ICCJ. Decizia nr. 1457/2013. Civil. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1457/2013
Dosar nr. 2239/1371/2008
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2013
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 1075 din 29 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş în Dosarul nr. 2239/1371/2008 s-a respins excepţia vizând inadmisibilitatea cererilor reconvenţionale, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC T.E. SRL Sângeorgiu de Mureş, în contradictoriu cu pârâţii S.Ş.I. şi N.L. ca nefondată, s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată şi precizată de pârâtul S.Ş.I. şi pe cale de consecinţă:
S-a constatat că pârâtul deţine 2,0494050731 la sută din structura capitalului social al reclamantei.
S-a autorizat retragerea pârâtului din societatea reclamantă.
A obligat reclamanta să-i plătească pârâtului, suma de 28.700 RON reprezentând cota sa parte din capitalul social al reclamante.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 107.918 RON reprezentând cota din patrimoniul reclamantei, solicitată de pârât.
A respins cererea pârâtului vizând obligarea reclamantei la plata beneficiilor realizate pe toată perioada de funcţionare şi până la retragerea din societate.
În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. s-a diminuat onorariu de avocat de la suma de 5.380 RON la suma de 2.000 RON.
S-a admis în parte cererea pârâtului vizând plata cheltuielilor de judecată şi în consecinţă a obligat pe reclamantă să-i plătească acestui pârât (reclamant reconvenţional) suma de 17.985 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată şi precizată de pârâtul N.L. şi pe cale de consecinţă:
S-a autorizat retragerea pârâtului din societatea reclamantă.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 214,32 RON reprezentând contravaloarea părţilor sale sociale deţinute în structura capitalului şi suma de 805,627 RON reprezentând cota sa parte din patrimoniul societăţii reclamante.
A obligat reclamanta să plătească acestui pârât suma de 4.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
A respins cererea pârâtului vizând obligarea reclamantei la plata beneficiilor începând cu anul 2006 şi până la data autorizării retragerii. A dispus continuarea funcţionării reclamantei cu asociaţii rămaşi. A dispus repartizarea cotei de capital social ce a aparţinut asociaţilor S.Ş.I. şi N.L., asociaţilor rămaşi proporţional cu cota de participare la capitalul social a fiecărui asociat rămas.
A dispus comunicarea prezentei hotărâri la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş în vederea efectuării menţiunii în registrul comerţului şi publicarea ei în M. Of. al României Partea a Patra, pe cheltuiala părţilor.
În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că, în speţă însă nu s-a putut reţine că, faptele comise de cei doi pârâţi îmbracă forma actelor de concurenţă neloială faţă de reclamantă.
În această ordine de idei instanţa a precizat că potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş pârâtul S.Ş.I. are calitatea de asociat al reclamantei. Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş acelaşi pârât are calitatea de asociat şi administrator al SC O.C. SRL, această societate fiind înfiinţată la data de 24 martie 2008. Este adevărat că ambele societăţi comerciale au acelaşi domeniu principal de activitate, respectiv - fabricarea altor fire şi cabluri electrice însă, instanţa a reţinut că cele 25 de persoane care au lucrat la reclamantă iar apoi s-au încadrat la SC O.C. SRL, nu au fost determinaţi de pârâtul de rând 1, mobilul transferului fiind salariul mai atractiv oferit de către această din urmă societate.
Nici fapta vizând prejudicierea societăţii reclamante de către pârâtul de rând 1, prin neîncasarea creanţelor societăţii nu a putut fi reţinută în sarcina acestuia.
Relevant în cauză în sensul respingerii cererii de excludere a pârâtului S.Ş.I. este şi faptul că din susţinerile reclamantei necontestate de către pârât acesta s-a pensionat la data de 11 martie 2008 fiind descărcat de gestiune prin hotărârea A.G.A. din 28 februarie 2008.
În ce-l priveşte pe pârâtul N.L. instanţa a apreciat că nici în sarcina acestuia nu subzistă motivul de excludere invocat de reclamantă, gradul de rudenie dintre acest pârât asociat al reclamantei şi administratorul SC O.C. SRL N.R.L., necreând prezumţia vreunor acte de concurenţă neloială.
