ICCJ. Decizia nr. 1431/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1431/2014
Dosar nr. 4943/63/2011*
Şedinţa publică din 15 mai 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanţii L.M. şi L.N. au chemat în judecată Primăria Municipiului Craiova, Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova prin primar şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii să le achite despăgubiri legale şi la justa valoare pentru întreaga suprafaţă a imobilului supus exproprierii, situat în Craiova, str. E.C.
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 11 mai 2012, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a admis acţiunea, a anulat parţial hotărârea din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova, Comisia pentru soluţionarea cererilor formulate de proprietarii expropriaţi din imobilele situate în Craiova, str. A. şi str. E.C., cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat, situat în Craiova, str. E.C., în suprafaţă de 62,04 mp, compus din cameră de locuit, bucătărie, boxă, pivniţă, holuri, WC, pe care le-a stabilit la valoarea de 245.876 RON şi a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi hotărâre, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta Primăria Municipiului Craiova pentru lipsa capacităţii de folosinţă a acestei pârâte şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova.
Tribunalul a reţinut că, prin hotărârea contestată, s-a aprobat acordarea de despăgubiri în cuantum de 185.700 RON pentru imobilul expropriat, proprietatea reclamanţilor, situat în Craiova, str. E.C., în suprafaţă de 46,28 mp.
Întrucât în conţinutului actului de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2004 încheiat între Consiliul Judeţean Dolj, Sector Servicii Publice şi reclamanţii L.M. şi L.N. se prevede expres că suprafaţa imobilului situat în Craiova, str. E.C. este de 62,04 mp şi nu de 46,28 mp, aşa cum s-a precizat în hotărârea contestată, instanţa a dispus, în şedinţa publică din 8 aprilie 2011, ca la evaluarea imobilului expropriat, experţii să ia în calcul această suprafaţă şi nu pe cea de 46,28 mp. S-a stabilit că valoarea imobilului expropriat este de 245.876 RON, respectiv, 57.772 euro, fiind o valoare superioară celei stabilite de către expropriator.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, calificat ulterior ca apel, pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova, prin Primar.
Prin decizia nr. 87 din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Craiova şi a respins acţiunea faţă de acest pârât, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că raportul juridic se derulează între expropriat şi expropriator, astfel încât obligaţia de plată a despăgubirilor revine Municipiului Craiova, prin Primar, iar soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova şi de admiterea acţiunii, cu consecinţa obligării la despăgubiri, faţă de acest pârât, este nelegală.
În mod corect, tribunalul a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanţă, acest raport de expertiză răspunzând cerinţelor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Deşi reclamanţii nu folosesc expres termenul de anulare a hotărârii sub aspectul sumei stabilite cu titlu de despăgubire, este fără echivoc intenţia de a se anula această hotărâre, aşa încât, tribunalul s-a pronunţat în limitele investirii sale.
Prin decizia 3271 din 12 iunie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova împotriva deciziei nr. 87 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel nu a analizat critica potrivit căreia la calculul despăgubirilor a fost avut în vedere un act normativ abrogat, şi anume, Decretul nr. 256/1984, ce consacră criterii de calcul total diferite de cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Sub acest aspect, Înalta Curte a constatat că hotărârea recurată nu corespunde exigenţelor art. 261 C. proc. civ., situaţie în care, cauza a fost trimisă spre rejudecare, urmând ca instanţa de apel să răspundă motivului de apel arătat şi să justifice care este baza legală de calcul a cuantumului despăgubirii ce se cuvine reclamanţilor ca efect al exproprierii, prin administrarea tuturor probatoriilor necesare, utile şi concludente în acest sens.
Rejudecând cauza, prin decizia nr. 326 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins ca lipsit de interes apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 152 din 11 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj şi, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin primar împotriva aceleiaşi hotărâri. A fost obligat pârâtul Municipiul Craiova prin Primar la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanţii L.M. şi L.N.
Instanţa de apel a reţinut că exproprierea imobilului proprietatea reclamanţilor s-a făcut în temeiul Legii nr. 255/2010, aşa încât, în temeiul art. 19 şi art. 34 din acest act normativ, stabilirea cuantumului despăgubirilor se face prin raportare la dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Prin hotărârea din 13 ianuarie 2011, expropriatorul a propus reclamanţilor acordarea unei despăgubiri în cuantum de 185.700 RON pentru partea din imobil deţinută de aceştia în proprietate exclusivă, pentru 46,28 mp, rezultând un preţ de 4.036 RON/mp (959 euro/mp).
