ICCJ. Decizia nr. 1450/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1450/2014
Dosar nr. 6949/1748/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 15 mai 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei din 10 aprilie 2012 a fost sancţionată contravenienta SC E. SRL Galaţi pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 10 noiembrie 2011 vehiculul categoria B, aparţinând acestei societăţi, a circulat fără a deţine rovinietă valabilă pe Autostrada A2 km 12+450m, G., judeţul Ilfov.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 10 mai 2012, contravenienta a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întocmit de C.N.A.D.N.R. SA, C.E.S.T.R.I.N.
Judecătoria Cornetu, prin sentinţa civilă nr. 4282 din 31 mai 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, în aplicarea dispoziţiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, reţinând că, în raport de aceste dispoziţii legale, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Învestită prin declinare, Judecătoria Galaţi, prin sentinţa nr. 610 din 23 ianuarie 2014 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei Cornetu. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
A reţinut, în esenţă, că Legea nr. 2/2013, care a modificat art. 101 din O.G. nr. 15/2002 se aplică numai plângerilor formulate şi înregistrate după intrarea în vigoare a legii.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, contravenţiilor prevăzute la art. 8 din acest act normativ le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 2/2013, după dispoziţiile art. 10 din O.G. 15/2002, s-a introdus un nou articol, art. 101, potrivit căruia: „prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 (...) plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.”
Dispoziţiile art. 101mai sus arătate, în lipsa unor norme tranzitorii instituite prin dispoziţiile Legii nr. 2/2013, în raport de prevederile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. 1865, sunt aplicabile doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii norme de competenţă, nu şi celor în curs de soluţionare.
Soluţia se impune şi în raport de interpretarea teleologică şi sistematică a dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. XXIII alin. (1)-alin. (4) din Legea nr. 2/2013, care se referă în mod restrictiv doar la procesele în materia contenciosului administrativ şi fiscal (nu şi în materia contravenţională) şi cu indicarea instanţelor pe rolul cărora se află astfel de procese, respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi curţile de apel.
În cauza supusă analizei, se constată că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul unei judecătorii, anterior adoptării Legii nr. 2/2013, anume la data de 10 mai 2012, caz în care competenţa materială de soluţionare revine, potrivit prevederilor art. 10 din O.G. nr. 15/2002 coroborat cu ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cum contravenţia a fost săvârşită în localitatea G., judeţul Ilfov, aflată în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1439/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1452/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