Cu privire la acest pârât s-a reţinut că prin Decizia nr. 738 din 16 mai 2008, reclamanta a dispus desfacerea contractului de muncă al acestuia. Astfel, pârâtul s-a angajat la o societate comercială şi într-un domeniu în care era specializat. Faptul că acest pârât s-a angajat la societatea la care fiul său avea calitatea de administrator nu denotă un act de concurenţă neloială, ci obţinerea unei eventuale facilităţi în găsirea rapidă a unui loc de muncă, în condiţiile în care şi criza locurilor de muncă este de notorietate.
În ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtul S.Ş.I. întemeiată pe dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, şi având în vedere că pârâtul a promovat la data de 19 ianuarie 2009 cererea prin care solicită retragerea din societate, tribunalul a dat eficienţă juridică dispoziţiilor art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/r.
În speţă, pârâtul a solicitat în numerar, cota sa parte din patrimoniul reclamantei, situaţie în care prima instanţă a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile şi a unei expertize tehnice în construcţii.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert judiciar A.A.M. s-a stabilit că:
- pârâtului S.Ş.I. îi revine suma de 28.701,02 RON cu titlul de cotă parte din capitalul social. Această cotă a fost stabilită prin înmulţirea celor 1.607 părţi sociale deţinute de acest pârât cu valoarea de 17,86 RON/parte socială stabilită de expert;
- având în vedere că prin precizarea de acţiune pârâtul a solicitat doar suma de 28.700 RON, instanţa în baza art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/r coroborat cu principiul disponibilităţii părţilor, s-a apreciat că i se cuvine suma solicitată.
În ce priveşte cota sa parte din patrimoniul reclamantei, s-a reţinut că, prin aceeaşi precizare a cererii reconvenţionale, pârâtul a solicitat suma de 107.918 RON, calculând suma prin înmulţirea cotei sale păţi din capitalul social cu valoarea imobilelor stabilită la suma de 5.264.300 RON, prin raportul de evaluare întocmit de către reclamantă.
Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză construcţii efectuat de expert judiciar B.G. şi ulterior completat a rezultat că drepturile cuvenite pârâtului asociat S.Ş.I. din patrimoniul propriu al reclamantei se cifrează la suma de 108.989,31 RON. Şi în această situaţie, pârâtul prin precizarea cererii reconvenţionale a solicitat doar plata sumei de 107.918 RON, iar instanţa conform principiului disponibilităţii părţilor, instanţa i-a acordat suma solicitată, respectiv în sumă 107.918 RON cu titlul de cotă parte în numerar, din patrimoniul reclamantei.
În ce priveşte petitul cererii reconvenţionale având ca obiect obligarea reclamantei la plata beneficiilor ce i se cuvin obţinute de societatea reclamantă pe toată durata de funcţionare şi până la autorizarea cererii sale de retragere din societate instanţa l-a respins.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a avut în vedere că reclamantul reconvenţional nu a făcut dovada că de la data înfiinţării societăţii reclamante s-ar fi acordat dividende şi că nu ar fi beneficiat de acestea.
În speţă însă, reclamanta a depus hotărârile A.G.A. din care a rezultat modul în care aceasta a hotărât, repartizarea profitului net [art. 194 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990/r]. Din cuprinsul acestor hotărâri rezultă că profitul net nu s-a repartizat sub formă de dividende, iar la adoptarea acestor hotărâri au fost votate inclusiv de către pârât, aşa încât prima instanţă sub acest aspect a constatat că cererea pârâtului este nefondată.
În ce priveşte susţinerile pârâtului privind lipsa unei hotărâri A.G.A. vizând excluderea sa din societate au fost înlăturate, fiind infirmate de reclamantă prin depunerea la dosar a Hotărârii A.G.A. nr. 3164/2008 prin care s-a hotărât excluderea celor doi pârâţi din societate.
În ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtul N.L.:
S-a reţinut că decizia de desfacerea a contractului de muncă al pârâtului a fost atacată în justiţie fiind anulată prin hotărâre judecătorească, iar din probele administrate în cauză în raport de susţinerile părţile autorizarea retragerii din societate a acestui pârât se impune.
Din informaţiile transmise de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş rezultă că acest pârât deţine în capitalul social al reclamantei, 12 părţi sociale echivalent cu 214,32 RON.