Metoda folosită de experţi pentru a evalua locuinţa ce a fost expropriată având ca bază de calcul anexa nr. 3 şi nr. 4 din Decretul 256/1984 este una corectă, această parte din actul normativ nefiind abrogată.
Dat fiind faptul că art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 face trimitere la preţul de circulaţie al imobilelor pentru a se stabili despăgubirea cuvenită pentru imobilele expropriate, în apel experţii au depus la dosar oferte de preţ practicate pe piaţa imobiliară în anul 2013, arătând că pentru anul 2012 nu au fost găsite astfel de oferte, însă preţurile pieţei nu au suferit modificări.
Instanţa a comparat aceste înscrisuri cu evaluarea făcută de experţi şi a constatat că valoarea medie a apartamentelor cu 3 camere situate în blocuri de locuinţe este de 75.000 euro, la care se aplică un coeficient de corecţie pentru suprafaţă şi marja de negociere, rezultând o valoare de 60.000 euro.
Aşadar, valoarea de 57.853 euro, adică 933 euro/mp stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză şi completat în apel, este chiar mai mică decât valoarea la care se vând locuinţele de acelaşi tip, caz în care criticile formulate de expropriator nu sunt fondate.
Apelul declarat pe fond de Consiliul Local al Municipiului Craiova este lipsit de interes deoarece soluţia de respingere a acţiunii promovată împotriva acestei părţi pentru lipsa calităţii procesual pasive a devenit irevocabilă prin nerecurare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Craiova prin Primar.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.:
Hotărârea recurată nu corespunde exigenţelor art. 261 C. proc. civ., în sensul că instanţa de judecată nu motivează care este baza legală de calcul a stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin reclamanţilor ca efect al exproprierii.
Experţii nu au făcut o evaluare corectă a imobilului supus exproprierii deoarece au evaluat întreaga suprafaţă deţinută de reclamanţi ca având acelaşi regim juridic, fără a ţine seama de situarea locuinţei la etaje diferite şi de faptul că o parte din locuinţă, hol de acces, scări de acces şi subsol este deţinută de reclamanţi în indiviziune cu alte familii, aşa cum rezultă din actele de proprietate existente la dosarul cauzei.
De asemenea, preţul imobilului în litigiu stabilit la 57.853 euro nu este preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în centrul municipiul Craiova.
Recurentul face trimitere la dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi solicită casarea hotărârii în vederea refacerii raportului de expertiză având în vedere că la calcularea cuantumului despăgubirilor nu s-a ţinut seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile administrate de aceştia”.
Fundamentându-şi hotărârea pronunţată pe opinia exprimată în „completarea la raportul de expertiză” depusă în faza de judecată a apelului, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care impun în mod expres obligaţia instanţei de a ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Astfel, în cuprinsul acestei „completări la raportul de expertiză” se menţionează că au fost avute în vedere „anunţuri imobiliare” şi că acestea nu sunt aferente anului 2012 (anul întocmirii raportului de expertiză), deoarece experţii nu au identificat anunţuri imobiliare aferente acestui an. Sunt anexate, totodată, oferte publicate pe internet, nefiind făcută nici o dovadă nemijlocită a preţului cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Or, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experţii cât şi instanţa au obligaţia ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, ceea ce presupune în mod necesar administrarea de probe în acest sens.
În respectarea acestor prevederi legale şi a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părţi pentru a obţine înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacţii imobiliare cu privire la imobile de acelaşi fel şi preţul la care s-au tranzacţionat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa în parte decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea aceloraşi prevederi legale, şi prin care să poată fi determinat preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenurile în litigiu.
Rejudecarea litigiului de către instanţa de apel se va limita la apelul declarat de pârâtul Municipiul Craiova, întrucât pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova nu au înţeles, la rândul său, să declarare recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, astfel încât, în privinţa acestei părţi, hotărârea curţii de apel a intrat în putere de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin primar împotriva deciziei civile nr. 326 din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Casează în parte decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel spre rejudecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul Craiova împotriva sentinţei civile nr. 151 din 11 mai 2012 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1430/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1432/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
