ICCJ. Decizia nr. 1439/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1439/2014
Dosar nr. 40/1/2014
Şedinţa publică din 15 mai 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin decizia civilă nr. 909 din 26 noiembrie 2013 Tribunalul Călăraşi a admis recursul declarat de pârâţii R.T. şi R.G. împotriva sentinţei civile nr. 928 din 17 aprilie 2013 a Judecătoriei Olteniţa, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins în tot acţiunea formulată de reclamanţii V.I., V.N., V.F. şi B.E. împotriva pârâţilor R.T. şi R.G., P.V.şi P.D. şi Municipiul Olteniţa. Totodată, a obligat intimaţii-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.655 RON către recurenţi.
Împotriva acestei decizii V.I., V.N., V.F., B.E. au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 6 ianuarie 2014.
Prin cererea de revizuire au susţinut că hotărârea atacată este potrivnică sentinţei civile nr. 928 din 17 aprilie 2013 a Judecătoriei Olteniţa, deoarece acţiunea în revendicare fusese formulată exclusiv în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Olteniţa, că soluţia instanţei de fond cu privire la constatarea caracterului abuziv al trecerii în proprietatea statului a terenului în litigiu, cu consecinţa admiterii acţiunii în revendicare, nu putea fi atacată decât de acest pârât, faţă de care se stabilise obligaţia lăsării în deplină proprietate şi liniştită posesie a bunului, că atâta vreme cât Municipiul Olteniţa nu a exercitat vreo cale de atac hotărârea a intrat sub puterea lucrului judecat, iar soluţia de admitere a recursului declarat de pârâţii R.T. şi R.G. cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu P.V.şi P.D. reprezintă o încălcare a autorităţii de lucru judecat a sentinţei instanţei de fond.
În aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând prioritar cererea de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 1591 alin. (2) raportat la art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este competentă material cu soluţionarea acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. „În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.”
Prin cererea de revizuire formulată, s-a invocat contrarietatea dintre sentinţa pronunţată de Judecătoria Olteniţa şi decizia pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
În aplicarea dispoziţiilor legale mai sus invocate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac este Curtea de Apel Bucureşti, instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat cele două hotărâri invocate, în favoarea căreia Înalta Curte îşi va declina competenţa.
Aceasta nu reprezintă o încălcare a liberului acces la justiţie, pe de o parte pentru că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este atributul exclusiv al legiuitorului, iar pe de altă parte accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenţii V.I., V.N., V.F., B.E. împotriva deciziei civile nr. 909 din 26 noiembrie 2013 a Tribunalului Călăraşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1437/2014. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 1450/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
