ICCJ. Decizia nr. 1335/2014. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1335/2014
Dosar nr. 18037/63/2012
Şedinţa publică din 08 mai 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 18 octombrie 2012, reclamanta V.M. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA (fosta SC O.U. SA Podari), solicitând să se constate că activitatea desfăşurată în perioada 17 septembrie 1973-1 aprilie 2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, timp de lucru 100% şi să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverinţe în acest sens.
Prin sentinţa nr. 3301 din 4 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 18037/63/2012, s-a admis acţiunea formulată de reclamantă, s-a constatat că activitatea desfăşurată de reclamantă în perioada 17 septembrie 1973-1 aprilie 2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, anexa nr. 2, în procent de 100% şi a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverinţă în acest sens. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei şi suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condiţiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condiţiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări şi completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absenţa unei enunţări exprese în ordin.
În acest sens, este şi decizia nr. 258 din 20 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior, în acord şi cu principiul nediscriminării avut în vedere prin Decizia nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale, conform căreia nu există nici o raţiune să se menţină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii indiferent de perioadă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC C. SA, iar prin decizia nr. 7030 din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost admis şi în consecinţă, sentinţa recurată a fost modificată în sensul respingerii acţiunii formulate de intimata reclamantă V.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 este menţionată, activitatea de extracţie a uleiului în unităţile de industrie alimentară, prin utilizarea benzinei, dar reclamanta nu a prestat o astfel de activitate.
Împotriva acestei decizii reclamanta V.M. a formulat din nou recurs prin care, fără a indica un temei legal, a solicitat reanalizarea deciziei.
Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului declarat de reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Decizia atacată cu recurs a fost pronunţată în condiţiile art. 208-art. 210 şi art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în vigoare la data introducerii acţiunii, referitoare la competenţa materială şi la căile de atac în materia litigiilor de muncă, fiind o decizie irevocabilă, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva deciziei nr. 7030 din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1331/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1350/2014. Civil. Abţinerea întregii... → |
|---|