Din cuprinsul completării raportului de expertiză întocmit de expert B.G. a rezultat că acestui pârât i se cuvine suma de 808,14 RON reprezentând cota sa parte din valoarea bunurilor imobile aflate în patrimoniul reclamantei.
Deşi expertul a stabilit sume mai mari decât cele solicitate şi de acest pârât, instanţa văzând că pârâtul nu şi-a precizat cererea în sensul majorării câtimii pretenţiilor, conform principiului disponibilităţii părţilor a acordat şi acestui pârât doar sumele solicitate prin precizarea de cerere reconvenţională.
În ce priveşte petitul vizând obligarea reclamantei la plata beneficiilor cuvenite acestui pârât, pe anii 2006 - 2009, instanţa l-a respins ca nefondat pentru aceleaşi raţiuni de fapt şi de drept pentru care a fost respins şi acest petit formulat de pârâtul S.Ş.I.
În raport de dispoziţiile art. 246 alin. (2) din Legea nr. 31/1990/r prima instanţă a dispus ca cele două cote de capital social, respectiv 2,0494050731% şi 0,0153035849% să fie repartizate celorlalţi asociaţi rămaşi în societate proporţional cu cotele lor de capital social, societatea reclamantă urmând să funcţioneze în continuare cu asociaţii rămaşi.
Au fost aplicate corespunzător dispoziţiile art. 276 C. proc. civ., respectiv pentru: pârâtul S.Ş.I. a efectuat cheltuieli în sumă totală de 21.365 RON.
Din totalul acestei sume instanţa conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a obligat reclamanta să-i plătească suma de 19.985 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
În ce priveşte onorariul de avocat în sumă de 5.380 RON instanţa în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. l-a diminuat la suma de 2.000 RON fiind nepotrivit de mare raportat la munca prestată şi durata.
În baza aceloraşi dispoziţii legale reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului N.L. suma de 4.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
În ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă s-a reţinut că cererea acesteia a fost respinsă în integralitatea ei deci şi petitul vizând cheltuielile de judecată, ca efect al aplicării art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
În ce priveşte excepţia vizând inadmisibilitatea cererilor reconvenţionale motivată pe neîndeplinirea de către reclamanţii reconvenţionali a procedurii prealabile vizând concilierea directă reglementată de art. 7201 C. proc. civ., instanţa a respins-o ca nefondată dat fiind faptul că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 7205 C. proc. civ., care nu prevăd o asemenea procedură prealabilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel SC T.E. SRL, solicitând suspendarea efectelor hotărârii primei instanţe (cerere cu privire la care a înţeles să renunţe la judecată, fiind consemnată în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 12 martie 2012), schimbarea în tot a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 33/A din 24 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins apelul declarat de SC T.E. SRL Sângeorgiu de Mureş împotriva Sentinţei nr. 1075 din 29 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş în Dosarul nr. 2239/1371/2008.
A fost obligată apelanta SC T.E. SRL la plata către intimatul S.Ş.I. a sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată şi către intimatul N.L. a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că în mod corect a apreciat prima instanţă faptul că actele săvârşite de către cei doi pârâţi-intimaţi nu constituie fapte de concurenţă neloială faţă de societatea apelantă.
În ceea ce priveşte prejudicierea societăţii prin fapta intimatului S.Ş.I. care nu ar fi încasat creanţele societăţii, nici aceasta nu a putut fi dovedită în condiţiile în care A.G.A. din 28 februarie 2008 a hotărât descărcarea de gestiune a pârâtului, fără a reţine în sarcina acestuia vreun prejudiciu.
De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că intimatul s-a preocupat de organizarea şi conducerea activităţii contabile a societăţii apelante, iar la data de 11 martie 2008 s-a pensionat după ce anterior fusese descărcat de gestiune, prin Hotărârea A.G.A. din 28 februarie 2008.
În privinţa intimatului N.L. a fost confirmată soluţia primei instanţe de neconstatarea unor fapte de concurenţă neloială în condiţiile în care prin Decizia nr. 738 din 16 mai 2008 reclamanta a dispus desfacerea contractului de muncă, împrejurare ce a determinat angajarea acestuia la societatea la care fiul său avea calitatea de administrator fapt care nu denotă însă săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta are ca obiect autorizarea retragerii celor doi asociaţi intimaţi din societate în condiţiile art. 226 lit. c) din Legea nr. 31/1990/r.
