ICCJ. Decizia nr. 1432/2014. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1432/2014
Dosar nr. 31906/3/2012
Şedinţa publică din 15 mai 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 3348 din 4 aprilie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei D.G., director adjunct al Casei Teritoriale de Pensii sector 4 Bucureşti invocată de intimată prin întâmpinare şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu această intimată pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de instanţă din oficiu şi a respins acţiunea privind pe contestatorul B.E. în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut, în esenţă, că existenţa a trei hotărâri rămase irevocabile (sentinţa civilă nr. 387 din 26 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 118 din 1 februarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti; sentinţa civilă nr. 2528 din 10 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1044 din 7 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv sentinţa civilă nr. 809 din 31 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, rămasă irevocabilă prin nerecurare) asupra unei acţiuni având aceleaşi părţi (B.E., în calitate de contestator şi Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, în calitate de intimată), acelaşi obiect (anulare decizii de pensionare) şi aceeaşi cauză (Legea nr. 3/1977 şi Legea nr. 12/1990) împiedică instanţa a se mai pronunţa pe fondul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul prin care a solicitat modificarea sentinţei ca fiind ilegală şi admiterea cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 5849 din 5 decembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat nulitatea recursului, reţinând că aceasta este cauzată de faptul că recurentul nu exprimă critici concrete în legătură cu sentinţa atacată, critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu combate în vreun fel argumentele de fapt şi de drept avute în vedere de tribunal atunci când a soluţionat pricina, argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii; autorul căii de atac nu arată care sunt greşelile de judecată ale primei instanţe ori elementele de nelegalitate şi/sau netemeinicie ale sentinţei recurate.
Împotriva acestei decizii, reclamantul B.E. a înţeles să promoveze recurs, prin care a susţinut, în principal, că instanţa competentă cu judecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 3348 din 4 aprilie 2013 era secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Analizând cu prioritate admisibilitatea recursului declarat de reclamantul B.E., în raport de dispoziţiile art. 137 raportat la art. 299 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor legale mai sus invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Decizia atacată cu recurs a fost pronunţată în condiţiile art. 208 şi art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la competenţa materială şi la căile de atac în materia litigiilor de muncă, fiind o decizie irevocabilă, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B.E. împotriva deciziei civile nr. 5849 din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1431/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1433/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
