat apel.
Prin Decizia nr. 56 din 17 octombrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamantul C.V. împotriva Deciziei nr. 792/R din 28 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. 58/222/2012.
Instanţa Curţii de Apel Suceava a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
În speţă, reclamantul a înţeles să declare însă apel împotriva unei hotărâri pronunţate de tribunal în recurs or, faţă de dispoziţiile legale menţionate, reclamantul nu are deschisă calea de atac a apelului, împotriva hotărârii pronunţate în recurs.
Împotriva Deciziei nr. 56 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, reclamantul a declarat recurs.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 noiembrie 2013, fiind stabilit termen pentru soluţionare la 7 mai 2014.
La termenul din 7 mai 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisihiUtăţii recursului, excepţie pe care, analizând-o cu prioritate,in temeiul art. 137 C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac este totodată şi o regulă cu valoare de principiu constituţional, consacrat în art. 129 din Constituţie, conform căruia: „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Prin urmare, proclamând dreptul părţilor interesate şi al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătoreşti, textul constituţional arată însă, că aceasta se poate face numai „în condiţiile legii", statuând astfel nu numai feptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii, un alt principiu care guvernează materia căilor de atac fiind acela ai unicităţii dreptului de a exercita o cale de atac, care presupune că părţile au dreptul de a exercita o singură dată o anumită cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date Iară drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţîonale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date Iară drept de apel, cele date în apei, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, obiectul acţiunii reclamantului derivă din materia fondului funciar, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei aparţinând judecătoriei, în raport de art. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Totodată, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Titlul XIII, hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului, art. 2 pct. 3 C. proc. civ. statuând că tribunalul,ca instanţă de recurs, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Astfel cum reiese din redarea lucrărilor cauzei, acţiunea reclamantului a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria Dorohoi, în sensul respingerii acţiunii, iar prin Decizia civilă nr. 792/R din 28 iunie 2013, Tribunalul Botoşani a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva sentinţei civile nr. 2810 din 28 decembrie 2012 a Judecătoriei Dorohoi, pe care a menţinut-o, decizia pronunţată fiind irevocabilă la data pronunţării sale.
Reclamantul a exercitat împotriva deciziei irevocabile a instanţei de recurs calea de atac a apelului, deşi această hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel sau, din nou, cu recurs, în raport de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Cum reclamantul a uzat deja de dreptul său de a exercita calea de atac a recursului - care a fost respins, ca nefondat - drept ce a fost epuizat prin chiar exerciţiul lui, acesta nu se poate judeca într-o altă cale de atac - apel -, care nici nu este prevăzută de lege în materia fondului funciar, după cum nu se poate judeca de mai multe ori în calea de atac a recursului.
Astfel fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă E.V., prin întâmpinare întrucât aceasta nu a depus înscrisuri în dovedirea acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva Deciziei nr. 56 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de intimata-pârâtă E.V. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1338/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