În mod corect a reţinut prima instanţă faptul că introducerea unei cereri de chemare în judecată prin care li se impută intimaţilor săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială, afectează elementul affectio societatis în ceea ce-i priveşte pe cei doi intimaţi, element care ţine de esenţa contractului de societate.
În ceea ce priveşte cererile pârâţilor-reclamanţi reconvenţionali de acordare a drepturilor cuvenite în calitate de asociaţi retraşi, pentru părţile sociale pe care le deţin, instanţa de apel a apreciat că asociaţii retraşi au dreptul atât la cota parte din capitalul social, cât şi la cota parte din patrimoniul societăţii, aceasta deoarece potrivit art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990/r, doar în cazul excluderii unui asociat s-a prevăzut că acesta nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
Cu privire la cuantumul acestor sume, prin raportul de expertiză întocmit de expertul A.A.M., s-a stabilit că intimatului S.Ş.I. îi revine suma de 28.701,02 RON, iar prima instanţă i-a acordat suma de 28.700 RON, întrucât doar atât a solicitat.
În ceea ce priveşte cota parte din patrimoniul apelantei, prin raportul de expertiză întocmit de expertul B.G. s-a stabilit că drepturile cuvenite pârâtului cu acest titlu sunt în cuantum de 108.989,31 RON, dar întrucât intimatul nu a solicitat decât 107.918 RON, prima instanţă i-a acordat această sumă.
Celelalte solicitări ale intimatului formulate prin cererea reconvenţională au primit o soluţie de respingere în primă instanţă, soluţie care nu a fost criticată printr-un posibil apel de către intimat.
Intimatului N.L., care potrivit informaţiilor transmise de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş, deţine 12 părţi sociale, i s-a acordat de către prima instanţă în mod corect, suma de 214,32 RON (reprezentând cota sa parte din capitalul social) şi suma de 805.627 RON (reprezentând cota-parte din valoarea bunurilor imobile aflate în patrimoniul societăţii). Stabilirea cuantumului acestor sume s-a făcut în baza rapoartelor de expertiză.
În privinţa cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanţă,instanţa de apel a reţinut că s-a făcut cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. privind diminuarea onorariului de avocat, iar cheltuielile de judecată au fost corect stabilite faţă de soluţia de respingere în totalitate a cererii principale şi de admitere în parte a cererii reconvenţionale.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa de apel a obligat pe apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi, cheltuielile reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţelor depuse la dosar.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, reclamanta a declarat recurs prin care, după prezentarea situaţiei de fapt, arată că în mod greşit prin admiterea cererii de retragere din societate a acordat pârâţilor mai mult decât era legal şi au fost interpretate greşit actele depuse la dosarul cauzei cu referire la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
După cum se poate observa, recurenta în afara prezentării situaţiei de fapt şi cererile părţilor din litigiu, susţine într-o frază greşita acordare a drepturilor ce se cuveneau pârâţilor din perspectiva calităţii şi funcţiei avute în societatea reclamantă şi greşita interpretare a probelor administrate în cauză, cu referire la concluziile raportului de expertiză.
Înalta Curte examinând cererea de recurs constată că nu este motivată, simpla motivare constituind o singură frază cu privire la greşita apreciere a instanţei de apel cu privire la acordarea drepturilor ce se cuveneau pârâţilor din perspectiva calităţii şi funcţiei avute în societatea reclamantă şi greşita interpretare a probelor administrate în cauză, cu referire la concluziile raportului de expertiză.
Prin urmare, în recursul declarat în prezenta cauză, nu este motivate în drept din perspective motivelor de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs. În atare condiţii, sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să aplice sancţiunea nulităţii cererii de recurs, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii după cum urmează: 4.000 RON pentru intimatul-pârât N.L. şi 6.000 RON cheltuieli de judecată pentru intimatul-pârât S.S.I. cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform actelor justificative depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC T.E. SRL Sângeorgiu de Mureş împotriva Deciziei nr. 33/A din 24 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta să plătească intimatului-pârât S.Ş.I. suma de 6.000 RON cheltuieli de judecată în recurs şi intimatului-pârât N.L. suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1415/2013. Civil. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 1468/2013. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
